ÎCCJ, decizie (scj.ro #85105)

Domeniul

public al unităților administrativ-teritoriale. Hotărâre a Guvernului de

atestare. Dovada pozitivă a dreptului de proprietate. Interes legitim. Aparență

a dreptului de proprietate. Expropriere abuzivă.

Legea

nr.213/1998

H.G.

nr.904/2002

Împrejurarea că, în cadrul unui proces în revendicare, nu s-a

făcut dovada pozitivă a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren

nu este relevantă pentru soluționarea acțiunii în contencios administrativ

privind legalitatea adoptării, în baza dispozițiilor Legii nr.213/1998, a

hotărârii Guvernului prin care respectiva suprafață de teren a fost atestată ca

aparținând domeniului public al unei unități administrativ-teritoriale.

În condițiile în care, cu privire la suprafața de teren, dovada

unui interes legitim și a aparenței dreptului de proprietate sunt confirmate

prin hotărâre judecătorească, atestarea apartenenței imobilului respectiv la

domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale, în măsura în care

această apartenență nu este stabilită cu caracter imperativ de Legea

nr.213/1998, echivalează, prin efectele sale, cu o expropriere abuzivă.

I.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia

nr.39 din 11 ianuarie 2005

Prin acțiunea formulată la data de 20.03.2003, reclamanții G.X.

și G.I.N. au chemat în judecată Guvernul României și Consiliul Județean

Constanța, solicitând anularea poziției nr.314 din anexa nr.1 la H.G.

nr.904/2002, referitoare la imobilul – teren și construcție – situat în

municipiul Mangalia, Str.Izvor nr.3, Județul Constanța.

În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că, prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a constatat dreptul lor de

proprietate asupra imobilului în discuție, că și-au transcris acest drept și că

au fost puși în posesie prin Dispoziția nr.105/22.07.1998 a Primarului

municipiului Mangalia. Cu toate acestea, au fost împiedicați să-și exercite

dreptul de proprietate asupra imobilului întrucât, în mod abuziv, prin H.G.

nr.904/2004, Guvernul României a atestat apartenența imobilului la domeniul

public al Județului Constanța.

În cauză, au formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României,

Ministerul Administrației și Internelor, precum și Muzeul de Arheologie „Callatis”,

Mangalia.

Prin sentința civilă nr.1849 din 5 noiembrie 2003, Curtea de Apel București –

Secția contencios administrativ a respins acțiunea, reținând că reclamanții nu

au făcut dovada pozitivă a unui titlu de proprietate, hotărârea judecătorească

invocată, respectiv sentința civilă nr.668/1997, fiind pronunțată într-o

acțiune în constatare și nicidecum într-o acțiune în realizarea dreptului.

Considerând această hotărâre ca fiind nelegală și netemeinică, reclamanții au

declarat recurs.

Recurenții au susținut că hotărârea Curții de Apel București este

contradictorie și se întemeiază pe motive străine de natura pricinii, fiind

evidentă preluarea concluziilor deciziei Curții Supreme de Justiție nr.2597/2003,

pronunțată într-o altă cauză având ca obiect revendicarea imobilului în

discuție și prin care s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada pozitivă a

unui titlu de proprietate.

Nu numai că o asemenea concluzie este străină pricinii ce face obiectul cauzei

de față, dar ea este, în opinia recurenților, contrazisă de dovezile

administrate, respectiv hotărârea definitivă și irevocabilă a Judecătoriei

Mangalia, prin care s-a constatat că sunt proprietarii imobilului, decizia

Primarului municipiului Mangalia, de punere în posesie, precum și dovada plății

neîntrerupte a impozitelor pe perioada 1997 – 2003, toate aceste dovezi fiind

înlăturate nejustificat de instanța fondului.

Recurenții au criticat soluția Curții de Apel București și pentru faptul că, în

lipsa dovezilor care să ateste că statul ar fi deținut cu titlu valabil bunul

respectiv, a confirmat atestarea apartenenței imobilului la domeniul public,

încălcând astfel dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998.

Recursul este fondat.

Potrivit poziției nr.314 din anexa nr.1 la H.G. nr.904/2002, imobilul –

construcție și teren – situat în municipiul Mangalia, Str. Izvor nr.3, Județul

Constanța a fost atestat ca aparținând domeniului public al județului Constanța.

Contestând această hotărâre, reclamanții au invocat și dovedit atât interesul

legitim derivat din faptul că autorul lor a deținut în proprietate imobilul în

discuție, cât și aparența de drept confirmată prin sentința civilă nr.668/1997

a Judecătoriei Mangalia prin care s-a constatat că sunt proprietarii

imobilului. Mai mult, această sentință a stabilit, cu autoritate de lucru

judecat, împrejurarea că dreptul de proprietate al autorului reclamanților nu a

încetat nici un moment, de la data dobândirii lui.

Pe de altă parte, această hotărâre a produs efecte juridice – ea devenind

opozabilă

erga omnes

din momentul transcrierii în registrul de

transcripțiuni – și a fost concretizată prin Dispoziția nr.105/22.07.1998 emisă

de Primarul municipiului Mangalia, pentru punerea în posesie.

Împrejurarea că, în cadrul unui proces în revendicare pentru imobilul în

discuție, s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada pozitivă a dreptului de

proprietate, concluzie însușită și folosită drept argument în soluția de

respingere a acțiunii promovate de reclamanți în contencios administrativ, este

nerelevantă. Aceasta întrucât ea aparține unei cauze cu obiect diferit de cel

al litigiului de față, în care se analizează legalitate emiterii unei hotărâri

de Guvern în raport de dispozițiile Legii nr.213/2004 care stabilesc imperativ

condițiile în care se poate determina apartenența unui bun la domeniul public.

În conformitate cu dispozițiile art.6 din actul normativ enunțat: „fac parte

din domeniul public și privat al statului sau unităților administrativ

teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 06.03.1995 – 22.10.1999,

dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil”.

Or, sub acest aspect, în cauză nu s-a administrat nici o probă care să confirme

că imobilul respectiv ar fi fost deținut de stat în baza unui titlu valabil.

Astfel fiind, și cum reclamanții și-au dovedit atât interesul cât și aparența

de drept în promovarea acțiunii, soluția de menținere a poziției 314 din anexa

nr.1 la H.G. nr.904/2002 este vădit nelegală și netemeinică, echivalând prin

efectele sale cu o expropriere abuzivă.

Recursul a fost admis.