ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4210/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4210/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față ;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 196 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a

Il-a penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul E.K.Y.N.

împotriva sentinței penale nr. 75 din 7 martie 2012 a Tribunalului Ialomița în Dosarul

penal nr. 1680/98/2011.

A fost obligat inculpatul la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție

Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 75 din 7 martie 2012 pronunțată de

Tribunalul

Ialomița în Dosarul penal nr. 1680/98/2011, în baza art. 334 C. proc. pen., a

fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

text în baza căruia, făcând aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen., a

fost condamnat inculpatul E.K.Y.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (cu consecințe deosebit de grave).

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen. pe durata de 4 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei

principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

În

baza art 14 și 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă

și a fost obligat inculpatul către partea civilă SC U. SA, prin administrator judiciar

Casa de Insolvență Transilvania, Filiala B. la plata sumei de 1.251.966,05 RON.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

la 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut următoarea situație de fapt:

Prin plângerea penală formulată de conducerea

SC U. SA la data de 6 martie 2007, s-a solicitat tragerea la răspundere penală a

numiților E.K.Y.N., M.M.S., M.E., N.A. ș.a. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

cu motivarea că, în perioada 15 iunie 2006-23 august 2006 societatea a livrat către

SC C.B. SRL cantitatea de 1.332.990 kg șrot soia și 49.710 litri ulei brut soia

în valoare totală de 1.251.966,50 RON. Pentru achitarea contravalorii mărfii, SC

C.B. SRL a emis un număr de X file C.E.C. scadente în perioada 26 septembrie 2006-26

octombrie 2006. Toate filele C.E.C. introduse la plată la fiecare din termenele

scadente au fost refuzate de Banca I.T. Giurgiu, cu mențiunea „lipsă disponibil,

client aflat în interdicție bancară”.

Urmare cercetărilor a rezultat că inculpatul

E.K.Y.N. a derulat în anul 2005 relații comerciale cu SC U. SA achiziționând șrot

soia și ulei soia pentru societățile SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL.

Aceste două societăți au fost înființate

în noiembrie 2003, având ca principal obiect de activitate creștere păsări (pui

și găini ouătoare).

Pentru SC S.H.C.I. SRL, inculpatul era

asociat și administrator, iar pentru SC L.T. SRL, avea procură generală de administrare,

administrator de drept fiind două dintre salariate, respectiv martorele M.E. și

N.A.

Societățile menționate au avut încheiate,

în anul 2005, trei contracte de vânzare-cumpărare șrot soia și ulei brut soia, ce

s-au derulat fără incidente.

În

luna noiembrie 2005, inculpatul E.K.Y.N. a înființat SC

C.B. SRL, fuându-l asociat pe martorul K.E., cetățean libanez (cu 15% părți sociale),

persoană care îl consilia din punct de vedere economic, fiind și cunoscător al limbii

române.

SC C.B. SRL avea același sediu social ca

și celelalte două firme, folosea aceleași numere de telefon și aceiași salariați

(nu avea personal propriu).

La data de 7 iunie 2006, inculpatul a cedat

30% din părțile sociale numitului M.M.S., cetățean irakian, iar peste o lună, mai

exact la 8 iulie 2006, inculpatul și K.E. au cedat susnumitului toate părțile sociale.

La data de 15 iunie 2006, dată la care

inculpatul E.K.Y.N. deținea cea mai mare parte din societate, mai exact 50% părți

sociale, între SC C.B. SRL și partea civilă SC U. SA se încheie, prin fax, contractul

de vânzare-cumpărare din 2006, prin care partea civilă se obligă să livreze SC

C.B. SRL 2400 tone șrot soia, în perioada iunie 2006-iunie 2007, beneficiara urmând

a plăti cu file C.E.C. la 45 zile de la livrarea mărfii (art. 8 din contract).

Pentru încheierea acestui contract, angajata

inculpatului, martora M.L.T. a luat legătura cu șeful serviciului comercial de la

SC U. SA, martorul T.N., căruia i-a precizat că inculpatul E.K.Y.N. dorește să continue

colaborarea cu SC U. SA, dar pe altă firmă, respectiv SC C.B. SRL, care face parte

din grupul de firme administrate de inculpat.

Cercetarea judecătorească efectuată a convins

instanța că a fost posibilă încheierea prin fax a contractului.

Raporturile comerciale între SC C.B.

SRL și partea civilă s-au derulat rapid, astfel că în perioada 15 iunie 2006-23

august 2006, partea civilă a livrat SC C.B. SRL cantitățile: 1.322.990 kg șrot soia

și 49.710 litri ulei brut soia

;

în valoare totală de 1.251.966,50 RON.

Pentru ridicarea mărfurilor livrate erau

folosite aceleași mijloace de transport și aceiași șoferi care efectuaseră transporturi

și în anul 2005, pentru firmele administrate de inculpat cu ocazia derulării contractelor

încheiate de partea civilă cu SC S.H.C.I. SRL.

