ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 629/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din 24 februarie 2010, Tribunalul Argeș l-a condamnat pe inculpatul B.G., la: un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost condamnată și inculpata P.C.G., la: un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaților și a fost fixat termen de încercare de 6 ani, conform art. 86 2 C. pen.

S-au instituit în sarcina inculpaților măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a), au fost obligați inculpații să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, în funcție de programul fixat de acesta. S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. A fost admisă acțiunea civilă și au fost obligați în solidar inculpații, în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC V.C. SRL, prin administrator judiciar SC P.I. Pitești și BCR, sucursala Argeș, la plata sumei de 2.238.929,29 lei credit nerambursat, plus dobânzi, comisioane, cheltuieli de executare, până la data achitării integrale a debitului.

A fost menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile ale SC V.C. SRL, dispus prin ordonanța nr. 15/ S/P din 03 noiembrie 2006 și a aplicat conform procesului verbal din 06 noiembrie 2006. S-a dispus anularea ordinelor de plată false. A fost obligat inculpatul B.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.C. SRL, iar inculpata P.C.G., în solidar cu B.C.R., sucursala Argeș, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în perioada 2003 – 2005, SC V.C. SRL, al cărei administrator era inculpatul B.G., a contractat aproape permanent credite, în special de la B.R.D.G. Pitești, pentru a derula activități comerciale cu produse petroliere.

În luna august 2005, inculpata P.C.G. era administrator cont clienți la B.C.R., sucursala Pitești și, în această calitate, a confirmat prin semnarea, datarea și ștampilarea ordinelor de plată, primirea și acceptarea acestora, fără a verifica existența disponibilului în contul clientului, societatea comercială V.C. SRL Astfel, înainte de debitarea contului clientului, aceasta a restituit exemplarul 2 vernil emitentului, certificând astfel, în mod nereal, existența disponibilului în cont, pentru executarea ordinelor de plată respective; deși a acceptat ordinele de plată, nu le-a executat, neefectuând introducerea datelor în sistemul informatic propriu al B.C.R., de unde acestea urmau să fie validate și preluate în sistemul R., pentru efectuarea transferului în contul beneficiarului deschis la B.R.D.; nu a respectat circuitul documentelor, respectiv păstrarea și arhivarea ordinelor de plată; nu a monitorizat contul clientului SC V.C.

SRL, în sensul de a utiliza eventualele încasări ale acestuia pentru acoperirea ordinelor de plată în cauză, acceptate la plată. Prin aplicarea ștampilei, semnăturii și datei, administratorul de cont P.C.G. a confirma valabilitatea O.P., iar banca s-a obligat să execute serviciul de a transfera fondurile corespunzătoare sumei prevăzute în acestea, la termenele și în condițiile impuse de emitent. Deși Normele metodologice nr. 10/2000 ale B.C.R. prevăd că acceptarea se face după verificarea existenței disponibilului în contul plătitorului, iar restituirea către emitent a exemplarului vernil face dovada plății, inculpata nu și-a îndeplinit o serie de obligații, ce-i reveneau potrivit fișei postului și normelor și instrucțiunilor bancare în vigoare în luna august 2005. Expertiza judiciară financiar contabilă efectuată pe parcursul urmăririi penale a evidențiat că exemplarele vernil ale O.P.

ștampilate la B.C.R. aveau o anumită dată, iar cele albe, operate în contul SC V.C. SRL purtau o dată ulterioară, existând între ele o diferență de 1-5 zile. Recunoașterea inițială a inculpatei a fost retractată, aceasta susținând că nu știe cine a operat O.P., că semnătura nu-i aparține, că ștampila seamănă cu cea pe care o avea în dotare, dar probabil că a folosit-o fără drept o altă persoană; totuși, a recunoscut că semnătura de pe O.P. nr. 1617/2005 și 1684/2005 îi aparține. În perioada 01 februarie – 15 august 2005, SC V.C. SRL, a luat 111 credite pe termen scurt, iar toate ordinele de plată cu care au fost garantate au fost semnate, ștampilate și operate la B.C.R. de către inculpata P.C.G.

