ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 15 noiembrie 2012, petentul A.M. a solicitat

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 576/39/2012 al

Curții de Apel Suceava, apreciind că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi

știrbită datorită împrejurărilor cauzei și calității părților, întrucât una

dintre părțile adverse este societatea Romsilva, cu influență majoră în zonă,

iar cauza are legătură cu cererea privind reconstituirea dreptului de

proprietate formulată de prințul P. de România pentru o suprafață de teren

aflată în administrarea Romsilva.

În argumentare, petentul a evidențiat

că urmărirea penală în cauză s-a încheiat într-o perioadă foarte scurtă, de

aproximativ o lună și jumătate și că, la dosarul nr. 576/39/2012 al Curții de

Apel Suceava există o încheiere de îndreptare a erorii materiale, realizată

fără respectarea dispozițiilor legale, ceea ce denotă faptul că parchetul

„veghează" ca dosarul să aibă o soluționare favorabilă.

A mai susținut faptul că președinta

Curții de Apel Suceava este soția șefului Comisiei Județene pentru

reconstituirea dreptului de proprietate.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost

solicitate informații de la Ministerul Justiției.

Din informarea transmisă de Ministerul

Justiției nr. 114388/2012 rezultă că, în dosarul a cărui strămutare se

solicită, prin Rechizitoriul din 5 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, au fost trimiși

în judecată petentul și alți cinci inculpați, anume R.A.T., V.V., C.Ș., C.N. și

C.C.I.

Petentul a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., uz de fals

prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

participație improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a

dobândit pentru altul un avantaj nepatrimonial, prevăzută de art. 13 din Legea nr.

78/2000 raportat la art. 248 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Referitor la motivele invocate de

petent, s-a arătat că, într-adevăr, la data de 10 septembrie 2012, Direcția

Națională Anticorupție a înaintat instanței un proces verbal de îndreptare a

unei erori materiale evidente, prin care s-a dispus îndreptarea erorii în

sensul că, privitor la infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Legea nr.

78/2000 raportat la art. 248 C. pen., este corectă încadrarea juridică de

instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice, dacă funcționarul a dobândit pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial,

prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000,

raportat la art. 248 C. pen.

S-a precizat că instanța învestită cu

soluționarea cauzei este cea care va stabili corecta încadrare juridică a

faptei, în urma administrării probatoriului, astfel că nu se poate îngrădi

imparțialitatea judecătorului în soluționarea cauzei. S-a apreciat că

implicarea în cauză a societății de stat Romsilva nu poate influența în nici un

mod administrarea probelor iar în ce privește solicitarea de reconstituire a

dreptului de proprietate formulată de prințul P. de România, s-a considerat că

nu poate avea relevanță în soluționarea cauzei, prințul P. neavând nicio

calitate în dosar.

În consecință, s-a opinat că la Curtea

de Apel Suceava sunt asigurate toate condițiile pentru desfășurarea unui proces

penal, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

La dosar au fost depuse memorii

formulate de co-inculpații C.C.I. și C.S. (filele 59 și 60) prin care s-a

susținut admiterea cererii de strămutare formulată de petent precum și de către

co-inculpatele V.V. și C.N. (filele 36 - 40) care au solicitat instanței

respingerea cererii de strămutare, ca neîntemeiată.

Cererea de

strămutare este neîntemeiată.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o

instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la

gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari

sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna dintre cerințele art.

55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nefiind

circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică

strămutarea cauzei.

În cazul unei cereri de strămutare,

imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control al imparțialității, instanța investită cu

cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita

judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în

discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Înalta Curte constată că suspiciunile

petentului, în sensul afectării imparțialității și obiectivității magistraților

datorită fie calității uneia dintre părțile adverse - Romsilva, fie faptului că

președinta Curții de Apel Suceava este soția șefului Comisiei Județene pentru

reconstituirea dreptului de proprietate, nu sunt susținute de probe.

Nici împrejurarea invocată de petent,

referitoare la cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate

formulată de prințul P. de România, nu poate știrbi în vreun mod

imparțialitatea judecătorilor, întrucât prințul P. de România nu are nicio

calitate în dosarul a cărui strămutare se solicită.

Faptul că urmărirea penală în cauză

s-a încheiat într-o perioadă foarte scurtă, de aproximativ o lună și jumătate

sau că la dosar există un proces verbal

de

îndreptare a erorii materiale înaintat de către Direcția Națională

Anticorupție,

nu pot constitui motive de suspiciune cu privire la

posibila nepărtinire a instanței învestită cu soluționarea cauzei, aceste

împrejurări neconstituind motive temeinice pentru strămutarea cauzei.

În cazul de față, înalta Curte, în

raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2)

C. proc. pen., apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii

instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice

prejudecată sau de parțialitate.

Ca atare, neexistând motive temeinice

care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca neîntemeiată, cererea

formulată de petentul A.M. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul dosarului nr. 576/39/2012 al Curții de Apel Suceava.

Obligă petentul la plata sumei de 100

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19

februarie 2013