ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4210/2012

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 196 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul E.K.Y.N. împotriva sentinței penale nr. 75 din 7 martie 2012 a Tribunalului Ialomița în Dosarul penal nr. 1680/98/2011. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 75 din 7 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul penal nr. 1680/98/2011, în baza art. 334 C. proc.

pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în baza căruia, făcând aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.K.Y.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (cu consecințe deosebit de grave). În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata de 4 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art 14 și 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul către partea civilă SC U. SA, prin administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania, Filiala B. la plata sumei de 1.251.966,05 RON. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Prin plângerea penală formulată de conducerea SC U. SA la data de 6 martie 2007, s-a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților E.K.Y.N., M.M.S., M.E., N.A. ș.a. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu motivarea că, în perioada 15 iunie 2006-23 august 2006 societatea a livrat către SC C.B.

SRL cantitatea de 1.332.990 kg șrot soia și 49.710 litri ulei brut soia în valoare totală de 1.251.966,50 RON. Pentru achitarea contravalorii mărfii, SC C.B. SRL a emis un număr de X file C.E.C. scadente în perioada 26 septembrie 2006-26 octombrie 2006. Toate filele C.E.C. introduse la plată la fiecare din termenele scadente au fost refuzate de Banca I.T. Giurgiu, cu mențiunea „lipsă disponibil, client aflat în interdicție bancară”. Urmare cercetărilor a rezultat că inculpatul E.K.Y.N. a derulat în anul 2005 relații comerciale cu SC U. SA achiziționând șrot soia și ulei soia pentru societățile SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL. Aceste două societăți au fost înființate în noiembrie 2003, având ca principal obiect de activitate creștere păsări (pui și găini ouătoare).

Pentru SC S.H.C.I. SRL, inculpatul era asociat și administrator, iar pentru SC L.T. SRL, avea procură generală de administrare, administrator de drept fiind două dintre salariate, respectiv martorele M.E. și N.A. Societățile menționate au avut încheiate, în anul 2005, trei contracte de vânzare-cumpărare șrot soia și ulei brut soia, ce s-au derulat fără incidente. În luna noiembrie 2005, inculpatul E.K.Y.N. a înființat SC C.B. SRL, fuându-l asociat pe martorul K.E., cetățean libanez (cu 15% părți sociale), persoană care îl consilia din punct de vedere economic, fiind și cunoscător al limbii române. SC C.B. SRL avea același sediu social ca și celelalte două firme, folosea aceleași numere de telefon și aceiași salariați (nu avea personal propriu).

La data de 7 iunie 2006, inculpatul a cedat 30% din părțile sociale numitului M.M.S., cetățean irakian, iar peste o lună, mai exact la 8 iulie 2006, inculpatul și K.E. au cedat susnumitului toate părțile sociale. La data de 15 iunie 2006, dată la care inculpatul E.K.Y.N. deținea cea mai mare parte din societate, mai exact 50% părți sociale, între SC C.B. SRL și partea civilă SC U. SA se încheie, prin fax, contractul de vânzare-cumpărare din 2006, prin care partea civilă se obligă să livreze SC C.B. SRL 2400 tone șrot soia, în perioada iunie 2006-iunie 2007, beneficiara urmând a plăti cu file C.E.C. la 45 zile de la livrarea mărfii (art. 8 din contract). Pentru încheierea acestui contract, angajata inculpatului, martora M.L.T.

a luat legătura cu șeful serviciului comercial de la SC U. SA, martorul T.N., căruia i-a precizat că inculpatul E.K.Y.N. dorește să continue colaborarea cu SC U. SA, dar pe altă firmă, respectiv SC C.B. SRL, care face parte din grupul de firme administrate de inculpat. Cercetarea judecătorească efectuată a convins instanța că a fost posibilă încheierea prin fax a contractului. Raporturile comerciale între SC C.B. SRL și partea civilă s-au derulat rapid, astfel că în perioada 15 iunie 2006-23 august 2006, partea civilă a livrat SC C.B. SRL cantitățile: 1.322.990 kg șrot soia și 49.710 litri ulei brut soia ; în valoare totală de 1.251.966,50 RON. Pentru ridicarea mărfurilor livrate erau folosite aceleași mijloace de transport și aceiași șoferi care efectuaseră transporturi și în anul 2005, pentru firmele administrate de inculpat cu ocazia derulării contractelor încheiate de partea civilă cu SC S.H.C.I.

SRL. Conducătorii auto respectivi erau anunțați de salariata M.L.T. despre efectuarea transporturilor, se prezentau la sediul de la M. unde primeau de la susnumita, ori de la alt salariat, delegațiile respective și filele C.E.C. semnate și ștampilate din partea SC C.B. SRL, care erau completate la rubricile: beneficiarul, localitatea de emitere și data când cecul urma să fie decontat. Aceste documente erau predate ulterior de către conducătorii auto la SC U. SA și în baza acestora se ridicau mărfurile respective. Nu s-a putut verifica dacă mărfurile achiziționate de la SC U. SA au fost înregistrate în evidența contabilă a SC C.B. SRL deoarece organele de control financiar nu au putut intra în posesia documentelor contabile.

Cert este că, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, SC L.T. SRL, societate administrată de inculpatul E.K.Y.N., s-a aprovizionat de la SC C.B. SRL cu 1.297.900 kg șrot soia, la prețul de 0,75 RON/kg și 49.710 kg ulei brut soia, la prețul de 1.78 RON/kg în valoare de 1.061.908,80 RON (contractul din 7 iunie 2006). Marfa aprovizionată de firma inculpatului era cea ridicată în numele SC C.B. SRL de la partea civilă. Contravaloarea prestării serviciilor de transport pentru SC C.B. SRL efectuate de SC E. SRL (prin conducătorul auto D.M.) nu a fost facturată către beneficiară, ci către celelalte două firme ale inculpatului, SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL. Plata transportului efectuat de firmele de transport cu care acesta avea relații contractuale a fost efectuată de aceste două societăți.