Absolut în toate cazurile, exemplarul vernil, cu care inculpatul B.G. lua credite de descoperit de cont de la B.R.D., sunt nedatate de acesta la completare, dar sunt datate cu datiera, semnate și ștampilate de inculpată și toate exemplarele albe ale acestora sunt operate la B.C.R. cu întârzieri de 1-5 zile. În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel: Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpații B.G. și P.C.G. și partea responsabilă civilmente, B.C.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea. Procurorul a critica sentința pentru următoarele critici: 1) greșita aplicare a pedepselor pentru faptele de înșelăciune și de complicitate la înșelăciune, în modalitatea prevăzută de alin. (1), (2), (3) și (5) ale art. 215 C. pen., acestea fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege; 2) greșita aplicare a dispozițiilor art. 348 C. proc.

pen., în sensul că nu s-au menționat în dispozitiv actele false care urmează a fi anulate; 3) nu s-au respectat dispozițiile art. 13 din Legea nr. 241/2005, privind trimiterea unei copii după hotărâre la Registrul Comerțului și 4) pedepsele au fost greșit individualizate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare. La rândul său, B.C.R. SA a formulat următoarele critici: 1) greșita aplicare a legii, prin admiterea cererii de acordare a despăgubirilor civile, formulată de B.R.D.G. Pitești, cum și prin obligarea apelantei la plata acestor despăgubiri; 2) situația de fapt nu a fost corect stabilită. Apelanții – inculpați au criticat hotărârea sub aspectul condamnărilor pronunțate, susținându-și nevinovăția și solicitând a fi achitați, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen. (în ce-l privește pe inculpatul B.G.) și, respectiv, în temeiul art. 10 lit. a) și lit. b), în ce o privește pe coinculpată. Astfel, aceasta din urmă a precizat că faptele sale nu sunt prevăzute de legea penală, ea respectând întocmai dispozițiile legale în materie comercial bancară și penală, iar în privința ordinului de plată dat necondiționat de inculpatul B.G., consideră că acesta reprezintă doar nerespectarea, sau respectarea cu întârziere a obligațiilor de serviciu, fiind sancționată doar de legea comercială. Instanța de apel a apreciat că doar apelul declarat de procuror este fondat, sub toate aspectele, respectiv individualizarea pedepselor, menținerea actelor ce urmează a fi anulate, aplicarea art. 13 din Legea nr. 241/2005.

Sub aspectul individualizării pedepsei a constatat nerespectarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., care în cazul infracțiunii de consecințe deosebit de grave prevăd posibilitatea reducerii pedepsei cel mult până la o treime din minimul special, situație în care aplicarea art. 86 1 C. pen., nu ar putea fi făcută fără încălcarea alin. (2) al acestui articol, referitor la pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni. Solicitările inculpaților de achitare nu au fost apreciate, ca întemeiate, din analiza amplă a probelor administrate rezultând fără dubiu vinovăția acestora în săvârșirea faptelor pentru care prima instanță a dispus condamnarea. De asemenea, s-au apreciat ca nefondate criticile formulate de partea responsabilă civilmente, atât sub aspectul calității sale de comitent, cât și sub aspectul calității de parte civilă a B.R.D.G.

Pitești, sucursala Argeș. În consecință, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 105/ A din 2 decembrie 2010, a admis apelul declarat de M.P. – Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței penale nr. 71 din data de 24 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr. 7288/109/2006. A desființat în parte sentința penală sus-menționată. A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților B.G. și P.C.G., în pedepsele componente. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., față de ambii inculpați, cu toate consecințele. A majorat pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la câte 3 ani închisoare, la câte 4 ani închisoare, reținând art. 74 și art. 76 C. pen.

