ÎCCJ, decizie (scj.ro #82924)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82924) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de leasing. Promovarea de către utilizator a unei acțiuni în
rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între
finanțator și furnizor. Lipsa calității procesuale active
Cuprins pe materii: Drept
procesual civil. Procedura în fața primei instanțe
Index alfabetic: acțiune în rezoluțiune
-
contract de leasing financiar
-
excepția lipsei calității procesuale active
-
utilizator
-
finanțator
O.G.
nr. 51/1997, art. 12
Dispozițiile
art. 12 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și
societățile de leasing reglementează, în mod expres și
limitativ, tipurile de acțiuni judiciare pe care utilizatorul le poate
exercita împotriva furnizorului.
Din
analiza acestui text reiese faptul că utilizatorul nu deține o
acțiune directă în rezoluțiunea contractului de
vânzare-cumpărare încheiat între furnizor și finanțator,
întrucât numai părțile actului juridic au vocația să
solicite desființarea acestuia pe calea rezoluțiunii, conform
principiului relativității efectelor contractului, iar art. 12 din
O.G. nr. 51/1997 nu instituie nicio excepție de la acest principiu.
Prin
urmare, utilizatorul, parte în contractul de leasing, nu are calitate
procesuală activă în formularea unei acțiuni în
rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între
furnizor și finanțator, în lipsa unui mandat expres dat de
finanțator în acest sens.
Secția a II-a civilă,
Decizia nr. 2490
din 15 mai 2012
Prin
sentința comercială nr. 9702 din 15 octombrie 2010
pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a
comercială, s-a admis excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantei Fundația C.I.M.P. București și,
în consecință, a fost respinsă acțiunea principală.
Totodată, s-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane
formulată de reclamantă în contradictoriu cu intervenienta SC NBGL
IFN SA (fostă SC E.L. IFN SA), precum și cererea de chemare în
garanție a C.C.E.E.A.D. LLC Ungaria, formulată de pârâta SC G.T.T.
SRL București, ca lipsită de interes. Reclamanta a fost obligată
să-i achite pârâtei suma de 4132,72 lei cheltuieli de judecată, iar
chematei în garanție suma de 100 euro, reprezentând echivalentul a 426,30
lei.
Pentru
a pronunța această sentință, prima instanță a
reținut că reclamanta Fundația C.I.M.P. București are doar
calitatea de utilizator în temeiul contractului de leasing financiar nr.
14314 din 6 noiembrie 2006 și că această calitate nu-i conferă
legitimarea procesuală activă să solicite rezoluțiunea
contractului de vânzare-cumpărare încheiat între furnizor și
proprietarul-finanțator.
Astfel,
art. 9.13 din contractul de leasing reprezintă o aplicare
convențională a prevederilor art. 12 din O.G. nr. 51/1997,
reglementând numai dreptul la acțiune directă împotriva furnizorului
în cadrul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența
tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și post
garanție. Acest drept nu se referă însă și la posibilitatea
de a cere rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat
între finanțator și furnizor.
Cererea
de intervenție a fost respinsă pe considerentul că intervenienta
SC NBGL IFN SA nu și-a manifestat voința în sensul rezoluțiunii
contractului, iar cererea de chemare în garanție a fost
respinsă ca lipsită de interes față de soluția
dată asupra acțiunii principale.
Prin
decizia comercială nr. 301 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel
București, Secția a VI-a comercială, a fost anulată ca
netimbrată cererea de aderare la apel formulată de intimata SC NBGL
IFN SA. S-a admis totodată apelul reclamantei Fundația C.I.M.P.
București, cu consecința desființării sentinței
atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași
instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că acțiunea
promovată de reclamantă reprezintă o excepție de la
principiul relativității efectelor contractului, consacrat prin art.
973 C. civ.
Acțiunea directă a utilizatorului contra furnizorului bunului, obiect
al contractului de leasing, privind calitatea acestui bun nu poate avea ca
obiect decât acțiunile pe care finanțatorul-cumpărător le
are împotriva furnizorului-vânzător pentru reclamarea viciilor lucrului
vândut.
De asemenea, s-a reținut că textul art. 12 lit. a) din O.G. nr.
51/1997 nu distinge între tipurile de acțiuni referitoare la calitatea
bunului obiect al contractului de leasing care pot fi formulate de
utilizator, iar interpretarea textului de lege conform căruia utilizatorul
poate exercita doar acțiunile privind posesia bunului, nu și pe cele
privind dreptul de dispoziție, nu este întemeiată.
Instanța a mai reținut că, prin plata ultimei rate de leasing
și a redevenței, la data de 3 decembrie 2010, reclamanta a dobândit
și calitatea de proprietar al bunului și care astfel relevă o
altă situație juridică decât cea avută în vedere de
către prima instanță.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs pârâta SC G.T.T. SRL și chemata în
garanție C.C.E.E.A.D. LLC Ungaria.
În
recursul său, pârâta SC G.T.T. SRL a solicitat modificarea deciziei, în
sensul respingerii apelului și menținerii sentinței primei
instanțe.
Criticile
de nelegalitate s-au întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. și au vizat aplicarea greșită a art. 12 din O.G. nr.
51/1997, în sensul lărgirii nepermise a cadrului expres și limitativ
prevăzut de legiuitor.