Conducătorii auto respectivi erau anunțați

de salariata M.L.T. despre efectuarea transporturilor, se prezentau la sediul de

la M. unde primeau de la susnumita, ori de la alt salariat, delegațiile respective

și filele C.E.C. semnate și ștampilate din partea SC C.B. SRL, care erau completate

la rubricile: beneficiarul, localitatea de emitere și data când cecul urma să fie

decontat.

Aceste documente erau predate ulterior

de către conducătorii auto la SC U. SA și în baza acestora se ridicau mărfurile

respective.

Nu s-a putut verifica dacă mărfurile achiziționate

de la SC U. SA au fost înregistrate în evidența contabilă a SC C.B. SRL deoarece

organele de control financiar nu au putut intra în posesia documentelor contabile.

Cert este că, în baza unui contract de

vânzare-cumpărare, SC L.T. SRL, societate administrată de inculpatul E.K.Y.N., s-a

aprovizionat de la SC C.B. SRL cu 1.297.900 kg șrot soia, la prețul de 0,75 RON/kg

și 49.710 kg ulei brut soia, la prețul de 1.78 RON/kg în valoare de 1.061.908,80

RON (contractul din 7 iunie 2006).

Marfa aprovizionată de firma inculpatului

era cea ridicată în numele SC C.B. SRL de la partea civilă.

Contravaloarea prestării serviciilor de

transport pentru SC C.B. SRL efectuate de SC E. SRL (prin conducătorul auto D.M.)

nu a fost facturată către beneficiară, ci către celelalte două firme ale inculpatului,

SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL.

Plata transportului efectuat de firmele

de transport cu care acesta avea relații contractuale a fost efectuată de aceste

două societăți.

Cu ocazia cercetărilor, organele de poliție

au identificat și o altă parte de marfă care, prin intermediul SC A.T. SA Alba lulia

a fost transportată de la SC U. SA la SC F.R. SRL J., județul Mureș, firmă ce este

în același timp client și furnizor de mărfuri pentru SC S.H.C.I. SRL și SC L.T.

SRL.

A rezultat din cercetările organelor de

anchetă că societățile controlate de inculpat au livrat șrot de soia către SC

F.R. SRL pe bază de facturi fiscale în contul unor debite către această din urmă

firmă, întocmindu-se procese-verbale de compensare.

Cercetările nu au putut demonstra cine

a executat semnăturile de pe documente (delegații, file C.E.C.), însă în cauză s-a

dispus disjungerea față de învinuitul M.M.S.

În

luna septembrie 2006, după descoperirea prejudiciului creat

de SC C.B. SRL prin plata cu file C.E.C. fără acoperire, partea civilă SC U. SA

prin reprezentanții săi, a făcut demersuri pentru descoperirea clientului și recuperarea

sumei.

În

acest sens, directorul comercial I.B.C. și consilierul M.R.

s-au întâlnit cu inculpatul și cu numitul K.E., consilierul său, aceștia din urmă

susținând că au o „vină morală” că l-au sunat pe martorul T.N. să se încheie contractul

în numele SC C.B. SRL. Cu ocazia acestor întâlniri inculpatul și martorul și-au

arătat disponibilitatea pentru recuperarea prejudiciului părții civile, propunând

variante de stingere a debitului, demersurile rămânând însă fără rezultat.

Inculpatul E.K.Y.N. nu a recunoscut săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune arătând că, personal, nu a derulat în anul 2006 relații

comerciale cu partea civilă în numele SC C.B. SRL, susținând că în calitate de asociat

unic și administrator al acestei firme, numitul M.M.S. ar fi cel care s-a ocupat

de cumpărarea mărfii de la SC U. SA. A mai precizat inculpatul că nu a semnat contractul

de vânzare-cumpărare din data 15 iunie 2006 cu SC U. SA, că nu îl cunoaște pe martorul

T.N. și nu a avut vreo discuție cu acesta în legătură cu afacerile SC C.B. SRL.

De asemenea, a susținut că nu i-a cerut martorei M.L.T. să solicite martorului T.N.

continuarea relațiilor comerciale cu partea civilă pe firma SC C.B. SRL, nu a luat

legătura cu șoferii pentru efectuarea transporturilor. Totodată, inculpatul a negat

faptul că s-ar fi întâlnit cu reprezentanți ai SC U. SA pentru a discuta în legătură

cu recuperarea pagubei create de SC C.B. SRL.

Inculpatul s-a apărat susținând că a înființat

inițial SC C.B. SRL pentru vânzare ouă, iar după ce l-a cunoscut pe cetățeanul irakian

M.M.S., a convenit cu acesta să devină asociat la SC C.B. SRL cu condiția ca acesta

să contribuie cu 1 milion dolari SUA la majorarea capitalului. La scurt timp, pentru

că susnumitul nu și-a respectat promisiunea, el și K.E. i-au cedat toate părțile

sociale, continuând relațiile de afaceri, respectiv convenind să-i vândă cereale

cu 10-15% mai ieftin decât prețul pieții. Inculpatul E.K.Y.N. a susținut că, după

preluarea firmei de către M.M.S., i-a predat acestuia toate documentele și ștampila,

dar sediul administrativ al firmei a rămas în aceeași locație. A recunoscut că,

imediat a intrat în relații comerciale cu SC C.B. SRL cumpărând de la acesta șrot

soia și ulei pe care le-a plătit cu ordine de plată și în numerar.