A redus pedepsele de câte un an închisoare aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. și respectiv art. 291 C. pen., la câte 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. În baza art. 33 și 34 C. pen., a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de câte 4 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea ordinelor de plată falsificate, respectiv ordinele cu numerele: 1621 și 1622 din 15 august 2005; 1682 și 1684 din 16 august 2005; 1741 și 1742 din 17 august 2005. În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, a stabilit ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, o copie a acesteia să se comunice la Registrul Comerțului.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.G. și P.C.G. și de partea responsabilă civilmente, B.C.R. SA A obligat pe apelantul – inculpat B.G. la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu parțial al avocatului din oficiu, iar pe ceilalți apelanți la câte 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, inculpații B.G. și P.C.G. și partea responsabilă civilmente B.C.R. SA București. Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaților, apreciind că în cauză nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul B.G. a invocat cazurile de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 și 14 C. proc. pen., solicitând în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni susținând că acestora le lipsește latura subiectivă întrucât a fost un simplu executant al numiților N.R. și al lui P.I. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Inculpata P.C.G. a invocat următoarele cazuri de casare: 1) art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., constând în aceea că decizia atacată nu cuprinde motivele de respingere a criticilor formulate de inculpată în apel: 2) art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., greșita respingere a probei cu expertiza tehnică de specialitate financiară bancară și IT; 3) art. 385 9 pct. 13 C. proc.

pen., inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Se susține că nu se poate reține în sarcina inculpatei semnarea și ștampilarea în fals a ordinelor de plată ci, cel mult, neexecutarea ordinului de plată, iar sancțiunea pentru o astfel de faptă nu poate fi decât de natură comercială; 4) art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică; 5) art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., având în vedere că faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații au fost săvârșite în luna august 2005, când erau în vigoare regulamentul 2/2005 al B.N.R., respectiv sistemul electronic de plăți R.; 6) art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., s-a comis o gravă eroare de fapt, constatându-se că ordinele de plată au fost executate.

De asemenea, este criticată soluționarea laturii civile a cauzei de inculpata P.C.G. și partea responsabilă civilmente B.C.R. întrucât instanța nu s-a pronunțat pe excepțiile tardivității și inadmisibilității constituirii de parte civilă a B.R.D. – G.S.G. și, pe de altă parte, dacă se trece peste această excepție, solicitarea de despăgubiri este nefondată. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată atât prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenți, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază, ca întemeiate, doar criticile invocate de parchet sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpați și ca nefondate celelalte critici formulate în cauză.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpata P.C.G., Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat sub toate aspectele invocate. 1) Prima critică ce vizează cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., nu este justificată întrucât în cuprinsul deciziei pronunțate de instanța de apel se regăsesc motivele pentru care s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpată, instanța procedând la o judicioasă analiză a materialului probator administrat în baza căruia a argumentat menținerea sentinței de fond, de condamnare a inculpatei pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea acesteia în judecată, ca legală și temeinică. 2) Nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., nu este incident în cauză, întrucât textul evocat are în vedere nepronunțarea instanței asupra unei probe sau cereri esențiale, or chiar inculpata arată în motivarea scrisă a recursului că este nemulțumită de respingerea unei probe pe care a formulat-o, respectiv proba cu expertiza tehnică de specialitate bancară și IT. 3) În dezvoltarea motivelor de recurs raportat la cazurile de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 13, 17, 17 2 și 18 C. proc. pen., chiar dacă aceste sunt tratate separat, Înalta Curte constată că, în fond, inculpata formulează aceeași critică privind greșita condamnare pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, argumentând că faptele au fost săvârșite în luna august 2005, când era în vigoare Regulamentul nr. 2/2005 al B.N.R.

privind O.P. În aceste condiții se susține că nici latura obiectivă și nici latura subiectivă a celor două infracțiuni nu se regăsesc în cauză. Prin urmare, Înalta Curte constată că cele 4 cazuri de casare indicate converg, practic, într-o singură solicitare, aceea de achitare a inculpatei în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., ceea ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. De altfel, pct. 13 indicat de inculpată cuprinde referire la elementele constitutive ale infracțiunii, pct. 17, deși formulat ca un motiv de casare distinct, nu este concretizat în nici o altă încadrare juridică dată faptelor, iar pct. 17 2 și 18 C. proc. pen., evidențiază, de asemenea, analiza elementelor constitutive ale infracțiunilor.