În
acest sens, recurenta a susținut că utilizatorul nu deține o
acțiune directă în rezoluțiunea contractului de
vânzare-cumpărare asupra furnizorului și aceasta nu poate fi
asimilată unei acțiuni în răspundere calitativă deoarece
consecințele sale sunt ale unui act de dispoziție, care nu poate fi
efectuat decât de către însuși proprietarul bunului, regulă de
la care legea nu instituie nicio excepție.
2.
Chemata în garanție C.C.E.E.A.D. LLC Ungaria a solicitat, de asemenea,
modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei, ca urmare a
constatării temeiniciei excepției lipsei calității
procesuale active a acesteia și menținerea sentinței primei
instanțe, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat încălcarea prevederilor
art. 12 din O.G. nr. 51/1997, motiv de modificare reglementat de art. 304 pct.
9 teza a II-a C. proc. civ.
S-a arătat că textul de lege nu instituie o excepție de la
principiul relativității efectelor contractului, în mod implicit,
așa cum a reținut instanța de apel în justificarea admiterii
posibilității promovării de către utilizator a unei
acțiuni în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare
încheiat între furnizor și finanțator și la care , deci, nu este
parte.
Recurenta a arătat că argumentul instanței nu servește
concluziei, ci, dimpotrivă, principiul ,,
ubi lex non disquit nec nos
distinquere debemus
„ își găsește aplicarea în
speță, însă exclusiv în sprijinul temeiniciei excepției
lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin întâmpinarea înregistrată la 8 mai 2012, intimata Fundația
C.I.M.P. București a solicita respingerea recursurilor și
menținerea deciziei pronunțate în apel, arătând că,
deși utilizatorul nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare
încheiat între furnizor și finanțator, acesta își produce efecte
directe în patrimoniul utilizatorului, deoarece are posesia bunului.
Prin urmare, s-a arătat că acțiunea directă a
utilizatorului împotriva furnizorului este o veritabilă excepție de
la principiul relativității efectelor contractului consacrat de art.
973 C. civ., cum corect s-a reținut în apel.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate s-au reținut
următoarele:
Reclamanta Fundația C.I.M.P., în calitate de utilizator al autoturismului
Chevrolet Captiva NAXV57X în temeiul contractului de leasing financiar nr.
14324 din 6 noiembrie 2006 încheiat cu finanțatorul SC NBGL IFN SA
(fostă SC E.L. IFN SA), a solicitat, în temeiul art. 12 din O.G. nr.
51/1997, prin cererea de chemare în judecată precizată,
rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare prin care
finanțatorul a devenit proprietarul bunului prin cumpărare de la
furnizorul SC G.T.T. SRL, cu repunerea părților în situația
anterioară, reclamând deficiențe calitative ale bunului în posesia
căruia se află în temeiul contractului de leasing.
Potrivit art. 12 din O.G. nr. 51/1997, ,,În temeiul contractului de leasing,
locatarul /utilizatorul are următoarele drepturi: a) de acțiune
directă asupra furnizorului, în cadrul reclamațiilor privind
livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar, perioada
de garanție și post garanție, locatorul/finanțatorul fiind
exonerat de orice răspundere”.
Din analiza textului legal citat rezultă tipurile de acțiuni judiciare
pe care utilizatorul le poate exercita în contra furnizorului.
Interpretarea instanței de apel conform căreia textul nu distinge
între acțiunile vizând calitatea bunului obiect al contractului de leasing
ce pot fi exercitate de utilizator în mod direct și că, prin urmare,
acestuia îi este permisă inclusiv o acțiune prin care
urmărește desființarea contractului de vânzare-cumpărare
dintre finanțator și furnizor și la care nu este parte, ca o
excepție de la principiul relativității efectelor contractului,
este nelegală.
Este de principiu că au vocația să solicite desființarea pe
calea rezoluțiunii părțile actului juridic, conform principiului
relativității efectelor contractului. Astfel, cel care
acționează în justiție trebuie să o facă în considerarea
unui drept subiectiv propriu și îndreptându-se împotriva aceluia care are
o obligație corelativă respectivului drept.
Dispoziția legală pe care reclamanta își întemeiază
acțiunea nu instituie nicio excepție de la principiul enunțat, astfel
că raportul juridic substanțial, în speță, nu-i
creează reclamantei condițiile legale de a acționa, pe
această cale, într-un raport juridic procesual. Prin urmare, întrucât nu
derivă din calitatea de titular al dreptului, calitatea procesuală
activă a reclamantei nu există, cum în mod corect a stabilit și
prima instanță.
În baza acestor considerente, fiind fondate, văzând dispozițiile art.
312 alin. (1), art. 314 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ,
recursurile pârâtei și chematei în garanție au fost admise cu
consecința modificării în parte a deciziei pronunțate în apel,
în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva
sentinței Tribunalului București cu menținerea restului
dispozițiilor deciziei.
În temeiul art. 274 C. proc. civilă intimata - reclamantă va fi
obligată la plata sumei de 4849,15 lei în favoarea recurentei SC G.T.T.
SRL și la plata sumei de 7243,97 lei în favoarea recurentei C.C.E.E.A.D.
Llc Ungaria cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate cu plata
onorariilor avocațiale.