În

declarația dată la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut

că nu a achitat integral aceste produse deoarece M.M.S. îi datora contravaloarea

părților sociale cesionate.

A mai susținut că, prin contractul încheiat

cu SC C.B. SRL, societate administrată de el, SC L.T. SRL avea obligația de asigurare

a transportului mărfii și achitare a contravalorii acestuia.

Apărările inculpatului au fost, în mare

parte, combătute de probatoriul administrat.

Astfel, martorul T.N., șeful serviciului

desfacere al SC U. SA a susținut că, în anul 2006, martora M.L.T., contabilă la

SC S.H.C.I. SRL, l-a sunat precizându-i că inculpatul E.K.Y.N. dorește să achiziționeze

șrot soia și ulei de la partea civilă pe o altă firmă, respectiv SC C.B. SRL, care

face parte din grupul de firme ale inculpatului și a fost înființată pentru că nu

mai putea lua credite pe SC L.T. SRL. Martorul a fost convingător dând detalii privind

persoana cu care a. ținut legătura, numerele de telefoane ale societăților SC S.H.C.I.

SRL și SC L.T. SRL, fix și mobil, din portofoliul de clienți.

Același martor a susținut că, în luna august,

la apariția incidentului de plată constând în refuzul băncii pentru lipsa disponibilului

în cont, a sunat-o pe martora M.L.T. care i-a cerut să ia legătura cu inculpatul

E.K.Y.N. În atare

împrejurare, inculpatul i-a precizat că

nu sunt probleme, că are o vină morală (aspect pe care martorul nu-l înțelegea)

promițând că va lua el legătura cu președintele companiei SC U. SA, la biroul acestuia

din București.

Din declarația martorului D.M., conducător

auto la SC E. SRL București a reieșit că transporturile pentru SC C.B. SRL le efectua

la solicitarea martorei M.L.T. Documentele pentru ridicarea mărfii de la Ț., delegații,

file C.E.C. îi erau predate de martora M.L.T. precum și de martorele M.E. și N.A.

Ori, persoanele indicate de martor erau

salariate la SC S.H.C.I. SRL și lucrau sub coordonarea inculpatului.

Martorele M.E. și N.A., în declarațiile

date, au confirmat faptul că SC C.B. SRL a fost administrată inițial de către inculpat,

că firma nu avea salariați și nici bunuri proprii. Pe numitul M.M.S. l-au văzut

la sediul de la M. de 2-3 ori, însoțit de o tânără cunoscută sub numele de D. Acestea

au recunoscut că deși figurau ca administratori pentru SC L.T. SRL, de activitatea

acestei societăți se ocupa efectiv inculpatul, acesta având procură generală din

partea asociatului majoritar.

Detalii relevante pentru cauză au fost

reținute din declarațiile martorului I.B.C., director comercial la SC U. SA și cea

a martorului M.R., consilier economic al președintelui consiliului de administrație

al SC U. SA.

Astfel, a reieșit din declarațiile martorului

I.B.C., că după descoperirea fraudării părții civile de către SC C.B. SRL prin ridicare

de marfă și plăți cu cecuri fără acoperire, cu ajutorul numărului de telefon dat

de martorul T.N. a ajuns să poarte discuții cu inculpatul și consilierul acestuia,

martorul K.E.

Într-o primă întâlnire, din luna septembrie

2006, aceștia au recunoscut că ar avea o „vină morală”, că au vorbit la SC U.

SA ca această firmă să ia marfă.

Inculpatul, recunoscut de martor în sala

de judecată, și numitul K.E. au fost conduși la președintele Companiei SC U. SA

având mai multe întâlniri cu scopul lichidării prejudiciului creat părții civile.

Cei doi au propus două variante de stingere a litigiului: plata cu ordine de plată

pe timp

de circa 1 an, ori preluarea unei ferme

avicole de la F., județul Giurgiu.

Așa cum a susținut și martorul M.R.

într-o altă întâlnire la care a participat și martorul K.E., s-au deplasat la F.

pentru evaluarea fermei avicole. Demersurile au rămas însă fără rezultat întrucât

imobilul era ipotecat de Banca C.R.

În

sprijinul apărărilor formulate de inculpat, au fost declarațiile

martorei M.L.T. care a recunoscut că a luat legătura cu martorul T.N. doar în perioada

anului 2005, când s-au derulat contractele cu partea civilă pentru SC S.H.C.I.

SRL și SC L.T. SRL. A considerat că, afirmațiile martorului T.N. în sensul că ea

l-ar fi contactat pentru contractul cu SC C.B. SRL sunt neadevărate, ori că martorul

este într-o „confuzie”.

Martora a mai susținut că delegațiile pentru

conducătorii auto care se deplasau să ridice marfa de la Ț. erau lăsate de secretara

numitului M.M.S. pe biroul său.

Afirmația acesteia a fost combătută de

declarațiile conducătorului auto D.M. (analizată mai sus), precum și de raportul

de constatare tehnico-științifică întocmit de Serviciul Criminalistic Ialomița care

a concluzionat că scrisul executat pe delegațiile emise de SC C.B. SRL aparține

martorei M.E., salariată a societății inculpatului.