În acest context, Înalta Curte apreciază că în mod corect, în raport de situația de fapt reținută în baza probelor administrate, s-a constatat că inculpata se face vinovată de comiterea celor două infracțiuni, respectiv cea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, există la dosar dovezi în sensul că, la data de 13 decembrie 2001, numitul P.J. a înmatriculat la O.R.C., sub nr. J.3/712/2001, SC V.C. SRL, cu sediul în comuna Ștefănești, județul Argeș, acesta având calitatea de asociat unic și de administrator, iar prin actul adițional nr. 2449 din 14 mai 2003 sus-numitul a cesionat 99,98 % din părțile sociale inculpatului B.G.

Societatea a avut ca obiect principal de activitate comerț cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate, derulând în fapt numai astfel de activități. Deși în documentele societății figurează numitul P.J. în calitate de administrator, activitățile comerciale au fost desfășurate de inculpatul B.G., care era împuternicit pe toate conturile bancare deschise pentru societatea comercială și care opera transferurile de bani. Mai rezultă din actele aflate la dosar că, la data de 17 martie 2005, între societate și B.R.D.

s-a încheiat documentul intitulat „acord - cadru nr. 225”, în baza căruia firma a beneficiat în anul 2005 de credite pe termen scurt, denumite și credite de descoperit tehnic de cont sau credite pe descoperit la cont temporar, în valoare totală de 488.163.140.000 lei vechi, fiind restituite în totalitate sumele împrumutate până la data de 15 august 2005. În baza acordului menționat, în perioada 15 - 18 august 2005 SC V.C. SRL a solicitat și obținut credite, după cum urmează: prin cererea de creditare înregistrată la B.R.D. sub nr. 11293 din 15 august 2005, s-a solicitat un credit pe descoperit de cont temporar în valoare de 949.000 lei, pentru o perioadă de 4 zile; creditul a fost garantat prin anexarea la cerere a exemplarului vernil al ordinelor de plată nr. 1622, pentru suma de 470.000 lei și 1621, pentru suma de 480.000 lei, pe care inculpatul B.G.

nu a înscris data emiterii, dar care au fost datate cu datiera „15 august 2005”, semnate și ștampilate la B.C.R. de către inculpata P.C.G., în calitate de administrator de cont al SC V.C. SRL A doua zi, prin cererea de creditare înregistrată la B.R.D. sub nr. 11347 din 16 august 2005, s-a solicitat un credit pe descoperit de cont temporar în valoare de 949.000 lei, pe o perioadă de 4 zile. Creditul a fost garantat prin anexarea la cerere a exemplarului vernil al ordinelor de plată cu nr. 1682, pentru suma de 470.000 lei, și 1684, pentru suma de 480.000 lei, pe care inculpatul B.G. nu a înscris data emiterii, dar care au fost datate cu datiera, semnate și ștampilate la B.C.R. tot de către inculpata P.C.G.

La data de 18 august 20056, prin cererea prin cererea de creditare înregistrată la B.R.D. sub nr. 11400 din 18 august 2005, s-a solicitat un credit pe descoperit de cont temporar în valoare de 879.000 lei, pe o perioadă de 6 zile. Creditul a fost garantat prin anexarea la cerere a exemplarului vernil al ordinelor de plată cu nr. 1742, pentru suma de 450.000 lei și 1741, pentru suma de 430.000 lei, pe care inculpatul B.G. nu a înscris data emiterii, dar care au fost datate, semnate și ștampilate la B.C.R. de către coinculpată. Prin semnarea și aplicarea ștampilei administratorului de cont P.C.G., la rubrica primire/acceptare pe O.P., potrivit regulamentului nr. 2 din 23 februarie 2005, art. 2 pct. 13 și restituirea exemplarelor 2 (vernil) emitentului, semnate șl ștampilate, se confirmă că aceste O.P.

