ÎCCJ, decizie (scj.ro #84915)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84915) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Teren aferent locuinței

cumpărată în temeiul Legii nr. 112/1995. Trecerea în domeniul public

al municipiului. Nelegalitate.

Legea nr. 213/1998, art. 1

art. 3 alin.(1)-(4),

art. 7 alin.(1) lit.e, art. 8 alin.(1)

Legea nr. 554/2004, art. 4 alin. (1)

Legii nr. 112/1995,

art. 26 alin.(3)

Cuprins pe materii :

Drept administrativ.

Index alfabetic :

domeniu

privat

domeniu public

drept de

folosință

drept de

proprietate. Vocație

excepție de nelegalitate

interes public

imobil

persoană vătămată

teren aferent unei construcții

dobândite în temeiul

unitate administrativ-teritorială

În raport cu prevederile art. 3 alin. (4) art.

7 alin. (1) lit. e)și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998,

rezultă că:

-

trecerea unui bun din domeniul privat în domeniul public al unui

municipiu

se poate face numai cât

privește bunurile prevăzute la pct. III din Anexa

la Legea

nr. 213/1998 sau alte bunuri

de uz sau de interes public local, declarate

ca atare prin hotărâre a consiliului local;

-

fac parte din domeniul public local numai acele bunuri care reprezintă

sau încorporează valori destinate a fi

folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.

Includerea în domeniul public local a unui

teren aferent unei construcții dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995,

fără a fi fost probată împrejurarea că trecerea

respectivului imobil în domeniul public s-a realizat pe temeiul unui interes

public sau pentru cauză de utilitate publică, încalcă

prevederile Legii nr. 213/1998 și vatămă interesele legale ale

dobânditorului construcției, ce are asupra acelui teren, atât un drept de

folosință cât și

- potrivit

dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1996 și a art. 33

din Normele metodologice privind aplicarea acestei legi, stabilite prin H.G.

nr.20/1996, astfel cum au fost acestea modificate și completate prin H.G.

nr. 11/1997 – vocația unui drept de proprietate.

Î.C.C.J,

Secția

contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 1245 din 5 martie 2009

Prin încheierea nr. 823 din 17 iunie 2008

pronunțată de Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara a

fost investită cu soluționarea excepției de nelegalitate

invocată de reclamantul C.V.M., în contradictoriu cu Guvernul României

și Statul Român, prin Consiliul Local Timișoara, în ceea ce privește

poziția nr. 3535 din H.G. nr. 1016/2005, pentru modificarea și

completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al

județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor

și comunelor din județul Timiș.

Prin

sentința civilă nr. 234 din

30 septembrie 2008

, Curtea de Apel Timișoara, Secția contencios

administrativ, constatând întemeiată excepția invocată, în

temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis-o

și a constatat nelegalitatea poziției nr. 3535 din anexele

la H.G.

nr. 1016/2005.

Instanța

a constatat că reclamantul are dovedit un drept de proprietate asupra unui

imobil-construcție, ce a făcut obiectul Legii nr. 112/1995 și

asupra terenului aferent acestei construcții are constituit un drept de

folosință, iar includerea imobilului în inventarul domeniului public

al municipiului Timișoara, s-a făcut cu încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și ale Legii nr. 112/1996.

S-a mai

reținut și că, întrucât prin dispozițiile Legii nr.

112/1995 terenurile aferente locuințelor dobândite sub imperiul acestei legi

au devenit proprietatea cumpărătorilor acestora, includerea în

anexele HG nr. 1016/2005, poziția

3535 a

terenului în inventarul domeniului public al municipiului

Timișoara, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 26

alin. ultim din Legea nr. 112/1995 raportat la art. 33 din H.G. nr. 11/1997

care modifică Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin H.G.

nr. 20/1996.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs Municipiul Timișoara – prin

primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara precum și

Guvernul României.

Cererea de recurs formulată de Municipiul

Timișoara și de Consiliul Local al Municipiului Timișoara

a fost întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 304 pct.8-

9 C

.proc.civ., susținându-se greșita interpretare și

aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ,

având în vedere că prin

H.G. nr.

1016/2005, ce a făcut obiectul excepției de nelegalitate, nu s-a adus

atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim.

Recurenții

au arătat că hotărârea de guvern a fost emisă în temeiul

art. 108 alin.(2) din Constituție, deci pentru organizarea executării

Legii nr. 213/1998.

Prin H.G.

nr. 1016/2005 a fost modificată și completată H.G. nr. 977/2002

privind atestarea domeniului public al județului Timiș, precum

și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul

Timiș, în baza hotărârii consiliului local prin care s-a propus

trecerea terenului

în domeniul public ce

a fost adusă la

cunoștință publică prin afișarea la avizierul

Primăriei Municipiului Timișoara precum și prin publicarea pe

pagina de internet a autorității publice locale. S-a subliniat faptul

că actualizarea inventarului bunurilor cuprinse în domeniul public al

județului, orașelor și comunelor din județul Timiș a

fost impusă de necesitatea delimitării patrimoniului public al noilor

unități administrativ-teritoriale și reinventarierii bunurilor

aparținând domeniului public al comunelor reorganizate, în conformitate

cu

Legea nr. 83/2004 privind

înființarea unor comune.

Guvernul României și-a întemeiat cererea

de recurs

pe dispozițiile art. 304 pct.9 și art.

304

1

C

.proc.civ., arătând că H.G. nr. 1016/2005 a fost

adoptată

conform art. 108 din

Constituția României și art. 21 alin.(3) din Legea nr. 213/1998,

precum și

cu respectarea Legii nr.