De altfel, martora a recunoscut în fața

instanței că ea îi contacta pe șoferii care efectuau transporturile de șrot de la

SC U. SA pentru SC C.B. SRL, dar în considerarea faptului că SC L.T. SRL avea obligația

contractuală să efectueze transportul.

Menținerea acestei poziții a martorei M.L.T.

pare firească în contextul în care a fost cercetată pentru complicitate la înșelăciune

în formă calificată în același dosar și lucrează și în prezent cu acesta.

Și martorul K.E. avea cunoștință despre

înființarea de către inculpat a SC C.B. SRL (unde a fost cooptat de către inculpat

cu 15% părți sociale), despre cesionarea firmei către numitul M.M.S. care nu și-a

respectat promisiunea de a veni cu aport mare de capital. Acest martor a confirmat

faptul că a fost cu inculpatul E.K.Y.N. la președintele companiei, parte civilă,

însă pentru rezolvarea altei probleme decât cea legată de afacerile SC C.B. SRL.

De asemenea, martorul a arătat că într-o împrejurare s-a întâlnit la sediul de la

M. cu un reprezentant al părții civile, dar a precizat că întâlnirea, a fost pur

întâmplătoare și nu-și poate explica de ce unii martori îl indică drept persoana

care s-a implicat alături de inculpat în demersurile de recuperare a prejudiciului

creat părții civile de către SC C.B. SRL.

Spre deosebire de martor, inculpatul a

negat chiar și aceste întâlniri întâmplătoare cu vreun reprezentant al părții civile.

La dosar, apărarea inculpatului a depus

înscrisuri reprezentând contractul SC L.T. SRL încheiat cu SC C.B. SRL în baza căruia

prima societate asigura și plătea serviciile de transport, alte contracte ale SC

L.T. SRL cu alți furnizori, din care a reieșit că, în general, societatea inculpatului

se obliga să asigure transportul produselor achiziționate, extrase de cont cu care

dovedește plăți efectuate către SC C.B. SRL, chitanțe emise de SC C.B. SRL prin

care a dovedit achitarea cu numerar a unei părți din contravaloarea șrotului de

soia, contracte de împrumuturi bancare, etc.

Analiza coroborată a întregului material

probator administrat în cauză a condus instanța de fond la concluzia că cel care

a coordonat operațiunile de achiziție șrot de soia și ulei de soia în numele SC

C.B. SRL inducând în eroare partea civilă SC U. SA, prin predarea filelor C.E.C.

fără acoperire a fost inculpatul E.K.Y.N.

Astfel, au fost apreciate a fi certe următoarele

elemente:

Firmele administrate de inculpat, SC

S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL erau cunoscute de reprezentanții SC U. SA (șeful serviciului

desfacere T.N., ș.a.) ca urmare a contractelor derulate în anul 2005, fără probleme,

făcând parte din portofoliul de clienți ai părții civile.

SC C.B. SRL a fost înființată de inculpat,

făcând parte din grupul de firme coordonate de acesta. Această societate nu avea

salariați proprii ori bunuri, folosea același sediu social și aceleași telefoane

ca și celelalte două firme administrate de inculpat.

Contractul de vânzare-cumpărare din 15

iunie 2006, s-a încheiat între SC C.B.C. SRL și partea civilă SC U. SA, prin fax,

la o dată la care firma beneficiară era condusă de către inculpatul E.K.Y.N., întrucât

acesta deținea cea mai mare parte din părțile sociale (50%).

Livrările de marfă de la partea civilă

au început chiar a doua zi după încheierea contractului, la 16 iunie 2006.

Aceasta presupune demersuri organizatorice,

antrenarea unor salariați, cunoașterea furnizorului, a transportatorului, etc.

Ori, este puțin probabil că, abia cooptat

în SC C.B. SRL (cu 30% părți sociale) numitul M.M.S. să fi avut posibilitatea (teoretică

și practică) să cunoască același furnizor de șroturi (SC U. SA), să încheie contract

cu acesta și să obțină derularea livrărilor de la partea civilă.

Pentru eliberarea mărfii de la partea civilă,

conducătorii auto implicați în activitatea de transport au depus documentele necesare,

predate de martora M.L.T., salariată la firma inculpatului, inclusiv filele C.E.C.

în legătură cu care s-a dovedit că nu aveau acoperire.

Un aspect deloc de neglijat este faptul

că, mărfurile achiziționate de la partea civilă prin SC C.B. SRL au ajuns direct

la societatea administrată de inculpat, SC L.T. SRL administrat de inculpat, iar

o parte a ajuns la SC E. SRL (în județul Mureș) pentru compensarea unor datorii

mai vechi ale firmelor administrate de inculpat (SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL).

Nu în ultimul rând tribunalul a constatat

că, deși inculpatul a negat împrejurarea că s-a întâlnit cu reprezentanții părți

civile desemnați să facă demersuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat de SC

C.B. SRL, faptul este dovedit de probatoriul administrat, analizat în prezenta hotărâre.

