ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3564/2011

Ședința publică de la 10 noiembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SIF

Transilvania prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Constanța, secția

comercială, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F.V.D. SA constatarea

nulității Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a acționarilor adoptată de

SC F.V.D. SA la data de 13 iunie 2006 referitoare la aprobarea modificării

actului constitutiv al pârâtei în referire la „structura acționariatului prin

cooptarea persoanelor fizice conform contractului de cesiune” și la modificarea

art. 12 lit. c) și art. 18 prin completarea acestuia cu lit. j) din statutul

societății, pentru motivele de nulitate arătate, iar în subsidiar anularea

hotărârii.

Prin sentința civilă

nr. 161 din 3 noiembrie 2008 Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis

acțiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii adoptată de Adunarea Generală

Extraordinară a Acționarilor SC F.V.D. SA la data de 13 iunie 2006 a

respins cererea de

intervenție în interes alăturat pârâtei formulată de intervenienta Asociația

Programul Acțiunilor Salariaților SC F.V.D. SA Medgidia, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 246 C.

proc. civ. s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție în

interesul pârâtei formulată de intervenienții M.J., s.a.

A fost respinsă

cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei formulată de intervenienții D.I.,

ș.a., ca neîntemeiate.

A obligat pârâta SC F.V.D.

SA la plata către reclamantă a sumei de 40,3 lei cheltuieli de judecată

reprezentând taxe judiciare de timbru.

Împotriva acestei

sentințe intervenientul C.P. a formulat apel înregistrat pe rolul Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal.

Prin încheierea din

data de S19 mai 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului

formulat de intervenientul C.P., reținând, în esență, că nici una din părți nu

a solicitat judecata în lipsă și deși legal citate, acestea nu s-au prezentat

în instanță.

Împotriva acestei

încheieri reclamanta SIF Transilvania SA a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, că încheierea

instanței de apel este netemeinică și legală întrucât deși au solicitat în

scris judecata în lipsă, instanța a constatat în mod greșit că nici una din

părți nu a solicitat acest lucru.

Pentru acest motiv a

solicitat admiterea recursului.

Recursul este fondat.

Curtea,

verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate de

recurenta-reclamantă, de dispozițiile legale incidente în cauză și de

mijloacele de probă administrate dar și sub toate aspectele, astfel cum

prevede

art. 304

1

C.

proc. civ., a constatat că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia,

pentru considerentele care succed.

Norma

juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea voluntară

determinată de lipsa părților, are caracter imperativ iar nu facultativ și

drept urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății dacă

niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut

judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. (1) din același cod.

Pentru

termenul de judecată din 19 mai 2011 când a fost pronunțată încheierea recurată

reclamanta SIF Transilvania SA a formulat și depus la dosar note scrise

înregistrate la instanță la data de 11 aprilie 2011, fila 329 dosar apel, prin

care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Deși

notele scrise exprimând poziția procesuală a reclamantei privind perimarea de

drept a apelului există la dosar, în încheierea de ședință nu este menționată

depunerea acestora prin compartimentul de registratură, astfel că instanța nu

le-a luat în examinare, neobservând astfel solicitarea recurentului reclamant

de a se judeca în lipsă.

Exprimarea

în scris, de către reclamantă, a poziției sale față de judecata cauzei face ca

dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. să fie aplicabile.

În

acest context, procedând la aplicarea art. 242 alin. (1) punctul 2 C. proc.

civ., instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, încheierea

pronunțată fiind supusă casării cu trimiterea cauzei spre continuarea judecății

aceleiași instanțe de apel.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare „Transilvania” SA

împotriva încheierii din 19 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea

recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2011.