ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.05.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2490/2012

HOTĂRÂRE
15.05.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2490/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 15 mai 2012

Prin sentința

comercială nr. 9702 din 15 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei

Fundația Centrul pentru

Implementarea Managementului Performant

București și în consecință a fost respinsă acțiunea principală.

Totodată

s-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane

formulată

de reclamantă în contradictoriu cu

intervenienta SC N.B.G.L.I.F.N.

SA (fostă SC E.L.I.F.N. SA), precum și

cererea de chemare în garanție a C.C.E.A.E.D.L.L.LC. Ungaria, formulată de

pârâta SC G.T.T. SRL București, ca lipsită de interes. Reclamanta a fost

obligată să-i achite pârâtei suma de 4132,72 lei cheltuieli de judecată, iar

chematei în garanție suma de 100 Euro, reprezentând echivalentul a 426,30 lei.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că reclamanta Fundația Centrul pentru

Implementarea Managementului București are doar calitatea de utilizator în

temeiul contractului de leasing financiar nr. 14314 din 6 noiembrie 2006 și că,

această calitate nu-i conferă legitimarea procesuală activă să solicite

rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între furnizor și

proprietarul-finanțator.

Astfel, art. 9.13

din contractul de leasing reprezintă o aplicare convențională a prevederilor

art. 12 din O.G. nr. 51/1997, reglementând numai dreptul la acțiune directă

împotriva furnizorului în cadrul reclamațiilor privind livrarea, calitatea,

asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și post garanție.

Acest drept nu se referă însă și la posibilitatea de a cere rezoluțiunea contractului

de vânzare-cumpărare încheiat între finanțator și furnizor.

Cererea de

intervenție a fost respinsă pe considerentul că intervenienta SC N.B.G.L.I.F.N.

SA nu și-a manifestat voința în sensul rezoluțiunii contractului, iar cererea

de chemare în garanție a fost respinsă ca lipsită de interes față de soluția

dată asupra acțiunii principale.

Prin decizia

comercială nr. 301 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, a fost anulată ca netimbrată cererea de aderare la apel formulată

de intimata SC N.B.G.L.I.F.N. SA. S-a admis totodată apelul reclamantei

Fundația Centrul pentru Implementarea Managementului Performant București, cu

consecința desființării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

În considerentele

deciziei s-a reținut că acțiunea promovată de reclamantă reprezintă o excepție

de la principiul relativității efectelor contractului, consacrat prin art. 973 C.

civ.

Acțiunea directă

a utilizatorului contra furnizorului bunului obiect al contractului de leasing

privind calitatea acestui bun nu poate avea ca obiect decât acțiunile pe care

finanțatorul-cumpărător le are împotriva furnizorului-vânzător pentru

reclamarea viciilor lucrului vândut.

De asemenea, s-a

reținut că textul art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 nu distinge între

tipurile de acțiuni referitoare la calitatea bunului obiect al contractului de

leasing care pot fi formulate de utilizator, iar interpretarea textului de lege

conform căruia utilizatorul poate

exercita

doar acțiunile privind posesia bunului, nu și pe cele privind

dreptul de

dispoziție, nu este întemeiată.

Instanța a mai reținut că, prin plata ultimei rate de leasing și a

redevenței, la

data de 3 decembrie 2010, reclamanta a dobândit și calitatea de proprietar al

bunului și care astfel relevă o altă situație

juridică

decât cea avută în vedere de către prima instanță.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâta SC G.T.T. SRL și chemata în garanție C.C.E.A.E.D.L.L.LC.

Ungaria.

1.

In recursul său, pârâta SC G.T.T. SRL a solicitat modificarea deciziei,

în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței primei instanțe.

Criticile de

nelegalitate s-au întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și au vizat aplicarea greșită a art. 12 din

O.G.

nr. 51/1997, în sensul lărgirii nepermise a cadrului expres și limitativ

prevăzut de legiuitor.

În acest sens,

recurenta a susținut că utilizatorul nu deține o acțiune directă în

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare asupra furnizorului și aceasta

nu poate fi asimilată unei acțiuni în

răspundere

calitativă deoarece consecințele sale sunt ale unui act de dispoziție, care nu

poate fi efectuat decât de către însuși proprietarul bunului, regulă de la care

legea nu instituie nicio excepție.

2.

Chemata în garanție

Ungaria a solicitat, de asemenea, modificarea deciziei în sensul respingerii

apelului reclamantei, ca urmare a constatării temeiniciei excepției lipsei

calității procesuale

active a acesteia și

menținerea sentinței primei instanțe, cu obligarea

intimatei la plata

cheltuielilor de judecată.

In dezvoltarea

motivelor de recurs s-a invocat încălcarea prevederilor art. 12 din O.G. nr. 51/1997,

motiv de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 teza a II-a C. proc. civ.

S-a arătat că textul de lege nu instituie o excepție de la principiul

relativității

efectelor contractului , în mod implicit, așa cum a reținut instanța de apel în

justificarea admiterii posibilității promovării de către utilizator a unei

acțiuni în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între

furnizor și finanțator și la care, deci, nu este parte.

Recurenta arată

că argumentul instanței nu servește concluziei, ci dimpotrivă, principiul „

ubi

lex non disquit nec nos distinquere debemus

„ își găsește aplicarea în

speță, însă exclusiv în sprijinul temeiniciei excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantei.