În întregul context faptic prezentat mai

sus, s-a apreciat a fi evident că inculpatul a coordonat întreaga afacere a SC

C.B. SRL.

Un argument foarte important în sensul

că nu M.M.S., ci inculpatul, s-a ocupat de derularea contractului cu partea civilă

a fost și faptul că activitatea de achiziție și ridicarea de mărfuri de la SC

U. SA în numele SC C.B. SRL a continuat și după ce numitul M.M.S. a părăsit teritoriul

României (11 august 2006), respectiv până la data de 23 august 2006.

Pe baza acestor dovezi apare mai mult decât

plauzibilă concluzia că, de fapt, între inculpatul E.K.Y.N. și numitul M.M.S. a

fost o cesiune formală și că inculpatul a folosit firma SC C.B. SRL drept „paravan”

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Cu referire strictă la faptul cesionării

către M.M.S. a SC C.B. SRL, tribunalul a făcut următoarele aprecieri:

- este nefiresc și contra oricărei reguli

de management să cooptezi într-o societate un tânăr asociat (M.M.S. avea în anul

2006 vârsta de 30 de ani, potrivit mențiunilor de la O.R.C., este născut în 1975),

pe care nu-l cunoști și căreia îi expira viza de ședere în România peste 2 luni

(la 11 august 2006);

- când doi asociați nu se înțeleg, este

normal și logic să faci demersuri pentru excluderea acestuia din societate.

Ori, în speța de față, inculpatul, în mod

ilogic, deși a susținut că nu s-a înțeles cu M.M.S. (pentru că nu și-a ținut promisiunea),

i-a cedat toate părțile sociale și, în același timp, a intrat cu acesta într-o prosperă

„afacere”, apărare pe care instanța a apreciat-o ca neverosimilă.

S-a remarcat derularea rapidă a actelor

materiale ce au condus la păgubirea părții civile.

„Afacerea” SC C.B. SRL prin asumarea obligației

de plată cu file C.E.C. la 45 de zile de la livrarea mărfii a fost bine pusă la

punct, astfel încât până la apariția primului incident de plată (refuzul băncii

pentru lipsă disponibil) ridicarea de mărfuri de la partea civilă a fost continuă

și ritmică.

Împrejurarea

că o parte din marfa ridicată de la partea

civilă a fost trimisă pe bază de documente la SC F.R. SRL, achitându-se astfel debite

mai vechi ale SC Silver SRL și SC L.T. SRL, a profitat tot inculpatului care conducea

aceste firme.

Concluzionând, pe baza probelor administrate

a rezultat că inculpatul a profitat de încrederea câștigată în fața reprezentanților

părții civile pe parcursul derulării altor contracte, în anul 2005, și, imediat

după ce a întocmit documentele pe baza cărora numitul M.M.S. a devenit administrator

și asociat unic al SC C.B. SRL s-a folosit de angajații săi de la SC S.H.C.I.

SRL și SC L.T. SRL și de salariații firmelor de transport pentru a ridica de la

partea civilă SC U. SA mărfuri, șrot de soia și ulei brut soia, în valoare totală

de 1.251.966,50 RON, prezentând pentru plată file C.E.C. refuzate de bancă pentru

lipsa disponibilului din cont.

În

atare situație, cererea inculpatului de achitare în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu a fost primită.

În

legătură cu încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că fapta

săvârșită de inculpatul E.K.Y.N. realizează conținutul constitutiv al infracțiunii

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., întrucât inducerea

în eroare a părții civile s-a săvârșit cu prilejul încheierii și executării contractului

din data de 15 iunie 2006, încheiat de SC U. SA cu SC C.B. SRL.

Pentru a întregi conținutul infracțiunii

de înșelăciune, activitățile de inducere în eroare trebuie să fie săvârșite cu vinovăție

sub forma intenției directe.

Ori, sub acest aspect, s-a apreciat că

sunt probe suficiente care demonstrează, fără putință de tăgadă, scopul acțiunilor

desfășurate în numele SC C.B. SRL ce au profitat doar inculpatului.

Dintre modalitățile normative sub care

este incriminată infracțiunea de înșelăciune în art. 215 C. pen., s-a apreciat că

în cauză se regăsește forma agravantă prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., mijlocul

fraudulos folosit pentru inducerea în eroare a părții civile fiind filele C.E.C.,

și modalitatea prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. (consecințe deosebit de grave,

în raport de cuantumul prejudiciului și dispozițiile art. 146 C. pen.).

Instanța nu și-a însușit opinia parchetului

în legătură cu reținerea în încadrarea juridică și a dispozițiilor art. 215

alin. (4) C. pen.

Practica judiciară a fost constantă în

sensul că, pentru a fi incidență agravanta prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.,

este necesar ca cecul să fie emis de o persoană care să aibă calitatea cerută de

lege, adică să fie legal împuternicită de o societate comercială având deschis,

un cont la tras, să semneze un astfel de instrument de plată.

Ori, în cauză, formal, inculpatul nu mai

avea nicio calitate în societatea în numele căreia au fost emise filele cec (în

perioada 13 ianuarie 2006-28 august 2005).