Cu ocazia cercetărilor, organele de poliție au identificat și o altă parte de marfă care, prin intermediul SC A.T. SA Alba lulia a fost transportată de la SC U. SA la SC F.R. SRL J., județul Mureș, firmă ce este în același timp client și furnizor de mărfuri pentru SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL. A rezultat din cercetările organelor de anchetă că societățile controlate de inculpat au livrat șrot de soia către SC F.R. SRL pe bază de facturi fiscale în contul unor debite către această din urmă firmă, întocmindu-se procese-verbale de compensare. Cercetările nu au putut demonstra cine a executat semnăturile de pe documente (delegații, file C.E.C.), însă în cauză s-a dispus disjungerea față de învinuitul M.M.S.

În luna septembrie 2006, după descoperirea prejudiciului creat de SC C.B. SRL prin plata cu file C.E.C. fără acoperire, partea civilă SC U. SA prin reprezentanții săi, a făcut demersuri pentru descoperirea clientului și recuperarea sumei. În acest sens, directorul comercial I.B.C. și consilierul M.R. s-au întâlnit cu inculpatul și cu numitul K.E., consilierul său, aceștia din urmă susținând că au o „vină morală” că l-au sunat pe martorul T.N. să se încheie contractul în numele SC C.B. SRL. Cu ocazia acestor întâlniri inculpatul și martorul și-au arătat disponibilitatea pentru recuperarea prejudiciului părții civile, propunând variante de stingere a debitului, demersurile rămânând însă fără rezultat.

Inculpatul E.K.Y.N. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune arătând că, personal, nu a derulat în anul 2006 relații comerciale cu partea civilă în numele SC C.B. SRL, susținând că în calitate de asociat unic și administrator al acestei firme, numitul M.M.S. ar fi cel care s-a ocupat de cumpărarea mărfii de la SC U. SA. A mai precizat inculpatul că nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare din data 15 iunie 2006 cu SC U. SA, că nu îl cunoaște pe martorul T.N. și nu a avut vreo discuție cu acesta în legătură cu afacerile SC C.B. SRL. De asemenea, a susținut că nu i-a cerut martorei M.L.T. să solicite martorului T.N. continuarea relațiilor comerciale cu partea civilă pe firma SC C.B.

SRL, nu a luat legătura cu șoferii pentru efectuarea transporturilor. Totodată, inculpatul a negat faptul că s-ar fi întâlnit cu reprezentanți ai SC U. SA pentru a discuta în legătură cu recuperarea pagubei create de SC C.B. SRL. Inculpatul s-a apărat susținând că a înființat inițial SC C.B. SRL pentru vânzare ouă, iar după ce l-a cunoscut pe cetățeanul irakian M.M.S., a convenit cu acesta să devină asociat la SC C.B. SRL cu condiția ca acesta să contribuie cu 1 milion dolari SUA la majorarea capitalului. La scurt timp, pentru că susnumitul nu și-a respectat promisiunea, el și K.E. i-au cedat toate părțile sociale, continuând relațiile de afaceri, respectiv convenind să-i vândă cereale cu 10-15% mai ieftin decât prețul pieții.

Inculpatul E.K.Y.N. a susținut că, după preluarea firmei de către M.M.S., i-a predat acestuia toate documentele și ștampila, dar sediul administrativ al firmei a rămas în aceeași locație. A recunoscut că, imediat a intrat în relații comerciale cu SC C.B. SRL cumpărând de la acesta șrot soia și ulei pe care le-a plătit cu ordine de plată și în numerar. În declarația dată la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut că nu a achitat integral aceste produse deoarece M.M.S. îi datora contravaloarea părților sociale cesionate. A mai susținut că, prin contractul încheiat cu SC C.B. SRL, societate administrată de el, SC L.T. SRL avea obligația de asigurare a transportului mărfii și achitare a contravalorii acestuia.

Apărările inculpatului au fost, în mare parte, combătute de probatoriul administrat. Astfel, martorul T.N., șeful serviciului desfacere al SC U. SA a susținut că, în anul 2006, martora M.L.T., contabilă la SC S.H.C.I. SRL, l-a sunat precizându-i că inculpatul E.K.Y.N. dorește să achiziționeze șrot soia și ulei de la partea civilă pe o altă firmă, respectiv SC C.B. SRL, care face parte din grupul de firme ale inculpatului și a fost înființată pentru că nu mai putea lua credite pe SC L.T. SRL. Martorul a fost convingător dând detalii privind persoana cu care a. ținut legătura, numerele de telefoane ale societăților SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL, fix și mobil, din portofoliul de clienți. Același martor a susținut că, în luna august, la apariția incidentului de plată constând în refuzul băncii pentru lipsa disponibilului în cont, a sunat-o pe martora M.L.T.

care i-a cerut să ia legătura cu inculpatul E.K.Y.N. În atare împrejurare, inculpatul i-a precizat că nu sunt probleme, că are o vină morală (aspect pe care martorul nu-l înțelegea) promițând că va lua el legătura cu președintele companiei SC U. SA, la biroul acestuia din București. Din declarația martorului D.M., conducător auto la SC E. SRL București a reieșit că transporturile pentru SC C.B. SRL le efectua la solicitarea martorei M.L.T. Documentele pentru ridicarea mărfii de la Ț., delegații, file C.E.C. îi erau predate de martora M.L.T. precum și de martorele M.E. și N.A. Ori, persoanele indicate de martor erau salariate la SC S.H.C.I. SRL și lucrau sub coordonarea inculpatului. Martorele M.E.

