ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2490/2012

Ședința publică de la 15 mai 2012 Prin sentința comercială nr. 9702 din 15 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Fundația Centrul pentru Implementarea Managementului Performant București și în consecință a fost respinsă acțiunea principală. Totodată s-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantă în contradictoriu cu intervenienta SC N.B.G.L.I.F.N. SA (fostă SC E.L.I.F.N. SA), precum și cererea de chemare în garanție a C.C.E.A.E.D.L.L.LC. Ungaria, formulată de pârâta SC G.T.T. SRL București, ca lipsită de interes. Reclamanta a fost obligată să-i achite pârâtei suma de 4132,72 lei cheltuieli de judecată, iar chematei în garanție suma de 100 Euro, reprezentând echivalentul a 426,30 lei.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta Fundația Centrul pentru Implementarea Managementului București are doar calitatea de utilizator în temeiul contractului de leasing financiar nr. 14314 din 6 noiembrie 2006 și că, această calitate nu-i conferă legitimarea procesuală activă să solicite rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între furnizor și proprietarul-finanțator. Astfel, art. 9.13 din contractul de leasing reprezintă o aplicare convențională a prevederilor art. 12 din O.G. nr. 51/1997, reglementând numai dreptul la acțiune directă împotriva furnizorului în cadrul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și post garanție.

Acest drept nu se referă însă și la posibilitatea de a cere rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între finanțator și furnizor. Cererea de intervenție a fost respinsă pe considerentul că intervenienta SC N.B.G.L.I.F.N. SA nu și-a manifestat voința în sensul rezoluțiunii contractului, iar cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca lipsită de interes față de soluția dată asupra acțiunii principale. Prin decizia comercială nr. 301 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost anulată ca netimbrată cererea de aderare la apel formulată de intimata SC N.B.G.L.I.F.N. SA. S-a admis totodată apelul reclamantei Fundația Centrul pentru Implementarea Managementului Performant București, cu consecința desființării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele deciziei s-a reținut că acțiunea promovată de reclamantă reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractului, consacrat prin art. 973 C. civ. Acțiunea directă a utilizatorului contra furnizorului bunului obiect al contractului de leasing privind calitatea acestui bun nu poate avea ca obiect decât acțiunile pe care finanțatorul-cumpărător le are împotriva furnizorului-vânzător pentru reclamarea viciilor lucrului vândut. De asemenea, s-a reținut că textul art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 nu distinge între tipurile de acțiuni referitoare la calitatea bunului obiect al contractului de leasing care pot fi formulate de utilizator, iar interpretarea textului de lege conform căruia utilizatorul poate exercita doar acțiunile privind posesia bunului, nu și pe cele privind dreptul de dispoziție, nu este întemeiată.

Instanța a mai reținut că, prin plata ultimei rate de leasing și a redevenței, la data de 3 decembrie 2010, reclamanta a dobândit și calitatea de proprietar al bunului și care astfel relevă o altă situație juridică decât cea avută în vedere de către prima instanță. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC G.T.T. SRL și chemata în garanție C.C.E.A.E.D.L.L.LC. Ungaria. 1. In recursul său, pârâta SC G.T.T. SRL a solicitat modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței primei instanțe. Criticile de nelegalitate s-au întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au vizat aplicarea greșită a art. 12 din O.G. nr. 51/1997, în sensul lărgirii nepermise a cadrului expres și limitativ prevăzut de legiuitor.

