ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2200/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 739 COM din 21 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul

Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă

cererea privind completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 189/com din 2

martie 2010 a aceleiași instanțe, formulată de expertul Ș.L. și a fost dispusă

completarea dispozitivului sentinței, în sensul că a fost respinsă cererea de

majorare a onorariului provizoriu cu suma de 43.258 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut

că prin Sentința civilă nr. 189/com din 2 martie 2010, s-a respins, ca

nefondată, acțiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu SC I.

Medgidia SA, în cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă, iar

expertul contabil desemnat, Ș.L., a formulat cerere de majorare a onorariului

provizoriu cu suma de 43.258 RON, asupra căreia instanța a omis să se pronunțe,

fiind astfel îndeplinite condițiile admiterii cererii de completare a

dispozitivului.

Pe fondul cererii de majorare a onorariului, instanța a reținut

că petentul expert a solicitat majorarea onorariului conform regulamentului de

stabilire a onorariilor, respectiv la valoarea activității expertizate,

7.198.265,76 RON.

Obiectul acțiunii de fond îl constituie anularea unei

hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor I. Medgidia, iar în cadrul

expertizei au fost analizate aspecte relative la valoarea capitalului social și

repartizarea acestuia pe acționari, la investițiile efectuate și contribuția

acționarilor la efectuarea acestora. Față de obiectul acțiunii, s-a apreciat că

este lipsită de relevanță valoarea capitalului social al societății pârâte în

stabilirea onorariului cuvenit expertului. Mai mult, au fost avute în vedere

norme prevăzute în Regulamentul privind stabilirea criteriilor și modalităților

pentru determinarea onorariilor cuvenite experților contabili care nu sunt

aplicabile expertizelor judiciare.

Sentința primei instanțe a fost apelată de către expertul

Ș.L., iar prin Decizia nr. 12/COM din 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, a admis apelul comercial, a modificat în parte hotărârea atacată, în

sensul că a fost admisă în parte cererea de majorare a onorariului provizoriu

și a fost dispusă majorarea onorariului expertului Ș.L. cu suma de 2.000 RON.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a

reținut că criteriile avute în vedere de expert pentru stabilirea onorariului

la suma de 44.258 RON nu pot fi luate în considerare, însă, avându-se în vedere

volumul de muncă, se impune majorarea onorariului stabilit de către instanță la

suma de 1.000 RON, prin Încheierea din 2 decembrie 2008 în sarcina ambelor

părți, la suma de 3.000 RON, urmând ca diferența de 2.000 RON să fie achitată

de către reclamantul R.C.

Pentru obligarea acestuia la diferența de onorariu s-a avut

în vedere respingerea acțiunii sale ca nefondată prin Sentința civilă nr. 189

din 2 martie 2010.

Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs

reclamantul R.C., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în

temeiul cărora a solicitat, în principal, admiterea recursului și anularea

deciziei atacate, iar în subsidiar, obligarea sa la plata onorariului de 2.000

RON, în solidar cu SC I. SA Medgidia.

În argumentarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că,

potrivit obiectului cererii de chemare în judecată, instanța trebuia să

analizeze evoluția structurii acționariatului de la data privatizării SC I. SA

și repartizarea acțiunilor pe acționari, că nu a solicitat niciodată efectuarea

unei expertize în prezenta cauză și că eventualele investiții care s-au făcut

în cadrul SC I. SA Medgidia au fost solicitate de către aceasta și implicit,

obligația de achitare a onorariului revenea societății.

Pentru considerentele ce urmează, Înalta Curte constată

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul R.C.:

Potrivit art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea

de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pentru

care se critică hotărârea recurată și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea

că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar

potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) același cod, recursul este nul dacă

nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.

(2), care se referă la motivele de ordine publică.

Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea

motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul

formulării unor critici privind judecata instanței care a pronunțat hotărârea

recurată.

Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art.

304 C. proc. civ., se constată că argumentele aduse nu pot fi încadrate în

dispozițiile legale sus-menționate și niciunui alt motiv de nelegalitate din

cele reglementate în cuprinsul acestui text de lege. În speță, se constată că

deși a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținerile

recurentului vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și

modalitatea de apreciere a probatoriului administrat în cauză, atribut al

instanțelor anterioare, ce nu pot face obiectul controlului judiciar în această

fază procesuală, fără legătură cu soluția cuprinsă în decizia atacată, care a

vizat doar modalitatea de soluționare a cererii privind majorarea onorariului

de expert.

Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este

posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform

art. 302

1

alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea

lor și cum recurentul nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în

vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă

aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția

invocată și va constata nul recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul R.C.

împotriva Deciziei civile nr. 12/COM din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.