și N.A., în declarațiile date, au confirmat faptul că SC C.B. SRL a fost administrată inițial de către inculpat, că firma nu avea salariați și nici bunuri proprii. Pe numitul M.M.S. l-au văzut la sediul de la M. de 2-3 ori, însoțit de o tânără cunoscută sub numele de D. Acestea au recunoscut că deși figurau ca administratori pentru SC L.T. SRL, de activitatea acestei societăți se ocupa efectiv inculpatul, acesta având procură generală din partea asociatului majoritar. Detalii relevante pentru cauză au fost reținute din declarațiile martorului I.B.C., director comercial la SC U. SA și cea a martorului M.R., consilier economic al președintelui consiliului de administrație al SC U. SA. Astfel, a reieșit din declarațiile martorului I.B.C., că după descoperirea fraudării părții civile de către SC C.B.

SRL prin ridicare de marfă și plăți cu cecuri fără acoperire, cu ajutorul numărului de telefon dat de martorul T.N. a ajuns să poarte discuții cu inculpatul și consilierul acestuia, martorul K.E. Într-o primă întâlnire, din luna septembrie 2006, aceștia au recunoscut că ar avea o „vină morală”, că au vorbit la SC U. SA ca această firmă să ia marfă. Inculpatul, recunoscut de martor în sala de judecată, și numitul K.E. au fost conduși la președintele Companiei SC U. SA având mai multe întâlniri cu scopul lichidării prejudiciului creat părții civile. Cei doi au propus două variante de stingere a litigiului: plata cu ordine de plată pe timp de circa 1 an, ori preluarea unei ferme avicole de la F., județul Giurgiu.

Așa cum a susținut și martorul M.R. , într-o altă întâlnire la care a participat și martorul K.E., s-au deplasat la F. pentru evaluarea fermei avicole. Demersurile au rămas însă fără rezultat întrucât imobilul era ipotecat de Banca C.R. În sprijinul apărărilor formulate de inculpat, au fost declarațiile martorei M.L.T. care a recunoscut că a luat legătura cu martorul T.N. doar în perioada anului 2005, când s-au derulat contractele cu partea civilă pentru SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL. A considerat că, afirmațiile martorului T.N. în sensul că ea l-ar fi contactat pentru contractul cu SC C.B. SRL sunt neadevărate, ori că martorul este într-o „confuzie”. Martora a mai susținut că delegațiile pentru conducătorii auto care se deplasau să ridice marfa de la Ț. erau lăsate de secretara numitului M.M.S.

pe biroul său. Afirmația acesteia a fost combătută de declarațiile conducătorului auto D.M. (analizată mai sus), precum și de raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Serviciul Criminalistic Ialomița care a concluzionat că scrisul executat pe delegațiile emise de SC C.B. SRL aparține martorei M.E., salariată a societății inculpatului. De altfel, martora a recunoscut în fața instanței că ea îi contacta pe șoferii care efectuau transporturile de șrot de la SC U. SA pentru SC C.B. SRL, dar în considerarea faptului că SC L.T. SRL avea obligația contractuală să efectueze transportul. Menținerea acestei poziții a martorei M.L.T. pare firească în contextul în care a fost cercetată pentru complicitate la înșelăciune în formă calificată în același dosar și lucrează și în prezent cu acesta.

Și martorul K.E. avea cunoștință despre înființarea de către inculpat a SC C.B. SRL (unde a fost cooptat de către inculpat cu 15% părți sociale), despre cesionarea firmei către numitul M.M.S. care nu și-a respectat promisiunea de a veni cu aport mare de capital. Acest martor a confirmat faptul că a fost cu inculpatul E.K.Y.N. la președintele companiei, parte civilă, însă pentru rezolvarea altei probleme decât cea legată de afacerile SC C.B. SRL. De asemenea, martorul a arătat că într-o împrejurare s-a întâlnit la sediul de la M. cu un reprezentant al părții civile, dar a precizat că întâlnirea, a fost pur întâmplătoare și nu-și poate explica de ce unii martori îl indică drept persoana care s-a implicat alături de inculpat în demersurile de recuperare a prejudiciului creat părții civile de către SC C.B.

SRL. Spre deosebire de martor, inculpatul a negat chiar și aceste întâlniri întâmplătoare cu vreun reprezentant al părții civile. La dosar, apărarea inculpatului a depus înscrisuri reprezentând contractul SC L.T. SRL încheiat cu SC C.B. SRL în baza căruia prima societate asigura și plătea serviciile de transport, alte contracte ale SC L.T. SRL cu alți furnizori, din care a reieșit că, în general, societatea inculpatului se obliga să asigure transportul produselor achiziționate, extrase de cont cu care dovedește plăți efectuate către SC C.B. SRL, chitanțe emise de SC C.B. SRL prin care a dovedit achitarea cu numerar a unei părți din contravaloarea șrotului de soia, contracte de împrumuturi bancare, etc. Analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză a condus instanța de fond la concluzia că cel care a coordonat operațiunile de achiziție șrot de soia și ulei de soia în numele SC C.B.

SRL inducând în eroare partea civilă SC U. SA, prin predarea filelor C.E.C. fără acoperire a fost inculpatul E.K.Y.N. Astfel, au fost apreciate a fi certe următoarele elemente: Firmele administrate de inculpat, SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL erau cunoscute de reprezentanții SC U. SA (șeful serviciului desfacere T.N., ș.a.) ca urmare a contractelor derulate în anul 2005, fără probleme, făcând parte din portofoliul de clienți ai părții civile. SC C.B. SRL a fost înființată de inculpat, făcând parte din grupul de firme coordonate de acesta. Această societate nu avea salariați proprii ori bunuri, folosea același sediu social și aceleași telefoane ca și celelalte două firme administrate de inculpat.

Contractul de vânzare-cumpărare din 15 iunie 2006, s-a încheiat între SC C.B.C. SRL și partea civilă SC U. SA, prin fax, la o dată la care firma beneficiară era condusă de către inculpatul E.K.Y.N., întrucât acesta deținea cea mai mare parte din părțile sociale (50%). Livrările de marfă de la partea civilă au început chiar a doua zi după încheierea contractului, la 16 iunie 2006. Aceasta presupune demersuri organizatorice, antrenarea unor salariați, cunoașterea furnizorului, a transportatorului, etc. Ori, este puțin probabil că, abia cooptat în SC C.B. SRL (cu 30% părți sociale) numitul M.M.S. să fi avut posibilitatea (teoretică și practică) să cunoască același furnizor de șroturi (SC U. SA), să încheie contract cu acesta și să obțină derularea livrărilor de la partea civilă.

