ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3564/2011

Ședința publică de la 10 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SIF Transilvania prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F.V.D. SA constatarea nulității Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a acționarilor adoptată de SC F.V.D. SA la data de 13 iunie 2006 referitoare la aprobarea modificării actului constitutiv al pârâtei în referire la „structura acționariatului prin cooptarea persoanelor fizice conform contractului de cesiune” și la modificarea art. 12 lit. c) și art. 18 prin completarea acestuia cu lit. j) din statutul societății, pentru motivele de nulitate arătate, iar în subsidiar anularea hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 161 din 3 noiembrie 2008 Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor SC F.V.D. SA la data de 13 iunie 2006 a respins cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei formulată de intervenienta Asociația Programul Acțiunilor Salariaților SC F.V.D. SA Medgidia, ca neîntemeiată. În temeiul art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienții M.J., s.a. A fost respinsă cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei formulată de intervenienții D.I., ș.a., ca neîntemeiate. A obligat pârâta SC F.V.D.

SA la plata către reclamantă a sumei de 40,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru. Împotriva acestei sentințe intervenientul C.P. a formulat apel înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din data de S19 mai 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de intervenientul C.P., reținând, în esență, că nici una din părți nu a solicitat judecata în lipsă și deși legal citate, acestea nu s-au prezentat în instanță.

Împotriva acestei încheieri reclamanta SIF Transilvania SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, că încheierea instanței de apel este netemeinică și legală întrucât deși au solicitat în scris judecata în lipsă, instanța a constatat în mod greșit că nici una din părți nu a solicitat acest lucru. Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului. Recursul este fondat. Curtea, verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate de recurenta-reclamantă, de dispozițiile legale incidente în cauză și de mijloacele de probă administrate dar și sub toate aspectele, astfel cum prevede art. 304 1 C. proc. civ., a constatat că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed.

Norma juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea voluntară determinată de lipsa părților, are caracter imperativ iar nu facultativ și drept urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. (1) din același cod. Pentru termenul de judecată din 19 mai 2011 când a fost pronunțată încheierea recurată reclamanta SIF Transilvania SA a formulat și depus la dosar note scrise înregistrate la instanță la data de 11 aprilie 2011, fila 329 dosar apel, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Deși notele scrise exprimând poziția procesuală a reclamantei privind perimarea de drept a apelului există la dosar, în încheierea de ședință nu este menționată depunerea acestora prin compartimentul de registratură, astfel că instanța nu le-a luat în examinare, neobservând astfel solicitarea recurentului reclamant de a se judeca în lipsă. Exprimarea în scris, de către reclamantă, a poziției sale față de judecata cauzei face ca dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. să fie aplicabile. În acest context, procedând la aplicarea art. 242 alin. (1) punctul 2 C. proc. civ., instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, încheierea pronunțată fiind supusă casării cu trimiterea cauzei spre continuarea judecății aceleiași instanțe de apel.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare „Transilvania” SA împotriva încheierii din 19 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2011.