Neîntemeiată a fost apreciată și susținerea

apărării în sensul că, în situația înlăturării alin. (4) al art. 215 C. pen., nu

poate fi reținută forma agravantă prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol.

Așa cum s-a arătat mai sus, inducerea și

menținerea în eroare a reprezentanților părții civile s-a realizat în fapt, folosind

mijloace frauduloase, respectiv înscrisuri, mai precis filele C.E.C. purtând ștampila

beneficiarului SC C.B. SRL și care nu erau semnate de titular.

În

încadrarea juridică a faptei au fost reținute și dispozițiile

art. 41 alin. (2) C. pen., acțiunile fiind săvârșite la intervale de timp, dar în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

Constatând că fapta există, constituie

infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. s-a pronunțat condamnarea acestuia în baza textelor de lege susmenționate.

Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

cu consecințe

deosebit de

grave, în formă continuată s-a aplicat inculpatului o

pedeapsă la individualizarea căreia au

fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social

concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările săvârșirii

faptei, urmările acesteia și persoana inculpatului, astfel încât să se realizeze

eficient . scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Pericolul social generic al faptei este

determinat de legiuitor, fiind mai gravă infracțiunea de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave.

În

concret, fapta este gravă prin modalitatea de săvârșire, mijloacele

folosite și cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat părții civile.

Cât privește persoana inculpatului, s-a

avut în vedere, pe de o parte atitudinea nesinceră a acestuia, iar pe de altă parte

lipsa antecedentelor penale, vârsta și comportamentul corespunzător în alte împrejurări

față de aceeași parte civilă.

Punând în balanță toate aceste date, instanța

a apreciat că, pentru a satisface, în concret, imperativul justei individualizări

a pedepsei, s-a impus reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita

minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, conform art. 76 lit. a)

C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.

Totodată, în raport de dispozițiile

art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Partea civilă SC U. SA s-a constituit parte

civilă cu suma de 1.251.966,50 RON reprezentând contravaloarea bunurilor livrate

SC C.B. SRL.

În

raport de dovezile administrate, în temeiul art. 14 și 346

C. proc. pen., prima instanță a apreciat că acțiunea civilă este întemeiată, astfel

că a fost admisă, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 1.251.966,05 RON către

partea civilă SC U. SA, prin administrator judiciar Casa de insolvență Transilvania,

Filiala B.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel

inculpatul E.K.Y.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât din perspectiva

laturii penale cât și a celei civile, arătând că hotărârea primei instanțe este

rezultatul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale și a unei greșite

aprecieri a probelor administrate în cauză.

În

dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar se

arată:

- în primul rând, că în mod greșit prima

instanță a înlăturat apărările inculpatului cu privire la schimbarea încadrării

juridice a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(5) C. pen. în sensul de a se înlătura alin. (2) al art. 215 C. pen., în condițiile

în care din probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că inculpatul a executat

semnăturile pe filele C.E.C. sau că a dispus emiterea acestora, în speță nefăcându-se

dovada faptului că respectivele file au fost semnate de inculpat sau la ordinul

acestuia, că filele C.E.C. sunt instrumente de plată valabile, emise cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 59/1934 constituind de altfel și titluri executorii. În

plus, s-a arătat că SC C.B. SRL, în numele căreia au fost emise filele C.E.C., nu

avea disponibil în cont la data emiterii nu conduce la concluzia că acest instrument

de plată este un mijloc fraudulos, întrucât alin. (4) al art. 215 C. pen. se referă

la alte situații. Mai mult, dacă prima instanță a considerat că filele C.E.C. emise

în numele SC C.B. SRL sunt mijloace frauduloase, în mod corect ar fi trebuit să

dispună anularea acestora ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. S-a subliniat faptul

că refuzul la plată s-a datorat lipsei disponibilului în conturi la data scadenței

iar nu nevalabilității semnăturii aplicate pe respectivele file sau a altui element

al cecului ceea ce înseamnă că acestea au fost emise în mod valabil.

- cel de-al doilea motiv de apel vizează

nelegalitatea și netemeinicia soluției de condamnare la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În

susținerea acestui motiv de apel s-a arătat că infracțiunea

de înșelăciune nu a fost comisă de inculpat, în mod greșit instanța de fond apreciind

că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă

agravantă, întrucât inculpatul ar fi încheiat la 15 iunie 2006 (dată la care inculpatul

deținea 50% din părțile sociale), în numele SC C.B. SRL, cu SC U. SA contractul

de vânzare-cumpărare din 2006, prin fax, contract conform căruia partea civilă se

obliga să livreze către SC C.B. SRL 2.400 tone șrot soia în perioada iunie 2006

-iunie 2007, beneficiara urmând a plăti cu file C.E.C. în termen de 45 de zile de

la livrarea mărfii.

S-a adus în atenția instanței de prim control

judiciar faptul că nu a existat nicio acțiune de inducere în eroare a părții civile

la încheierea contractului, deoarece inculpatul nu a încheiat semnat acest înscris

cu atât mai mult cu cât directorul general al SC U. SA, martorul I.S. a declarat

că este exclus a se fi întocmit un contract doar pe baza unui telefon primit de

la un client și puțin probabil ca un contract ajuns la firma prin fax sa fie semnat

de către acesta fără a fi original.