Pentru eliberarea mărfii de la partea civilă, conducătorii auto implicați în activitatea de transport au depus documentele necesare, predate de martora M.L.T., salariată la firma inculpatului, inclusiv filele C.E.C. în legătură cu care s-a dovedit că nu aveau acoperire. Un aspect deloc de neglijat este faptul că, mărfurile achiziționate de la partea civilă prin SC C.B. SRL au ajuns direct la societatea administrată de inculpat, SC L.T. SRL administrat de inculpat, iar o parte a ajuns la SC E. SRL (în județul Mureș) pentru compensarea unor datorii mai vechi ale firmelor administrate de inculpat (SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL). Nu în ultimul rând tribunalul a constatat că, deși inculpatul a negat împrejurarea că s-a întâlnit cu reprezentanții părți civile desemnați să facă demersuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat de SC C.B.

SRL, faptul este dovedit de probatoriul administrat, analizat în prezenta hotărâre. În întregul context faptic prezentat mai sus, s-a apreciat a fi evident că inculpatul a coordonat întreaga afacere a SC C.B. SRL. Un argument foarte important în sensul că nu M.M.S., ci inculpatul, s-a ocupat de derularea contractului cu partea civilă a fost și faptul că activitatea de achiziție și ridicarea de mărfuri de la SC U. SA în numele SC C.B. SRL a continuat și după ce numitul M.M.S. a părăsit teritoriul României (11 august 2006), respectiv până la data de 23 august 2006. Pe baza acestor dovezi apare mai mult decât plauzibilă concluzia că, de fapt, între inculpatul E.K.Y.N. și numitul M.M.S. a fost o cesiune formală și că inculpatul a folosit firma SC C.B.

SRL drept „paravan” pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Cu referire strictă la faptul cesionării către M.M.S. a SC C.B. SRL, tribunalul a făcut următoarele aprecieri: - este nefiresc și contra oricărei reguli de management să cooptezi într-o societate un tânăr asociat (M.M.S. avea în anul 2006 vârsta de 30 de ani, potrivit mențiunilor de la O.R.C., este născut în 1975), pe care nu-l cunoști și căreia îi expira viza de ședere în România peste 2 luni (la 11 august 2006); - când doi asociați nu se înțeleg, este normal și logic să faci demersuri pentru excluderea acestuia din societate. Ori, în speța de față, inculpatul, în mod ilogic, deși a susținut că nu s-a înțeles cu M.M.S. (pentru că nu și-a ținut promisiunea), i-a cedat toate părțile sociale și, în același timp, a intrat cu acesta într-o prosperă „afacere”, apărare pe care instanța a apreciat-o ca neverosimilă.

S-a remarcat derularea rapidă a actelor materiale ce au condus la păgubirea părții civile. „Afacerea” SC C.B. SRL prin asumarea obligației de plată cu file C.E.C. la 45 de zile de la livrarea mărfii a fost bine pusă la punct, astfel încât până la apariția primului incident de plată (refuzul băncii pentru lipsă disponibil) ridicarea de mărfuri de la partea civilă a fost continuă și ritmică. Împrejurarea că o parte din marfa ridicată de la partea civilă a fost trimisă pe bază de documente la SC F.R. SRL, achitându-se astfel debite mai vechi ale SC Silver SRL și SC L.T. SRL, a profitat tot inculpatului care conducea aceste firme. Concluzionând, pe baza probelor administrate a rezultat că inculpatul a profitat de încrederea câștigată în fața reprezentanților părții civile pe parcursul derulării altor contracte, în anul 2005, și, imediat după ce a întocmit documentele pe baza cărora numitul M.M.S.

a devenit administrator și asociat unic al SC C.B. SRL s-a folosit de angajații săi de la SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL și de salariații firmelor de transport pentru a ridica de la partea civilă SC U. SA mărfuri, șrot de soia și ulei brut soia, în valoare totală de 1.251.966,50 RON, prezentând pentru plată file C.E.C. refuzate de bancă pentru lipsa disponibilului din cont. În atare situație, cererea inculpatului de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu a fost primită. În legătură cu încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că fapta săvârșită de inculpatul E.K.Y.N. realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., întrucât inducerea în eroare a părții civile s-a săvârșit cu prilejul încheierii și executării contractului din data de 15 iunie 2006, încheiat de SC U. SA cu SC C.B.

SRL. Pentru a întregi conținutul infracțiunii de înșelăciune, activitățile de inducere în eroare trebuie să fie săvârșite cu vinovăție sub forma intenției directe. Ori, sub acest aspect, s-a apreciat că sunt probe suficiente care demonstrează, fără putință de tăgadă, scopul acțiunilor desfășurate în numele SC C.B. SRL ce au profitat doar inculpatului. Dintre modalitățile normative sub care este incriminată infracțiunea de înșelăciune în art. 215 C. pen., s-a apreciat că în cauză se regăsește forma agravantă prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., mijlocul fraudulos folosit pentru inducerea în eroare a părții civile fiind filele C.E.C., și modalitatea prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. (consecințe deosebit de grave, în raport de cuantumul prejudiciului și dispozițiile art. 146 C. pen.).

