ÎCCJ, decizie (scj.ro #85513)

Act administrativ al Autorității Naționale de

Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE, cu privire la modalitățile de plată,

termenul de plată și cuantumul penalităților de întârziere prevăzute de art.25

din Legea nr.326/2001.

Art.25 din Legea nr.326/2001 este

aplicabil tuturor consumatorilor de energie electrică, pentru că nu distinge în

raport de statutul juridic al furnizorului respectiv dacă este sau nu

subordonat autorității administrative locale.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.3232 din 30 octombrie 2002

Reclamanta SC „Electrica” SA – Exploatarea de Distribuție și Furnizare a

Energiei Electrice Zalău a chemat în judecată Autoritatea Națională de

Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând anularea deciziei nr.915 din 12

octombrie 2001 privind concilierea neînțelegerilor apărute la încheierea

contractelor de furnizare a energiei electrice încheiate între reclamantă și o

societatea comercială „I” SA.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că pârâta a stabilit  în mod greșit că termenul de achitare a

contravalorii facturilor și cuantumul penalităților de întârziere sunt cele

prevăzute de art.25 alin.1 și 2 din Legea nr.326/2001, întrucât acest act

normativ nu se poate aplica față de toți consumatorii de energie electrică –

persoane juridice.

Prin sentința civilă nr.43 din 16 ianuarie 2002, Curtea de  Apel București

– Secția contencios administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată. Instanța

a reținut că sunt întrunite caracteristicile serviciului de gospodărie

comunală, ca serviciu de utilitate publică, chiar dacă reclamanta nu se află

sub autoritatea consiliului local, fiind aplicabile prevederile Legii

nr.326/2001. În consecință, prin decizia emisă, pârâta a stabilit în mod corect

faptul că termenul de achitare a contravalorii facturilor și cuantumul

penalităților sunt cele menționate de art.25 din Legea serviciilor publice de

gospodărie comunală.

Împotriva  sentinței  a  declarat recurs reclamanta susținând că

actul normativ aplicabil în cauză este O.U.G. nr.63/1998 și nu Legea

nr.326/2001, întrucât serviciile de furnizare a energiei electrice nu se află

în subordinea unei autorități administrative locale, ci în subordinea

Ministerului Industriei și Resurselor.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că, în raport de data încheierii

contractelor de furnizare a energiei electrice cu SC „I” SA, anul 2000,

prevederile Legii nr.326  intrate în vigoare la 4 august 2001, nu sunt

aplicabile potrivit principiului neretroactivității legii.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond a reținut în mod corect aplicabilitatea în cauză a Legii

nr.326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală.

Nu se poate susține că acest act normativ se aplică retroactiv, cât timp

potrivit contractului cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin

decizia  nr.57/1999 a ANRE, contractul încheiat între furnizor și

consumator intră în vigoare, în caz de divergențe, numai după

soluționarea  definitivă a neînțelegerilor în cauză, aceasta având loc

prin decizia contestată, nr.915 din 12 octombrie 2001.

De altfel, dispozițiile Legii nr.326/2001 privind termenele de achitare a

contravalorii facturilor și cuantumul penalităților de întârziere, la care face

trimitere decizia  nr.915/2001, se aplică efectelor  viitoare ale

contractelor de furnizare a energiei electrice încheiate între  reclamantă

și SC „I”. SA nefiind deci vorba de încălcarea principiului neretroactivității

legii.

Nu este întemeiată nici critica privind greșita interpretare a statutului

juridic al furnizorului, reclamanta  pretinzând că, nefiind în subordinea

unei autorități administrative locale, nu i se pot aplica prevederile legii

serviciilor publice de gospodărie comunală.

Articolul 25 din Legea nr.326/2001 care instituie modalitățile de plată,

termenul de achitare a facturilor și cuantumul penalităților de întârziere,

este aplicabil tuturor consumatorilor, respectiv persoanelor fizice și juridice

beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunală, precum și persoanelor

juridice consumatoare de energie electrică.

Așadar, legea nu distinge în raport de statutul juridic al furnizorului, dacă

este sau nu subordonat autorității administrative locale, prevederile art.25

aplicându-se tuturor consumatorilor de energie electrică, deci și contractelor

încheiate de reclamantă cu SC „I”. SA.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea a respins recursul ca

nefondat.