A arătat apelantul că întrucât declarațiile

martorilor I.S. și I.M. contrazic pe cea a martorului T.N., declarațiile acestuia

din urmă martor trebuiau înlăturate de către prima instanță, ele nefiind susținute

de alte mijloace de probă.

În

plus s-a arătat că pentru existența infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. este necesar ca acțiunea ce formează elementul

material al laturii obiective, respectiv „inducerea sau menținerea în eroare a persoanei

să se realizeze cu prilejul încheierii sau executării unui contract, dispozițiile

legale având în vedere numai contractele încheiate cu respectarea dispozițiilor

legii, a ordinii publice și a bunelor moravuri, întrucât în caz contrar s-ar ajunge

la situația ca orice convenție contrară legii să producă efecte juridice nerecunoscut

de normele de drept.

S-a apreciat că întrucât contractul de

vânzare-cumpărare în discuție nu este unul valabil din punct de vedere legal, infracțiunii

de înșelăciune îi lipsește latura obiectivă pentru a putea primi încadrarea prevăzută

de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.

S-a mai arătat că probatoriul administrat

în cauză nu releva faptul că inculpatul a indus-menținut în eroare reprezentanții

SC U. SA la încheierea-executarea contractului de vânzare-cumpărare întrucât acesta

nu a încheiat, semnat respectivul document în numele SC C.B. SRL și nu a dispus

emiterea celor X file C.E.C. pentru achitarea contravalorii mărfii achiziționate

de partea civilă, simplele indicii și bănuieli nesusținute de probe nu pot constitui

temei al condamnării.

Tot în susținerea celui de-al doilea motiv

de apel se arată că prima instanță a apreciat în mod greșit că inculpatul a fost

administrator în fapt la SC C.B. SRL pentru simplul fapt că această societate și-a

desfășurat în continuare activitatea în același sediu social în care își avea sediul

și SC L.T. SRL și că între acest două societăți 4 comerciale s-au derulat raporturi

comerciale. Faptul că SC L.T. SRL a asigurat transportul pentru achiziționarea produselor

de la SC U. SA nu echivalează cu o participație la infracțiunea de înșelăciune întrucât

între cele două societăți fusese încheiat un contract de vânzare-cumpărare având

ca obiect comercializarea de șrot soia și ulei soia, conform căruia SC L.T. SRL

se obliga să asigure transportul produselor,

această

modalitate de lucru nefiind una singulară ci constituia o regulă în cazul achiziției

de produse pe care o realiza SC L.T. SRL. Mai mult, arată apelantul inculpat, chiar

în contractatele folosite de societatea SC U. SA se prevedea ca produsele sunt ridicate

de cumpărători pe cheltuiala lor, astfel încât o clauză similară în contractul dintre

SC C.B. SRL și SC L.T. SRL nu putea constitui un indiciu al implicării inculpatului

în înșelăciune.

A arătat inculpatul că nu a beneficiat

de niciun folos material și cu atât mai puțin injust, persoana care a încasat personal

prețul mărfii achitate de SC L.T. SRL fiind reprezentantul în fapt și în drept al

SC C.B. SRL, M.M.S. care a părăsit România la data de 11 august 2006, în ziua următoare

încasării în numerar a prețului mărfurilor.

- cel de-al treilea motiv de apel vizează

greșita individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., apelantul inculpat apreciind că gradul de pericol social concret al faptei

și datele care circumstanțiază persoana sa justifică aplicarea unei pedepse neprivative

de libertate în cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, întrucât

a avut o atitudine și o comportare corectă în familie și societate, s-a prezentat

în fața organelor de urmărire penală și a instanței și a fost sincer în cursul procesului.

- cel de-al patrulea motiv de apel se referă

la faptul că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de admitere a laturii civile, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, apelantul inculpat arată, că instanța de fond

nu a analizat condițiile generale ale răspunderii civile delictuale și nu a precizat

argumentele de drept și de fapt care au determinat pronunțarea soluției de admitere

a acțiunii civile, probele care au fost luate în considerare în dovedirea presupusului

prejudiciu, cu atât mai mult cu cat în speță nu a fost efectuată nici măcar o expertiză

contabilă, astfel că prejudiciul nu este cert atât sub aspectul existenței sale

cât și al posibilităților de evaluare.

S-a solicitat, în principal admiterea căii

de atac, desființarea în tot a sentinței apelate și în fond achitarea sa în temeiul

art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. iar, în subsidiar,

reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul

special prevăzut de lege a cărei executare să fie suspendată (condiționat, sub supraveghere).

Din perspectiva laturii civile a cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii

apelate, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, conform

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul formulat de către

inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Curtea a constatat că prima instanță a

reținut corect situația de fapt, pe baza unei analize judicioase a mijloacelor de

probă administrate în faza de urmărire penală și de judecată, astfel:

Inculpatul E.K.Y.N. a derulat în anul 2005

relații comerciale cu SC U. SA achiziționând șrot soia și ulei soia pentru societățile

SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL.