Instanța nu și-a însușit opinia parchetului în legătură cu reținerea în încadrarea juridică și a dispozițiilor art. 215 alin. (4) C. pen. Practica judiciară a fost constantă în sensul că, pentru a fi incidență agravanta prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., este necesar ca cecul să fie emis de o persoană care să aibă calitatea cerută de lege, adică să fie legal împuternicită de o societate comercială având deschis, un cont la tras, să semneze un astfel de instrument de plată. Ori, în cauză, formal, inculpatul nu mai avea nicio calitate în societatea în numele căreia au fost emise filele cec (în perioada 13 ianuarie 2006-28 august 2005). Neîntemeiată a fost apreciată și susținerea apărării în sensul că, în situația înlăturării alin. (4) al art. 215 C. pen., nu poate fi reținută forma agravantă prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol.

Așa cum s-a arătat mai sus, inducerea și menținerea în eroare a reprezentanților părții civile s-a realizat în fapt, folosind mijloace frauduloase, respectiv înscrisuri, mai precis filele C.E.C. purtând ștampila beneficiarului SC C.B. SRL și care nu erau semnate de titular. În încadrarea juridică a faptei au fost reținute și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., acțiunile fiind săvârșite la intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale. Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. s-a pronunțat condamnarea acestuia în baza textelor de lege susmenționate.

Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată s-a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările săvârșirii faptei, urmările acesteia și persoana inculpatului, astfel încât să se realizeze eficient . scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Pericolul social generic al faptei este determinat de legiuitor, fiind mai gravă infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În concret, fapta este gravă prin modalitatea de săvârșire, mijloacele folosite și cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat părții civile.

Cât privește persoana inculpatului, s-a avut în vedere, pe de o parte atitudinea nesinceră a acestuia, iar pe de altă parte lipsa antecedentelor penale, vârsta și comportamentul corespunzător în alte împrejurări față de aceeași parte civilă. Punând în balanță toate aceste date, instanța a apreciat că, pentru a satisface, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, s-a impus reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, conform art. 76 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. Totodată, în raport de dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Partea civilă SC U. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 1.251.966,50 RON reprezentând contravaloarea bunurilor livrate SC C.B. SRL. În raport de dovezile administrate, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., prima instanță a apreciat că acțiunea civilă este întemeiată, astfel că a fost admisă, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 1.251.966,05 RON către partea civilă SC U. SA, prin administrator judiciar Casa de insolvență Transilvania, Filiala B. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul E.K.Y.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât din perspectiva laturii penale cât și a celei civile, arătând că hotărârea primei instanțe este rezultatul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale și a unei greșite aprecieri a probelor administrate în cauză.

În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar se arată: - în primul rând, că în mod greșit prima instanță a înlăturat apărările inculpatului cu privire la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în sensul de a se înlătura alin. (2) al art. 215 C. pen., în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că inculpatul a executat semnăturile pe filele C.E.C. sau că a dispus emiterea acestora, în speță nefăcându-se dovada faptului că respectivele file au fost semnate de inculpat sau la ordinul acestuia, că filele C.E.C. sunt instrumente de plată valabile, emise cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 59/1934 constituind de altfel și titluri executorii.

În plus, s-a arătat că SC C.B. SRL, în numele căreia au fost emise filele C.E.C., nu avea disponibil în cont la data emiterii nu conduce la concluzia că acest instrument de plată este un mijloc fraudulos, întrucât alin. (4) al art. 215 C. pen. se referă la alte situații. Mai mult, dacă prima instanță a considerat că filele C.E.C. emise în numele SC C.B. SRL sunt mijloace frauduloase, în mod corect ar fi trebuit să dispună anularea acestora ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. S-a subliniat faptul că refuzul la plată s-a datorat lipsei disponibilului în conturi la data scadenței iar nu nevalabilității semnăturii aplicate pe respectivele file sau a altui element al cecului ceea ce înseamnă că acestea au fost emise în mod valabil.

- cel de-al doilea motiv de apel vizează nelegalitatea și netemeinicia soluției de condamnare la pedeapsa de 7 ani închisoare. În susținerea acestui motiv de apel s-a arătat că infracțiunea de înșelăciune nu a fost comisă de inculpat, în mod greșit instanța de fond apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă agravantă, întrucât inculpatul ar fi încheiat la 15 iunie 2006 (dată la care inculpatul deținea 50% din părțile sociale), în numele SC C.B. SRL, cu SC U. SA contractul de vânzare-cumpărare din 2006, prin fax, contract conform căruia partea civilă se obliga să livreze către SC C.B. SRL 2.400 tone șrot soia în perioada iunie 2006 -iunie 2007, beneficiara urmând a plăti cu file C.E.C.

în termen de 45 de zile de la livrarea mărfii. S-a adus în atenția instanței de prim control judiciar faptul că nu a existat nicio acțiune de inducere în eroare a părții civile la încheierea contractului, deoarece inculpatul nu a încheiat semnat acest înscris cu atât mai mult cu cât directorul general al SC U. SA, martorul I.S. a declarat că este exclus a se fi întocmit un contract doar pe baza unui telefon primit de la un client și puțin probabil ca un contract ajuns la firma prin fax sa fie semnat de către acesta fără a fi original. A arătat apelantul că întrucât declarațiile martorilor I.S. și I.M. contrazic pe cea a martorului T.N., declarațiile acestuia din urmă martor trebuiau înlăturate de către prima instanță, ele nefiind susținute de alte mijloace de probă.

În plus s-a arătat că pentru existența infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. este necesar ca acțiunea ce formează elementul material al laturii obiective, respectiv „inducerea sau menținerea în eroare a persoanei să se realizeze cu prilejul încheierii sau executării unui contract, dispozițiile legale având în vedere numai contractele încheiate cu respectarea dispozițiilor legii, a ordinii publice și a bunelor moravuri, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la situația ca orice convenție contrară legii să producă efecte juridice nerecunoscut de normele de drept. S-a apreciat că întrucât contractul de vânzare-cumpărare în discuție nu este unul valabil din punct de vedere legal, infracțiunii de înșelăciune îi lipsește latura obiectivă pentru a putea primi încadrarea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.