24/2000 și a Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 50/2005 (în vigoare la

acea dată).

Recurentul

a arătat că

instanța

fondului a interpretat și aplicat

greșit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 112/195 și pe cele ale

art. 33 din H.G. nr. 11/1997, iar în condițiile în care autorul

excepției de nelegalitate nu a făcut dovada că ar fi titularul

unui drept real asupra terenului menționat la poziția 3535 din H.G.

nr. 1016/2005 nu se poate accepta

susținerea că prin acest act administrativ s-a adus vreo

vătămare drepturilor recunoscute de lege intimatului-reclamant;

efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este

doar de atestare a regimului juridic al

proprietății publice diferențiat de regimul juridic al

proprietății private, ce aparține

tot unității

administrativ-teritoriale care prin HCL nr. 166/2003, modificată,

completată și adusă la cunoștință publică,

și-a însușit completările la

Inventarul bunurilor din

domeniul public al Municipiului Timișoara.

Recursurile

sunt nefondate

Conform

art. 3 alin.(4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică

și regimul juridic al acesteia (modificată și completată)

domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este

alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din Anexa la lege și

din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin

lege

bunuri de uz sau interes public

național sau județean.

Potrivit

art. 8 alin.(1) din același act normativ, trecerea bunurilor din domeniul

privat al statului sau unităților administrativ-teritoriale în

domeniul public al acestora, în baza art.7 lit.e se face, după caz, prin

hotărâre a guvernului, a consiliului județean, respectiv a

Consiliului General al Municipiului București ori a

consiliului local.

Totodată,

în condițiile art. 7 alin.(1) lit.e din Legea nr. 213/1998, dreptul de

proprietate publică se dobândește prin trecerea

unor bunuri din domeniul privat al statului

sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public

al

acestora, pentru cauză de

utilitate publică.

În fine,

prin art. 3 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 se statuează că domeniul

public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin.(4) din

Constituție, din cele stabilite în Anexa care face parte integrantă

din lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura

lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de

unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de

lege.

Rezultă

din prevederile legale sus amintite, că trecerea unui bun din domeniul

privat în domeniul public al unui municipiu (în speță municipiul

Timișoara) se poate face numai cât privește bunurile prevăzute

la pct. III din Anexa

la Legea

nr.

213/1998 sau alte bunuri

de uz sau de

interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local

și că fac parte din domeniul public local numai acele bunuri care

reprezintă

sau încorporează

valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul

unui serviciu public.

În

speță, învestită prin încheierea din

9 iulie 2008

a Tribunalului Timiș, Curtea de Apel Timișoara,

Secția contencios administrativ și fiscal a fost sesizată, în

temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu verificarea legalității

parțiale a H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea și completarea H.G.

nr. 977/2002 (privind atestarea domeniului

public al județului Timiș, precum și al municipiilor,

orașelor și comunelor din județul Timiș), mai exact a

poziției 3535 din Anexa 2

la H.G.

nr.

1016/2005.

Dezlegarea

dată excepției de nelegalitate este cea corectă, fiind

susținută atât de materialul probator administrat cât și de

normele legale incidente, respectiv Legea nr. 213/1998 și Legea nr.

112/1995 modificată și completată, precum și normele

metodologice de aplicare a acestei din

urmă legi, cu

modificările

și completările ulterioare.

Este de

necontestat că reclamantul a dobândit imobilul construcție înscris în

CF nr. 128800 Timișoara nr. top 12643/1 apartament nr. 1, care a

făcut obiectul

Legii nr. 112/1995.

Nu poate

fi primită afirmația recurenților privind

lipsa unor

dovezi din partea

intimatului-reclamant a unor vătămări aduse drepturilor

sale, în spiritul Legii contenciosului administrativ, acesta

justificându-și în proces calitatea de „parte interesată” în sensul

art. 4 din această lege.

Intimatul-reclamant

a fost vătămat într-un interes legitim, deoarece în calitate de

cumpărător al construcției

în condițiile

Legii nr.

112/1995 este îndreptățit să dobândească

un drept de proprietate asupra terenului

aferent construcției, în temeiul art. 26 alin.(3) din lege și art. 33

din Normele metodologice de aplicare a acesteia (astfel cum au fost

modificate și completate prin H.G. nr.

11/1997).

Revenind

la criticile recurenților fundamentate în principal pe prevederile Legii

nr. 213/198, trebuie

subliniat că

în cauză nu a fost probată

împrejurarea că trecerea bunului de

la

poziția 3535 din Anexa

la H.G.

nr. 1016/2005 în domeniul public al Municipiului Timișoara

s-a realizat pe temeiul unui interes public sau pentru cauză de utilitate

publică.

Fiind

încălcate, așadar, prevederile art. 1, art. 3 alin.(1) și

alin.(4) și cele ale art. 7 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, citate mai înainte, concluzia care se desprinde este

aceea a legalității

și temeiniciei sentinței

pronunțate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 de către

instanța Curții de Apel Timișoara.

Soluția este

susținută și de faptul că nici hotărârea de guvern

contestată și nici nota de fundamentare în baza căreia a fost

emisă nu conțin împrejurările care au determinat calificarea

terenului

în litigiu ca fiind de uz sau

de interes public și nici care este cauza de utilitate publică în

temeiul căreia s-a apreciat de organul deliberativ al unității

administrativ-teritoriale că se impunea trecerea

imobilului din domeniul privat în domeniul

public al Municipiului Timișoara.