ÎCCJ, decizie (scj.ro #85001)

Excepție de nelegalitate Ordinul M.T.C.T. nr . 1702/2005. Instituirea prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului a unui tarif pentru utilizarea spațiului aerian aferent drumurilor naționale. Nelegalitate . O.G. nr.43/1997 În conformitate cu prevederile art . 47 alin. (4) din O.G. nr . 43/1997, privind regimul drumurilor, pentru ocuparea zonei drumurilor prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcții, instalații sau panouri publicitare se aplică tarife de utilizare. În raport cu această dispoziție, este nelegală prevederea din ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr.1702/2005, ce extinde aplicarea acestor tarife și cazului de traversare aeriană a drumurilor naționale.

Interpretarea potrivit căreia sintagma „ suprateran ” se referă nu numai la aplicarea directă pe sol ci și la aplicarea mediată, cu ajutorul stâlpilor pe care sunt montate cablurile aeriene, nu are suport legal și nu poate fundamenta soluția de obligare a societăților de cablu la plata tarifului de utilizare a drumurilor, nefiind întrunite cerințele art . 47 alin. (4) din O.G. nr . 43/1997. Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr . 397 din 24 ianuarie 2007 Notă : Instanța a avut în vedere prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor în forma republicată în M.Of . nr . 237 din 29/06/1998, cu modificările și completările ulterioare.

Prin acțiunea formulată la data de 21 decembrie 2005, reclamanta Asociația de Comunicații prin Cablu a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, solicitând anularea pct.9.1 de la litera C) din anexa 4 și pct.13 de la Nota din Anexa 4 la Ordinul nr.1702/12 decembrie 2005, prevederi care încalcă dispozițiile art.47 alin.(4) din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, prin instituirea unui tarif pentru utilizarea spațiului aerian. Astfel, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de administrator al drumurilor, nu poate pretinde în baza actului normativ susmenționat, o taxă pentru fiecare metru liniar de cablu TV care traversează spațiul aerian al drumurilor, neputându-se susține că aceste cabluri, suspendate în aer și fixate pe stâlpii proprietatea S.C.

„Electrica” sau „ Romtelecom ” – societăți care percep chirie – ar utiliza zona drumului, așa cum este ea definită de lege. Prin sentința civilă nr.992 din 8 mai 2006 Curtea de Apel București – Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea ca nefondată . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile atacate sunt emise cu respectarea legii, instalațiile de cablu TV traversând suprateran drumurile publice – stâlpii S.C. „Electrica” făcând medierea dintre drumuri și cabluri – aceste rețele utilizând practic zona drumurilor. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Asociația de Comunicații prin Cablu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat că potrivit O.G. nr.43/1997 „zona drumurilor, a podurilor, pasajelor, viaductelor, tunelurilor” cuprinde numai suprafețe de teren, neincluzând și spațiul aerian, împrejurare în raport de care apare ca nelegală perceperea unui tarif de utilizare pentru cablurile TV. S-a mai menționat că susținerea instanței în sensul că sintagma „ suprateran ” se referă nu numai la aplicarea directă pe sol ci și la aplicarea mediată, cu ajutorul stâlpilor pe care sunt montate cablurile aeriene nu are suport legal, în raport de înțelesul real al noțiunii de „zonă a drumurilor”, astfel cum este definită prin O.G. nr.43/1997. Reclamanta a mai criticat încheierea și sub aspectul respingerii celui de-al doilea capăt de cerere, neputându-se impune încheierea unui contract de utilizare a zonei drumului, în condițiile în care prin amplasarea cablurilor TV pe stâlpii aparținând S.C.

„Electrica” sau „ Romtelecom ” se folosește spațiul aerian și nu zona drumurilor. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art.304 și 304 1 C.proc.civ ., Curtea a constatat că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune admiterea acțiunii. Astfel, potrivit O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, art.14-17, zona drumului public cuprinde ampriza, zonele de siguranță și zonele de protecție. Ampriza este definită ca suprafață de teren ocupată de elementele constructive și anume: parte carosabilă, trotuar, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, talazuri, șanțuri de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă. Ordonanța definește și zonele de siguranță ca fiind suprafețele de teren situate de o parte și de alta a amprizei drumului precum și zonele de protecție ca fiind suprafețele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță.

Același act normativ prevede la art.47 alin. (4) că pentru ocuparea zonei drumurilor, prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcții, instalații sau panouri publicitare se aplică tarife de utilizare. Prin Ordinul nr.1702/2005 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, emis în baza O.G.nr.43/1997, privind aprobarea unor tarife aplicate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. s-a prevăzut în anexa 4 lit.C ) – amplasări de cabluri și conducte – pct.9 – amplasări de cabluri electrice, telefonice, TV – perceperea unui tarif și pentru cazul de traversare aeriană – pct.9.1.

În raport de textele legale susmenționate, Curtea constată că este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că prin amplasarea cablurilor de televiziune prinse de stâlpi nu se utilizează zona drumurilor, cablurile fiind suspendate în aer și folosind spațiul aerian, zonă ce nu se află în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. Instanța a reținut greșit sensul termenului „ suprateran ”, această noțiune însemnând „care se află așezat pe pământ”. Ordonanța nr.43/1997, prevăzând aplicarea unor tarife de utilizare a zonei drumurilor, se referă exclusiv la amplasarea supraterană sau subterană a construcțiilor sau instalațiilor, neputându-se extinde această taxă și la zona spațiului aerian unde sunt suspendate cablurile TV montate pe stâlpii S.C.

„ Electrica”sau „ Romtelecom ”, societăți cărora de altfel, reclamanta le plătește chirie. Cât privește susținerea instanței privind „aplicarea mediată” prin intermediul stâlpilor, aceasta nu are suport legal și nu poate fundamenta soluția de obligare a societăților de cablu la plata tarifului de utilizare a drumurilor, nefiind întrunite cerințele art.47 alin.(4) din O.G. nr.43/1997. În consecință, Curtea reține ca fiind întemeiată cererea reclamantei de anulare a prevederilor pct.9.1 lit.C ) din anexa 4 a Ordinului nr.1702/2005. În consecință, reclamanta nedatorând taxa pentru amplasarea rețelei aeriene de cablu TV, nu poate fi nici obligată să încheie un contract de utilizare a drumurilor, situație în care Curtea va admite și cel de-al doilea capăt de cerere, în sensul anulării pct.13 din Nota anexei 4 a Ordinului nr.1702/2005.

Pentru motivele arătate mai sus, Curtea, admițând recursul, a casat sentința și a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.