S-a mai arătat că probatoriul administrat în cauză nu releva faptul că inculpatul a indus-menținut în eroare reprezentanții SC U. SA la încheierea-executarea contractului de vânzare-cumpărare întrucât acesta nu a încheiat, semnat respectivul document în numele SC C.B. SRL și nu a dispus emiterea celor X file C.E.C. pentru achitarea contravalorii mărfii achiziționate de partea civilă, simplele indicii și bănuieli nesusținute de probe nu pot constitui temei al condamnării. Tot în susținerea celui de-al doilea motiv de apel se arată că prima instanță a apreciat în mod greșit că inculpatul a fost administrator în fapt la SC C.B. SRL pentru simplul fapt că această societate și-a desfășurat în continuare activitatea în același sediu social în care își avea sediul și SC L.T.

SRL și că între acest două societăți 4 comerciale s-au derulat raporturi comerciale. Faptul că SC L.T. SRL a asigurat transportul pentru achiziționarea produselor de la SC U. SA nu echivalează cu o participație la infracțiunea de înșelăciune întrucât între cele două societăți fusese încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect comercializarea de șrot soia și ulei soia, conform căruia SC L.T. SRL se obliga să asigure transportul produselor, această modalitate de lucru nefiind una singulară ci constituia o regulă în cazul achiziției de produse pe care o realiza SC L.T. SRL. Mai mult, arată apelantul inculpat, chiar în contractatele folosite de societatea SC U. SA se prevedea ca produsele sunt ridicate de cumpărători pe cheltuiala lor, astfel încât o clauză similară în contractul dintre SC C.B.

SRL și SC L.T. SRL nu putea constitui un indiciu al implicării inculpatului în înșelăciune. A arătat inculpatul că nu a beneficiat de niciun folos material și cu atât mai puțin injust, persoana care a încasat personal prețul mărfii achitate de SC L.T. SRL fiind reprezentantul în fapt și în drept al SC C.B. SRL, M.M.S. care a părăsit România la data de 11 august 2006, în ziua următoare încasării în numerar a prețului mărfurilor. - cel de-al treilea motiv de apel vizează greșita individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apelantul inculpat apreciind că gradul de pericol social concret al faptei și datele care circumstanțiază persoana sa justifică aplicarea unei pedepse neprivative de libertate în cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, întrucât a avut o atitudine și o comportare corectă în familie și societate, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței și a fost sincer în cursul procesului.

- cel de-al patrulea motiv de apel se referă la faptul că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de admitere a laturii civile, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii. Sub aspectul laturii civile a cauzei, apelantul inculpat arată, că instanța de fond nu a analizat condițiile generale ale răspunderii civile delictuale și nu a precizat argumentele de drept și de fapt care au determinat pronunțarea soluției de admitere a acțiunii civile, probele care au fost luate în considerare în dovedirea presupusului prejudiciu, cu atât mai mult cu cat în speță nu a fost efectuată nici măcar o expertiză contabilă, astfel că prejudiciul nu este cert atât sub aspectul existenței sale cât și al posibilităților de evaluare.

S-a solicitat, în principal admiterea căii de atac, desființarea în tot a sentinței apelate și în fond achitarea sa în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege a cărei executare să fie suspendată (condiționat, sub supraveghere). Din perspectiva laturii civile a cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea a constatat că apelul formulat de către inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Curtea a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe baza unei analize judicioase a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și de judecată, astfel: Inculpatul E.K.Y.N. a derulat în anul 2005 relații comerciale cu SC U. SA achiziționând șrot soia și ulei soia pentru societățile SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL. Pentru SC S.H.C.I. SRL, inculpatul era asociat și administrator, iar pentru SC L.T. SRL, avea procură generală de administrare, administrator de drept fiind două dintre salariate, respectiv martorele M.E. și N.A. În luna noiembrie 2005, inculpatul E.K.Y.N.

a înființat SC C.B. SRL, luându-l asociat pe martorul K.E., cetățean libanez (cu 15% părți sociale), persoană care îl consilia din punct de vedere economic, fiind și cunoscător al limbii române. SC C.B. SRL avea același sediu social ca și celelalte două firme, folosea aceleași numere de telefon și aceiași salariați, neavând personal propriu. La data de 7 iunie 2006, inculpatul a cedat 30% din părțile sociale numitului M.M.S., cetățean irakian, iar la data de 8 iulie 2006, inculpatul și K.E. au cedat susnumitului toate părțile sociale. La data de 15 iunie 2006, dată la care inculpatul E.K.Y.N. deținea cea mai mare parte din societate, mai exact 50% părți sociale, între SC C.B. SRL și partea civilă SC U. SA se încheie, prin fax, contractul de vânzare-cumpărare din 2006, prin care partea civilă se obligă să livreze SC C.B.

SRL 2400 tone șrot soia, în perioada iunie 2006-iunie 2007, beneficiara urmând a plăti cu file C.E.C. la 45 zile de la livrarea mărfii. Pentru încheierea acestui contract, angajata inculpatului, martora M.L.T. a luat legătura cu șeful serviciului comercial de la SC U. SA, martorul T.N., căruia i-a precizat că inculpatul E.K.Y.N. dorea să continue colaborarea cu SC U. SA, dar pe altă firmă, respectiv SC C.B. SRL, care face parte din grupul de firme administrate de către inculpat. Raporturile comerciale între SC C.B. SRL și partea civilă s-au derulat rapid, astfel că în perioada 15 iunie 2006-23 august 2006, partea civilă a livrat SC C.B. SRL cantitățile: 1.322.990 kg șrot soia și 49.710 litri ulei brut soia, în valoare totală de 1.251.966,50 RON.

