ÎCCJ, decizie (scj.ro #83446)

Acțiune în constatare.

Condiții

Cuprins pe materii:

Drept procesual civil.

Procedura înainte de judecată

Index alfabetic:

-acțiune în constatare

-acțiune în realizare

-regim juridic

-stare de fapt

C.proc.civ

., art.111

Potrivit celor reglementate în art.111

C.proc.civ

. pentru exercitarea acțiunii în constatare, este

necesar a fi îndeplinite  cumulativ următoarele condiții: partea să nu

poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune

să nu se urmărească constatarea existenței sau  inexistenței unei stări de

fapt.

Conținutul art.111

C.proc.civ

. determină principiul

subsidiarității  acțiunii în constatare, în raport cu  acțiunea în

realizare, cu toate consecințele ce decurg  din regimul

juridic distinct  al  celor  două acțiuni.

(Secția comercială, decizia nr.2675 din

28 septembrie 2006)

Prin sentința comercială

nr

.

10478/9 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a

Comercială, a fost respins capătul de cerere privind constatarea inexistenței

unui drept de creanță al pârâtei SC P A. SA asupra SC F.I.R. P. I. E. SA, ca

inadmisibil.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut. că prin cererea

de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta

SC F.I.R. PROD IMPORT EXPORT SA  cu sediul social în București a solicitat

nulitatea absolută a contractului de publicitate

nr

.

B 316271/9 martie 2001 încheiat cu pârâta SC PAGINI AURII SA, cu sediul social

în București, motivând că a fost indusă în eroare de pârâtă pentru a o

determina să încheie contractul.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei

cu motivarea că dreptul la acțiune este prescris.

La rândul său, reclamanta a formulat o completare la acțiunea principală,

solicitând contestarea inexistenței unui drept de creanță al pârâtei, precizând

că și-a achitat obligația de plată pentru reclamele comandate doar pentru anul

2001, iar pentru pretențiile executate de pârâtă în anul 2002, în mod

unilateral, cu încălcarea dispozițiilor contractuale, nu mai  datorează

nimic.

Prin încheierea pronunțată la 17 mai 2004, a fost admisă excepția prescripției

extinctive, și respins capătul de cerere ca urmare a împlinirii termenului de

prescripție extinctivă.

S-a mai reținut că, în temeiul

art

. 111 C.

proc

.

civ

., partea care are

interes poate să facă cererea pentru constatarea existenței sau inexistenței

unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea

dreptului. În speță, reclamanta își putea realiza drepturile rezultate din

derularea contractului de publicitate, prin apărarea ce urmează să și-o facă în

cadrul acțiunii în realizarea dreptului.

Curtea de Apel București, Secția a VI-a Comercială, prin decizia comercială

nr

. 178/28 februarie 2005, a respins ca

nefondat

apelul declarat de reclamantă, stabilind în principal, prin preluarea

argumentelor instanței de fond, că în realitate este vorba despre o acțiune în

realizare, făcându-se dovada că pe rolul Tribunalului București se află spre

soluționare dosarul

nr

. 1605/2004 care are ca obiect

o cerere de somație de plată privind contractul

nr

. B

316271/2001.

Împotriva deciziei comerciale

nr

. 178/28 februarie

2005 pronunțată de Curtea de Apel București –Secția a VI-a Comercială,

reclamanta a promovat recurs, criticând hotărârea judecătorească sub aspectul

că în mod greșit instanța de apel a interpretat apărările făcute în cauză, că

nu există nici un impediment de a fi formulată o acțiune în constatare,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul

admiterii apelului, cu consecința admiterii în întregime a cererii privind

constatarea inexistenței vreunui drept de creanță al intimatei, fiind invocat

ca temei de drept al recursului, dispozițiile

art

.

304

C.proc

.

civ

.

Înalta Curte a constatat că acestea sânt neîntemeiate, recursul declarat de

reclamantă fiind respins ca

nefondat

, pentru

următoarele considerente.

Instanțele judecătorești anterioare, printr-o completă și integrală apreciere a

probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, determinate

de existența contractului de publicitate

nr

. B

316271/9 martie 2001, precum și cadrul legal aplicabil litigiului de natură

comercială.

Este de necontestat că acțiunea în constatare are ca scop consacrarea

judecătorească a existenței dreptului reclamantului – acțiunea în constatare

pozitivă, sau a inexistenței dreptului pârâtului – acțiunea în constatare

negativă, așa cum o recunoaște atât doctrina cât și practica judiciară.

Potrivit celor reglementate în

art

. 111 C.

proc.civ

., pentru exercitarea acțiunii în constatare, este

necesar a fi îndeplinite, cumulativ condițiile: partea să nu poată cere

realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu se

urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt.

Acțiunea în realizare primează totdeauna față de o eventuală acțiune în

constatare. Conținutul art.111C.proc.civ. determină principiul subsidiarității

acțiunii în constatare, în raport cu acțiunea în realizare, cu toate

consecințele ce decurg din regimul juridic distinct al celor două acțiuni.

Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei, rezultă fără

echivoc că reclamanta își poate realiza drepturile solicitate, nu printr-o

acțiune în constatare, ci numai printr-o acțiune în realizare.

Rațiunile juridice expuse fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie

înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca

nefondat

recursul,

nefiind

îndeplinite nici una din cerințele

art

. 304 C.

proc

.

civ

., menținând ca legală și temeinică decizia

atacată.