Pentru SC S.H.C.I. SRL, inculpatul era

asociat și administrator, iar pentru SC L.T. SRL, avea procură generală de administrare,

administrator de drept fiind două dintre salariate, respectiv martorele M.E. și

N.A.

În

luna noiembrie 2005, inculpatul E.K.Y.N. a înființat SC

C.B. SRL, luându-l asociat pe martorul K.E., cetățean libanez (cu 15% părți sociale),

persoană care îl consilia din punct de vedere economic, fiind și cunoscător al limbii

române.

SC C.B. SRL avea același sediu social ca

și celelalte două firme, folosea aceleași numere de telefon și aceiași salariați,

neavând personal propriu.

La data de 7 iunie 2006, inculpatul a cedat

30% din părțile sociale numitului M.M.S., cetățean irakian, iar la data de 8

iulie 2006, inculpatul și K.E. au cedat susnumitului toate părțile sociale.

La data de 15 iunie 2006, dată la care

inculpatul E.K.Y.N. deținea cea mai mare parte din societate, mai exact 50% părți

sociale, între SC C.B. SRL și partea civilă SC U. SA se încheie, prin fax, contractul

de vânzare-cumpărare din 2006, prin care partea civilă se obligă să livreze SC

C.B. SRL 2400 tone șrot soia, în perioada iunie 2006-iunie 2007, beneficiara urmând

a plăti cu file C.E.C. la 45 zile de la livrarea mărfii.

Pentru încheierea acestui contract, angajata

inculpatului, martora M.L.T. a luat legătura cu șeful serviciului comercial de la

SC U. SA, martorul T.N., căruia i-a precizat că inculpatul E.K.Y.N. dorea să continue

colaborarea cu SC U. SA, dar pe altă firmă, respectiv SC C.B. SRL, care face parte

din grupul de firme administrate de către inculpat.

Raporturile comerciale între SC C.B.

SRL și partea civilă s-au derulat rapid, astfel că în perioada 15 iunie 2006-23

august 2006, partea civilă a livrat SC C.B. SRL cantitățile: 1.322.990 kg șrot soia

și 49.710 litri ulei brut soia, în valoare totală de 1.251.966,50 RON.

Pentru ridicarea mărfurilor livrate erau

folosite aceleași mijloace de transport și aceiași șoferi care efectuaseră transporturi

și în anul 2005, pentru firmele administrate de către inculpat cu ocazia derulării

contractelor încheiate de partea civilă cu SC S.H.C.I. SRL.

Conducătorii auto respectivi erau anunțați

de salariata M.L.T. despre efectuarea transporturilor, se prezentau la sediul de

la M. unde primeau de la sus-numita, ori de la alt salariat, delegațiile respective

și filele C.E.C. semnate și ștampilate din partea SC C.B. SRL, care erau completate

la rubricile: 4 beneficiarul, localitatea de emitere și data când cecul urma să

fie decontat.

Aceste documente erau predate ulterior

de către conducătorii auto la SC U. SA și în baza acestora se ridicau mărfurile

respective.

Nu s-a putut verifica dacă mărfurile achiziționate

de la SC U. SA au fost înregistrate în evidența contabilă a SC C.B. SRL deoarece

organele de control financiar nu au putut intra în posesia documentelor contabile.

Cert este că, în baza unui contract de

vânzare-cumpărare, SC L.T. SRL, societate administrată de inculpatul E.K.Y.N., s-a

aprovizionat de la SC C.B. SRL cu 1.297.900 kg șrot soia, la prețul de 0,75 RON/kg

și 49.710 kg ulei brut soia, la prețul de 1.78 RON/kg în valoare de 1.061.908,80

RON (contractul din 7 iunie 2006).

Marfa achiziționată de firma inculpatului

era cea ridicată în numele SC C.B. SRL de la partea civilă.

Contravaloarea prestării serviciilor de

transport pentru SC C.B. SRL efectuate de SC E. SRL (prin conducătorul auto D.M.)

nu a fost facturată către beneficiară, ci către celelalte două firme ale inculpatului,

SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL.

De asemenea, s-a constatat că o parte din

marfă a fost transnortată de la SC U. SA la. SC F.R. SRL J., județul Mureș, prin

intermediul SC A.T. SA Alba Iulia, firmă ce este în același timp client și furnizor

de mărfuri pentru SC S.H.C.I. SRL și SC L.T. SRL.

În

luna septembrie 2006, după descoperirea prejudiciului creat

de SC C.B. SRL prin plata cu file C.E.C. fără acoperire, partea civilă SC U. SA

prin reprezentanții săi, a făcut demersuri pentru descoperirea clientului și recuperarea

sumei.

În

acest sens, directorul comercial I.B.C. și consilierul M.R.

s-au întâlnit cu inculpatul și cu numitul K.E., consilierul inculpatului, aceștia

din urmă susținând că au o „vină morală” că l-au sunat pe martorul T.N. să se încheie

contractul în numele SC C.B. SRL. Cu ocazia acestor întâlniri inculpatul și martorul

și-au arătat disponibilitatea pentru recuperarea prejudiciului părții civile, propunând