Pentru ridicarea mărfurilor livrate erau folosite aceleași mijloace de transport și aceiași șoferi care efectuaseră transporturi și în anul 2005, pentru firmele administrate de către inculpat cu ocazia derulării contractelor încheiate de partea civilă cu SC S.H.C.I. SRL. Conducătorii auto respectivi erau anunțați de salariata M.L.T. despre efectuarea transporturilor, se prezentau la sediul de la M. unde primeau de la sus-numita, ori de la alt salariat, delegațiile respective și filele C.E.C. semnate și ștampilate din partea SC C.B. SRL, care erau completate la rubricile: 4 beneficiarul, localitatea de emitere și data când cecul urma să fie decontat. Aceste documente erau predate ulterior de către conducătorii auto la SC U. SA și în baza acestora se ridicau mărfurile respective.

Nu s-a putut verifica dacă mărfurile achiziționate de la SC U. SA au fost înregistrate în evidența contabilă a SC C.B. SRL deoarece organele de control financiar nu au putut intra în posesia documentelor contabile. Cert este că, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, SC L.T. SRL, societate administrată de inculpatul E.K.Y.N., s-a aprovizionat de la SC C.B. SRL cu 1.297.900 kg șrot soia, la prețul de 0,75 RON/kg și 49.710 kg ulei brut soia, la prețul de 1.78 RON/kg în valoare de 1.061.908,80 RON (contractul din 7 iunie 2006). Marfa achiziționată de firma inculpatului era cea ridicată în numele SC C.B. SRL de la partea civilă. Contravaloarea prestării serviciilor de transport pentru SC C.B.

SRL efectuate de SC E. SRL (prin conducătorul auto D.M.) nu a fost facturată către beneficiară, ci către celelalte două firme ale inculpatului, SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL. De asemenea, s-a constatat că o parte din marfă a fost transnortată de la SC U. SA la. SC F.R. SRL J., județul Mureș, prin intermediul SC A.T. SA Alba Iulia, firmă ce este în același timp client și furnizor de mărfuri pentru SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL. În luna septembrie 2006, după descoperirea prejudiciului creat de SC C.B. SRL prin plata cu file C.E.C. fără acoperire, partea civilă SC U. SA prin reprezentanții săi, a făcut demersuri pentru descoperirea clientului și recuperarea sumei. În acest sens, directorul comercial I.B.C.

și consilierul M.R. s-au întâlnit cu inculpatul și cu numitul K.E., consilierul inculpatului, aceștia din urmă susținând că au o „vină morală” că l-au sunat pe martorul T.N. să se încheie contractul în numele SC C.B. SRL. Cu ocazia acestor întâlniri inculpatul și martorul și-au arătat disponibilitatea pentru recuperarea prejudiciului părții civile, propunând variante de stingere a debitului, demersurile rămânând însă fără rezultat. Inculpatul E.K.Y.N. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune arătând că, personal, nu a derulat în anul 2006 relații comerciale cu partea civilă în numele SC C.B. SRL, susținând că în calitate de asociat unic și administrator al acestei firme, numitul M.M.S.

ar fi cel care s-a ocupat de cumpărarea mărfii de la SC U. SA. A mai precizat inculpatul că nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare din data 15 iunie 2006 cu SC U. SA, că nu îl cunoaște pe martorul T.N. și nu a avut vreo discuție cu acesta în legătură cu afacerile SC C.B. SRL. De asemenea, a susținut că nu i-a cerut martorei M.L.T. să solicite martorului T.N. continuarea relațiilor comerciale cu partea civilă pe firma SC C.B. SRL, nu a luat legătura cu șoferii pentru efectuarea transporturilor. Totodată, inculpatul a negat faptul că s-ar fi întâlnit cu reprezentanți ai SC U. SA pentru a discuta în legătură cu recuperarea pagubei create de SC C.B. SRL. Inculpatul s-a apărat susținând că a înființat inițial SC C.B.

SRL pentru vânzare ouă, iar după ce l-a cunoscut pe cetățeanul irakian M.M.S., a convenit cu acesta să devină asociat la SC C.B. SRL cu condiția ca acesta să contribuie cu 1 milion dolari SUA la majorarea capitalului. La scurt timp, pentru că sus-numitul nu și-a respectat promisiunea, el și K.E. i-au cedat toate părțile sociale, continuând relațiile de afaceri, respectiv convenind să-i vândă cereale cu 10-15% mai ieftin decât prețul pieții. Inculpatul E.K.Y.N. a susținut că, după preluarea firmei de către M.M.S., i-a predat acestuia toate documentele și ștampila, dar sediul administrativ al firmei a rămas în aceeași locație. A recunoscut că, imediat a intrat în relații comerciale cu SC C.B. SRL cumpărând de la acesta șrot soia și ulei pe care le-a plătit cu ordine de plată și în numerar.

A mai susținut că, prin contractul încheiat cu SC C.B. SRL, societate administrată de el, SC L.T. SRL avea obligația de asigurare a transportului mărfii și achitare a contravalorii acestuia. Apărările inculpatului au fost, în mare parte, combătute de probatoriul administrat. Relevante sunt înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că la data încheierii contractului între SC C.B. SRL și partea civilă, inculpatul E.K.Y.N. era încă asociatul care deținea majoritatea capitalului social al acestei societăți. De asemenea, este importantă împrejurarea că anterior același inculpat a derulat activități comerciale cu SC U. SA, prin SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL, reprezentanții acestora fiind cunoscuți de către cei care le livraseră marfă de la societatea parte civilă anterior.

În legătură cu faptul că nu inculpatul E.K.Y.N. sau vreun angajat al acestuia ar fi încheiat contractul de livrare de marfă, Curtea a considerat că nu este foarte important, în materie comercială, ca încheierea contractului să se fi făcut într-o anumită formă. În această materie contractul se poate încheia și pe baza unei comenzi, chiar și telefonice, urmată de livrarea mărfii și stabilirea condițiilor de plată. Or, din probele administrate, derularea relațiilor comerciale dintre SC C.B. SRL și societate parte civilă s-a făcut în condiții similare cu cele derulate anterior prin celelalte două societăți administrate de către inculpat. Așa încât, nu are mare importanță cine a semnat în final contractul de livrare marfă sau dacă a fost trimis pe fax ori în original, ci modalitatea concretă în care s-a încheiat și derulat această operațiune comercială.