au fost executate de către unitatea receptoare, așa cum rezultă și din art. 275 al n.m. 10/2003 (front-office) ale B.C.R., confirmând totodată existenta disponibilului în contul V.C. SRL, pentru executarea ordinelor de plată în cauză. Potrivit art. 13 din Regulamentului B.N.R. nr. 2/2005 „un ordin de plat ă recepționat își încetează efectele dacă nu este nici acceptat nici refuzat, până la sfârșitul celei de-a doua zile bancare, următoare momentului recepției inclusiv.” Aceast ă reglementare se aplică pentru ordinele de plată recepționate, recepția fiind procedura prin care o instituție de credit recunoaște că a primit spre autentificare, acceptare și executare, un ordin de plată. În cazul nostru, prin semnarea și ștampilarea de către administratorul de ghișeu a ordinelor de plată respective și restituirea exemplarului 2 (vernil) emitentului, s-a depășit momentul recepției, fiind practic acceptate de către B.C.R.

Prin urmare, obliga ția B.C.R. (respectiv a inculpatei P.C.G.) față de emitent și față de unitatea destinatară B.R.D. – G.S.G., din momentul ACCEPTĂRII ordinelor de plată în cauză (prin aplicarea semnăturii, ștampilei și datei) era de a transfera fondurile corespunzătoare sumei prevăzute în acestea din contul plătitorului deschis la B.C.R. în contul beneficiarului deschis la B.R.D. – G.S.G. Dup ă implementarea sistemului de plăți R. s-au utilizat în continuare ordinele de plată pe suport hârtie, în formatul celor care fac obiectul dosarului, INSTRUCȚIUNEA nr. 5 din 23 februarie 2005 a B.N.R. privind ordinul de plată nefiind abrogată la momentul august 2005 și, nici în prezent. Ordinele de plat ă pe suport de hârtie s-au folosit în continuare și se folosesc și în prezent, în paralel cu instrucțiunile de plată date în cadrul unor sisteme electronice de plăți, ele fiind reglementate și în prezent de Regulamentul nr. 2/2005 al B.N.R.

Sistemul R. privește transferul electronic de fonduri între participan ții la sistem (bănci comerciale, B.N.R.) și nu instrucțiunile de plată, ca modalitate de prezentare, autentificare, verificare șl acceptare de unitatea bancară receptoare. Norma Cadru nr. 15 a B.N.R. din 19 august 1994 (actualizat ă) privind ordinul de plată pe suport de hârtie, separă și definește în mod diferit momentul RECEPȚIEI de cel al ACCEPTĂRII. Astfel: ZIUA RECEP ȚIEI este ziua bancară la care societatea bancară recunoaște și contrasemnează pe un act care rămâne la emitent, că a efectuat RECEPȚIA. Conform art. 2 pct. 12 din Regulamentul B.N.R. nr. 2/2005 „RECEP ȚIA este procedura prin care o instituție recunoaște că a primit un ordin de plată în vederea verificării autenticității acestuia printr-o procedură de securitate, a acceptării și executării ordinului de plată”.

ZIUA ACCEPT

ĂRII este ZIUA BANCARĂ pe care societatea bancară o consemnează pe OP ca probă că a efectuat ACCEPTAREA. Conform art. 2 pct. 12 din Regulamentul B.N.R. nr. 2/2005 „ACCEPTAREA este procedura prin care o institu ție recunoaște ca valabil un ordin de plată recepționat în vederea executării, obligându-se să execute serviciul de a transfera fondurile corespunzătoare sumei prevăzute în ordinul de plată, la termenele și în condițiile dispuse de emitent prin ordinul de plată respectiv”. Cele dou ă momente, RECEPȚIE și ACCEPTARE, pot fi separate unul de celălalt sau pot coincide. În cazul în care banca recepționează un ordin de plată, dar nu l-a acceptat, mențiunea „ACCEPTARE” de pe acesta trebuia anulată, separându-se „recepția” de momentul „acceptării”.