Prin întâmpinarea

înregistrată la 8 mai 2012 (f. 33-38) intimata Fundația Centrul pentru

Implementarea Managementului Performant București a solicita respingerea

recursurilor și menținerea deciziei pronunțate în apel, arătând că, deși

utilizatorul nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între

furnizor și finanțator, acesta își produce efecte directe în patrimoniul

utilizatorului, deoarece are posesia bunului.

Prin urmare, se

arată că acțiunea directă a utilizatorului împotriva furnizorului este o

veritabilă excepție de la principiul relativității efectelor contractului

consacrat de art. 973 C. civ., cum corect s-a reținut în apel.

Analizând

recursurile prin prisma motivelor invocate se vor retine următoarele:

Reclamanta

Fundația Centrul pentru Implementarea Managementului Performant în calitate de

utilizator al autoturismului Chevrolet Captiva NAXV57X în temeiul contractului

de leasing financiar nr. 14324 din 6 noiembrie 2006 încheiat cu finanțatorul SC

N.B.G.L.I.F.N. SA (fostă SC E.L.I.F.N. SA) , a solicitat, în temeiul art. 12

din O.G. nr. 51/1997, prin cererea de chemare în judecată precizată,

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare prin care finanțatorul a devenit

proprietarul bunului prin cumpărare de la furnizorul SC G.T.T. SRL, cu

repunerea părților în situația anterioară, reclamând deficiențe calitative ale

bunului în posesia căruia se află în temeiul contractului de leasing.

Potrivit art. 12

din O.G. nr. 51/1997 „în temeiul contractului de leasing, locatarul

/utilizatorul are următoarele drepturi: a) de acțiune directă asupra

furnizorului, în cadrul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența

tehnică, service-ul necesar, perioada de garanție și postgaranție,

locatorul/finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere".

Din analiza textului legal citat rezultă tipurile de acțiuni judiciare

pe care

utilizatorul le poate exercita în contra furnizorului. Interpretarea instanței

de apel conform căreia textul nu distinge între acțiunile vizând calitatea

bunului obiect al contractului de leasing ce pot fi exercitate de utilizator în

mod direct și că, prin urmare, acestuia îi este permisă inclusiv o acțiune prin

care urmărește desființarea contractului de vânzare-cumpărare dintre finanțator

și furnizor și la

care nu este parte, ca o

excepție de la principiul relativității efectelor

contractului este

nelegală.

Este de principiu

că au vocația să solicite desființarea pe calea rezoluțiunii părțile actului

juridic, conform principiului relativității efectelor contractului. Astfel, cel

care acționează în justiție trebuie să o facă în considerarea unui drept

subiectiv propriu și îndreptându-se împotriva aceluia care are o obligație

corelativă respectivului drept.

Dispoziția legală

pe care reclamanta își întemeiază acțiunea nu instituie nicio excepție de la

principiul enunțat , astfel că raportul juridic substanțial, în speță, nu-i

creează reclamantei condițiile legale de a acționa , pe această cale, într-un

raport juridic procesual. Prin

urmare,

întrucât nu derivă din calitatea de titular al dreptului, calitatea

procesuală

activă a reclamantei nu există, cum în mod corect a stabilit și prima instanță.

In baza acestor

considerente, fiind fondate, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1), art. 314,

raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

urmează

ca recursurile pârâtei și chematei în garanție să fie admise, cu

consecința

modificării în parte a deciziei pronunțate în apel, în sensul respingerii

apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului București cu

menținerea restului dispozițiilor deciziei.

In temeiul art. 274

lei în favoarea recurentei SC

G.T.T. SRL și

la plata sumei de 7243,97 lei în favoarea

recurentei C.C.E.A.E.D.L.L.LC.

Ungaria cu

titlu

de cheltuieli de

judecată ocazionate cu plata onorariilor avocațiale.

Admite

recursurile declarate de pârâta SC G.T.T. SRL BUCUREȘTI și de chemata în

garanție C.C.E.A.E.D.L.L.LC. UNGARIA împotriva deciziei comerciale nr. 301 din

6 iunie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel

București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în parte

în

sensul că respinge apelul declarat de reclamanta FUNDAȚIA CENTRUL PENTRU

IMPLEMENTAREA MANAGEMENTULUI BUCUREȘTI. Menține restul dispozițiilor deciziei.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 4849,15 lei către

recurenta SC G.T.T.

SRL BUCUREȘTI și la plata sumei de 7243,97 lei către recurenta C.C.E.A.E.D.L.L.LC.

UNGARIA, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82924)
.M.P. București și, în consecință, a fost respinsă acțiunea principală. Totodată, s-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantă în contradictoriu cu intervenienta SC NBGL IFN SA (fostă SC E.L. IFN SA),
ÎCCJ 2010-02-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 670/2010
a situației de fapt și a incidenței art. 2.2 din contractul de vânzare cumpărare deoarece achitarea diferenței de preț era în relație directă cu notificarea vânzătorului privind sosirea în țară a autoturismului. Curtea de Apel București, se
ÎCCJ 2012-11-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4462/2012
fost respinsă în conformitate cu art. 7 C. proc. civ. potrivit căruia competența teritorială este determinată de sediul pârâtei care se află în raza teritorială a Tribunalului Constanța - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
ÎCCJ 2018-02-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 330/2018
, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/3/2011. Prin Sentința civilă nr. 6301 din 10 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă,
ÎCCJ 2012-02-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12.849 din 11 noiembrie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de r
Sursă