În acest sens, recurenta a susținut că utilizatorul nu deține o acțiune directă în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare asupra furnizorului și aceasta nu poate fi asimilată unei acțiuni în răspundere calitativă deoarece consecințele sale sunt ale unui act de dispoziție, care nu poate fi efectuat decât de către însuși proprietarul bunului, regulă de la care legea nu instituie nicio excepție. 2. Chemata în garanție C.C.E.A.E.D.L.L.LC. Ungaria a solicitat, de asemenea, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei, ca urmare a constatării temeiniciei excepției lipsei calității procesuale active a acesteia și menținerea sentinței primei instanțe, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat încălcarea prevederilor art. 12 din O.G. nr. 51/1997, motiv de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 teza a II-a C. proc. civ. S-a arătat că textul de lege nu instituie o excepție de la principiul relativității efectelor contractului , în mod implicit, așa cum a reținut instanța de apel în justificarea admiterii posibilității promovării de către utilizator a unei acțiuni în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între furnizor și finanțator și la care, deci, nu este parte. Recurenta arată că argumentul instanței nu servește concluziei, ci dimpotrivă, principiul „ ubi lex non disquit nec nos distinquere debemus „ își găsește aplicarea în speță, însă exclusiv în sprijinul temeiniciei excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Prin întâmpinarea înregistrată la 8 mai 2012 (f. 33-38) intimata Fundația Centrul pentru Implementarea Managementului Performant București a solicita respingerea recursurilor și menținerea deciziei pronunțate în apel, arătând că, deși utilizatorul nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între furnizor și finanțator, acesta își produce efecte directe în patrimoniul utilizatorului, deoarece are posesia bunului. Prin urmare, se arată că acțiunea directă a utilizatorului împotriva furnizorului este o veritabilă excepție de la principiul relativității efectelor contractului consacrat de art. 973 C. civ., cum corect s-a reținut în apel.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate se vor retine următoarele: Reclamanta Fundația Centrul pentru Implementarea Managementului Performant în calitate de utilizator al autoturismului Chevrolet Captiva NAXV57X în temeiul contractului de leasing financiar nr. 14324 din 6 noiembrie 2006 încheiat cu finanțatorul SC N.B.G.L.I.F.N. SA (fostă SC E.L.I.F.N. SA) , a solicitat, în temeiul art. 12 din O.G. nr. 51/1997, prin cererea de chemare în judecată precizată, rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare prin care finanțatorul a devenit proprietarul bunului prin cumpărare de la furnizorul SC G.T.T. SRL, cu repunerea părților în situația anterioară, reclamând deficiențe calitative ale bunului în posesia căruia se află în temeiul contractului de leasing.

Potrivit art. 12 din O.G. nr. 51/1997 „în temeiul contractului de leasing, locatarul /utilizatorul are următoarele drepturi: a) de acțiune directă asupra furnizorului, în cadrul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar, perioada de garanție și postgaranție, locatorul/finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere". Din analiza textului legal citat rezultă tipurile de acțiuni judiciare pe care utilizatorul le poate exercita în contra furnizorului. Interpretarea instanței de apel conform căreia textul nu distinge între acțiunile vizând calitatea bunului obiect al contractului de leasing ce pot fi exercitate de utilizator în mod direct și că, prin urmare, acestuia îi este permisă inclusiv o acțiune prin care urmărește desființarea contractului de vânzare-cumpărare dintre finanțator și furnizor și la care nu este parte, ca o excepție de la principiul relativității efectelor contractului este nelegală.

Este de principiu că au vocația să solicite desființarea pe calea rezoluțiunii părțile actului juridic, conform principiului relativității efectelor contractului. Astfel, cel care acționează în justiție trebuie să o facă în considerarea unui drept subiectiv propriu și îndreptându-se împotriva aceluia care are o obligație corelativă respectivului drept. Dispoziția legală pe care reclamanta își întemeiază acțiunea nu instituie nicio excepție de la principiul enunțat , astfel că raportul juridic substanțial, în speță, nu-i creează reclamantei condițiile legale de a acționa , pe această cale, într-un raport juridic procesual. Prin urmare, întrucât nu derivă din calitatea de titular al dreptului, calitatea procesuală activă a reclamantei nu există, cum în mod corect a stabilit și prima instanță.

In baza acestor considerente, fiind fondate, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1), art. 314, raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. urmează ca recursurile pârâtei și chematei în garanție să fie admise, cu consecința modificării în parte a deciziei pronunțate în apel, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului București cu menținerea restului dispozițiilor deciziei. In temeiul art. 274 C. proc. civ. intimata - reclamantă va fi obligată la plata sumei de 4849,15 lei în favoarea recurentei SC G.T.T. SRL și la plata sumei de 7243,97 lei în favoarea recurentei C.C.E.A.E.D.L.L.LC. Ungaria cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate cu plata onorariilor avocațiale.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta SC G.T.T. SRL BUCUREȘTI și de chemata în garanție C.C.E.A.E.D.L.L.LC. UNGARIA împotriva deciziei comerciale nr. 301 din 6 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în parte în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta FUNDAȚIA CENTRUL PENTRU IMPLEMENTAREA MANAGEMENTULUI BUCUREȘTI. Menține restul dispozițiilor deciziei. Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 4849,15 lei către recurenta SC G.T.T. SRL BUCUREȘTI și la plata sumei de 7243,97 lei către recurenta C.C.E.A.E.D.L.L.LC. UNGARIA, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2012.