În cazul în care mențiunea ACCEPTARE de pe ordinul de plată nu a fost anulată, momentul „primirii” coincide cu cel al „acceptării” și trebuie executat potrivit definiției ACCEPTĂRII, reglementată de art. 2 pct. 13 din Regulamentul B.N.R. nr. 2/2005. În această din urmă situație se regăsesc și ordinele de plată care au fost primite și acceptate de către B.C.R. prin aplicarea ștampilei, semnăturii și datei de către administratorul de cont P.C.G., care astfel a confirmat că ordinele de plată respective sunt valabile și s-a obligat să execute serviciul de a transfera fondurile corespunzătoare sumei prevăzute în acestea, la termenele și în condițiile dispuse de emitent. Mai mult, Normele Metodologice nr. 10/ al B.C.R.

privind opera țiunile de ghișeu (front-office), în capitolul 5.4, ordinul de plată, la art. 260, lit. g) face precizarea că „acceptarea este procedura prin care unitatea bancară recunoaște valabilitatea ordinului de plată și se obligă să transfere fondurile bănești după verificarea existentei disponibilului în contul plătitorului, cel puțin la nivelul ordinului de plată acceptat la termenele și în condițiile dispuse de emitentul ordinului de plată. Administratorul decont/client verifică și acceptă ordinele de plată întocmite corect și complet”. Totodat ă, potrivit art. 277 din N.M. 10/2003 ale B.C.R. „dacă plătitorul nu are disponibil în cont sau nu sunt îndeplinite condițiile pentru autentificare / acceptare, ORDINELE DE PLATĂ

SE RESTITUIE”.

Accept ând cele 6 ordine de plată ce fac obiectul cauzei, prin semnătura și ștampila administratorului de cont P.C.G., s-a atestat astfel existența disponibilităților bănești în contul emitentului (V.C. SRL), deoarece norma B.C.R. de front-office precizează că acceptarea se face „după verificarea existenței disponibilului în contul plătitorului”. Inculpata cunoștea foarte bine că exemplarul verde urma să fie atașat cererilor de creditare depuse de inculpatul B.G., demonstrând astfel netemeinicia susținerilor formulate de aceasta în apărare, potrivit cărora înmânarea exemplarului verde al ordinului de plată cu mențiuni care nu corespund adevărului nu ar avea vreo conotație penală, de vreme ce ordinele de plată, conform art. 13 din Regulamentul nr. 2/2005 și-ar fi încetat efectele până la sfârșitul celei de-a doua zile bancare următoare momentului recepției.

Așa cum s-a arătat, ordinele de plată au fost acceptate de către B.C.R., sucursala Argeș, prin semnarea acestora și prin aplicarea ștampilei de către administratorul de cont, iar art. 13 nu are în vedere ordinele de plată acceptate. Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că faptele inculpatei P.C.G., administrator de cont al SC V.C. SRL la B.C.R., sucursala Argeș, de a semna, data cu datiera, ștampila cu ștampila B.C.R., spre a dovedi că au fost acceptate și executate, în sensul că a fost debitat contul plătitorului cu suma înscrisă pe el, 6 ordine de plată și de a înmâna exemplarul verde al acestora inculpatului B.G., pentru a obține ilegal credite pe termen scurt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen.

și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Înțelegerea dintre cei doi inculpați a fost dovedită și de faptul că tatăl inculpatei M.G. a fost încadrat la SC V.C. SRL, de unde primea salariu, deși nu a prestat nicio activitate în firmă, astfel cum rezultă din declarația martorului P.J. În același context, Înalta Curte constată că nici recursul declarat de inculpatul B.G., care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.) nu este întemeiat. Făcând trimitere la argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că ambele instanțe au reținut în mod corect, că, folosind înscrisurile false în obținerea creditelor, inculpatul a săvârșit infracțiunile de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen.

și înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., ambele în formă continuată. În mod corect s-a constatat că activitatea de înșelăciune realizată de inculpatul B.G. nu ar fi fost posibilă fără complicitatea inculpatei P.C.G. De altfel, inculpatul B.G. nici nu a contestat realitatea obiectivă a faptelor, afirmând însă că în plan subiectiv acesta nu a avut intenția de a înșela deoarece a fost un simplu executant al lui N.R. și P.J. Apărarea nu poate fi reținută deoarece prin actul adițional nr. 2449 din 14 mai 2003 P.J. a cesionat 99,98 % din părțile sociale ale SC V.C. SRL inculpatului B.G., iar declarațiile martorilor P.J., A.M.A. și N.R. confirmă că activitățile comerciale au fost desfășurate de inculpatul B.G.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, atât inculpata P.C.G., cât și partea responsabilă civilmente B.C.R. SA București formulează critici comune, pe care Înalta Curte le apreciază, ca nefondate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Se constată că B.R.D.G. Pitești a formulat la data de 20 iunie 2006 „cerere de constituire ca parte civilă”, dată la care cauza se afla în cursul urmăririi penale, astfel că în mod corect ambele instanțe (fond și apel) au reținut respectarea art. 15 C. proc. pen., respingând excepția tardivității cererii de constituire ca parte civilă. Nici cea de a doua excepție, privind lipsa capacității funcționale a B.R.D.G. Pitești de a formula o cerere de constituire ca parte civilă nu poate fi reținută.

Din actele dosarului rezultă că la data de 16 iunie 2006 B.R.D. – G.S.G. România prin Comitetul de direcție a aprobat „constituirea B.R.D. ca parte civilă în procesul penal având ca obiect judecarea persoanelor culpabile de prejudiciul înregistrat de G. Pitești, cu ocazia acordării creditelor de descoperire de cont tehnic Societății V.C. SRL. De asemenea, prin circulara Decizia nr. 980 din 19 iunie 2006, înregistrată la B.R.D.G. Pitești sub nr. 8372 din 19 iunie 2006, B.R.D. - G.S.G. a mandatat G. Pitești de a proceda la aplicarea hotărârii Comitetului de Direcție, respectiv de a comunica organelor penale faptul că banca înțelege să se constituie parte civilă, ceea ce s-a și realizat, așa cum s-a arătat, la data de 20 iunie 2006. Ambele excepții au fost analizate și corect respinse de instanța de fond, soluție menținută și în apel, astfel că nici din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., critica formulată de inculpata P.C.G. și partea responsabilă civilmente nu poate fi primită. Cât privește întinderea despăgubirilor, acestea au fost corect calculate, respectiv s-a avut în vedere creditul nerambursat, care se ridică la suma de 2.238.929,29 lei, la care s-au adăugat dobânzile, comisioanele și cheltuielilor de executare până la data achitării integrale a debitului. Hotărârea pronunțată în apel mai este criticată sub un ultim aspect, acela al individualizării pedepselor, atât în recursul declarat de parchet, cât și în critica subsidiară formulată de inculpatul B.G. (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.). Înalta Curte reține ca fiind fondată doar critica formulată de parchet, în sensul majorării pedepselor și nu în cel al reducerii lor, astfel cum solicită inculpatul B.G.

Instanța are în vedere doar în parte argumentele invocate de procuror, în sensul că apreciază că se justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpaților, care nu au antecedente penale și nu au fost cunoscuți cu manifestări antisociale anterior săvârșirii faptelor. În același timp, se consideră că acestor circumstanțe li s-a dat o eficiență prea mare, limitele până la care au fost reduse pedepsele aplicate inculpaților pentru înșelăciune nefiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei, prejudiciului creat, împrejurării că acesta nu a fost nici măcar în parte acoperit. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și va casa în parte decizia recurată. Rejudecând, se vor repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților. Se vor majora pedepsele principale aplicate de la 4 ani la 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) C. pen., în cazul inculpatului B.G. și de la 4 ani la 6 ani închisoare pentru art. 26 C. pen., raportat la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) C. pen., în cazul inculpatei P.C.G. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul B.G.

va executa pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, iar inculpata P.C.G. va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară. Pentru ambii inculpați se va face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.G. și P.C.G. și de partea responsabilă civilmente B.C.R. SA București, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., incluzând și onorariul avocatului din oficiu pentru inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 105/ A din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia penală recurată și, rejudecând: Înlătură aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare la 7 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatei P.C.G. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatei și dispune ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatei P.C.G. pedeapsa accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.G. și P.C.G. și de partea responsabilă civilmente B.C.R. SA București împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenții inculpați B.G. și P.C.G. la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte responsabilă civilmente B.C.R. SA București la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 februarie 2012.