Curtea a reținut ca relevantă declarația martorului T.N., întrucât aspectele relatate de acesta se coroborează și cu celelalte mijloace de probă, după se va arăta. Ideea că acest martor ar fi avut un interes să declare împotriva inculpatului, motivat de faptul că și acesta a fost cercetat în cauză, nu a putut fi reținută de către Curte. Aceasta deoarece, pe de o parte, dacă ar fi vrut să se disculpe pe sine, toate apărările sale ar fi fost în sensul că nu are nicio legătură cu inculpatul sau cu angajatele acestuia. Pe de altă parte, s-a constatat că și martora M.L.T. a fost cercetată în aceeași cauză, dispunându-se în final și față de aceasta scoaterea de sub urmărire penală. Tot în legătură cu această martoră, Curtea a reținut că declarațiile sale sunt subiective și datorită faptului că între aceasta și inculpatul E.K.Y.N.

exista o relație de serviciu de lungă durată, lucrând încă din anul 2003 pentru inculpat, fiind și cea care asigura legătura cu alte persoane, întrucât la momentul săvârșirii faptei inculpatul nu cunoștea bine limba română. Așa încât, fără a mai relua declarația martorului T.N., fiind analizată de către prima instanță, Curtea a reținut că este proba care susține faptul că încheierea acestui contract s-a realizat ca urmare a solicitării inculpatului, prin intermediul martorei M.L.T. De asemenea, este relevantă, sub aspectul constatării că inculpatul a fost cel care a perfectat încheierea contractului de livrare marfă (indiferent de forma acestuia), împrejurarea că ulterior apariției incidentelor de plată cu privire la filele C.E.C., reprezentații societății parte civilă s-a deplasat împreună și cu un avocat la sediul SC C.B.

SRL, în scopul stingerii acestui litigiu, însă s-au purtat discuții cu reprezentanții SC L.T. SRL și nu cu cei ai SC C.B. SRL, cum ar fi fost firesc. Acest aspect rezultă din declarațiile martorului T.N., dar și din declarațiile martorilor M.I.R., D.I. și N.M., reprezentanți ai societății parte civilă. Cu acea ocazie s-a propus preluarea în contul datoriei a unei ferme ce aparține SC L.T. SRL, împrejurare ce nu are nicio logică dacă inculpatul nu ar fi avut nicio implicare în această afacere. Din toate mijloacele de probă expuse și analizate temeinic de către prim instanță rezultă că cel care a coordonat operațiunile de achiziție șrot de soia și ulei de soia în numele SC C.B. SRL inducând în eroare partea civilă SC U. SA, prin predarea filelor C.E.C.

fără acoperire a fost inculpatul E.K.Y.N. Foarte importante în reținerea acestei stări este faptul că SC C.B. SRL, după preluarea sa de către M.M.S., societatea a continuat să aibă sediul în fapt în aceeași locație cu SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL, societăți administrate de către inculpatul E.K.Y.N., de derulare a tuturor operațiunilor ocupându-se angajații celor două societăți ale inculpatului. În acest sens, sunt declarațiile martorilor audiați care au asigurat transportul mărfurilor, dar și raportul tehnico-științific în s-a constatat că cele 29 de delegații emise de SC C.B. SRL, au fost completate la rubrica intrare-ieșire de către numita M.E., care avea calitatea de contabil șef la SC S.H.C.I.

SRL. De asemenea, un alt aspect din care reiese că inculpatul E.K.Y.N. a fost cel care a desfășurat în fapt această operație, îl reprezintă împrejurarea că activitate de achiziție și ridicare de mărfuri de la societatea partea civilă SC U. SA în numele SC C.B. SRL a continuat și după părăsirea României de către M.M.S. Sub aspectul încadrării juridice a faptei, Curtea a constatat că cea reținută de către prima instanță este corectă, respectiv infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., schimbarea de încadrare juridică realizată fiind legală și temeinică. Curtea nu a putut reține susținerea inculpatului în sensul că nu ar putea exista varianta reglementată în alin. (2) al art. 215, dacă nu s-ar reține și varianta prevăzută în alin. (4) C. pen., întrucât nu este întemeiată.

Varianta prevăzută de alin. (2), respectiv prin folosirea de mijloace frauduloase, există și în ipoteza în care actele false, chiar dacă nu au fost completate și semnate de către acesta, au fost folosite la săvârșirea infracțiunii. Apărarea inculpatului în sensul că filele C.E.C. au fost înmânate ulterior și nu la momentul încheierii contractului, astfel că nu ar putea fi reținut și alin. (2), este de asemenea, nefondată, întrucât acestea au fost prevăzute ca mijloc de plată la momentul încheierii contractului, când operațiunea fusese stabilită în toți termenii, chiar dacă înmânare a avut loc la o dată ulterioară. Astfel că, în mod corect prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea a constatat că prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, instanța de fond a constatat în mod just că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat, față de forma continuată de comitere, mijloacele frauduloase folosite, dar și urmările produse, având în vedere că a produs consecințe deosebit de grave. Cât privește persoana inculpatului, s-au avut în vedere, pe de o parte atitudinea nesinceră a acestuia, iar pe de altă parte lipsa antecedentelor penale, vârsta și comportamentul corespunzător anterior. Față de toate acestea, Curtea a considerat că prima instanța a apreciat în mod just că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, conform art. 76 lit. a) C. pen.

raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. Sub aspectul laturii civile, Curtea a constatat că, de asemenea, apelul declarat de către inculpat este nefondat, întrucât prima instanță l-a obligat pe inculpatul E.K.Y.N. la repararea întregului prejudiciu cauzat societății parte civilă reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate către SC C.B. SRL, astfel cum reiese din filele C.E.C. cu care urma să se efectueze plata. Astfel că susținerea inculpatului în sensul că p