ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3406/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3406/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul

cauzei a constatat următoarele:

I. Tribunalul București, secția I penală prin

Sentința penală nr. 297/F din 8 aprilie 2010, dată în Dosar nr. 38283/3/2009,

soluționând în fond cauza penală dedusă judecății în conformitate cu

dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a dispus următoarele:

În temeiul art. 334,

C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor

penale formulată de Ministerul Public și, în consecință, a schimbat încadrarea

juridică atât a faptelor penale reținute în sarcina inculpatului B.V.S. din

infracțiunile prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., și de

art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele

cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen., în infracțiunile prev. de art. 254,

alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, și de art. 257,

alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, ambele cu

aplicarea art. 33, lit. a), C. pen., cât și a faptei penale reținută în sarcina

inculpatului M.R.T. din infracțiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit.

a), C. pen., în infracțiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la

art. 7 din Legea nr. 78/2000 și consecutiv.

254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a

condamnat pe inculpatul B.V.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de luare de mită, căruia, în temeiul art. 65, alin. (1),

C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, conform art. 53, pct. 2, lit. a), C. pen., după care, în

temeiul art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000,

I-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, apoi, în temeiul art. 33, C.

pen., raportat la art. 34, C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea

aplicate, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea

mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea, în temeiul art.

35, alin. (1), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit

art. 66, C. pen., a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza

a II-a, b) și c), C. pen., a menținut, în temeiul art. 350, C. proc. pen.,

starea de arest preventiv a inculpatului și, în temeiul art. 88, C. pen., a

dedus prevenția de la data de 5 august 2009 la zi.

257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat

pe inculpatul D.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, cu aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1),

lit. a), teza a II-a, și b), C. pen., ale căror executare, în temeiul art. 86

1

,

C. pen. și al art. 71, alin. (5), C. pen., a suspendat-o sub supraveghere, pe

perioada termenului de încercare de 8 ani, stabilit în temeiul art. 86

2

,

C. pen., pe durata căruia, potrivit art. 86

3

, alin. (1), C. pen.,

inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere de a se prezenta, în ultima

săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru, la Serviciul de Probațiune de

pe lângă Tribunalul București, de a anunța, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea, de a comunica și justifica schimbarea locului de muncă,

de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de

existență, atrăgându-i atenția, în temeiul art. 359, C. proc. pen., asupra

dispozițiilor art. 86

4

, C. pen., după care, în temeiul art. 350,

alin. (3), C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a

inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, și a dedus, în

temeiul art. 88, C. pen., prevenția de la data de 5 august 2009 până la data

punerii efective în libertate.

254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a

condamnat pe inculpatul M.R.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, căruia, în temeiul art. 65, alin.

(1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, conform art. 53, pct. 2, lit. a), C. pen., a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., apoi, în

temeiul art. 35, alin. (1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a,

b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale

a închisorii, potrivit art. 66, C. pen.

254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a

condamnat pe inculpatul P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită, cu aplicarea, în temeiul art. 65, alin. (1), C.

pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64,

alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani,

potrivit art. 53, pct. 2, lit. a), C. pen., a făcut aplicarea art. 71 - art.

64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., după care, în temeiul

art. 35, alin. (1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C.

pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii,

potrivit art. 66, C. pen.

În temeiul art. 255,

alin. (5), C. pen., a dispus restituirea către martorul H.R.L. a sumei de 8.000

RON, consemnată pe numele inculpatului B.V.S., potrivit recipisei din 9

noiembrie 2009, eliberată de C. Bank;

În temeiul art. 192,

alin. (2), C. proc. pen., i-a obligat pe inculpații B.V.S. la plata sumei de

14.000 RON, pe inculpatul D.S. la plata sumei de 8.500 RON, iar pe inculpații

M.R.T. și P.T. la plata sumei de câte 7.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Hotărând astfel,

instanța a reținut în fapt că după clasarea sesizărilor înregistrate la

Primăria sectorului 1, București, formulate de petentul B.E.M., privind

modalitatea de desfășurare a lucrărilor de reamenajare la imobilul monument

istoric, situat în vecinătatea sa, sectorul 1, București, aflat în proprietatea

SC „E.G. - I.I." SRL, la care martorul H.R.L., cetățean american, este

asociat unic și martorul V.J. este angajat, pe data de 26 noiembrie 2008

inculpații B.V.S. și P.T., ambii referenți la Primăria sectorului 1, București

-Direcția Generală de Poliție Comunitară - Serviciul de Inspecție Monumente

Istorice și Zone Protejate, împreună cu inculpatul M.R.T., șeful serviciului,

s-au deplasat la imobilul respectiv, unde, pentru a nu aplica amendă

contravențională pentru neregulile constatate, au solicitat o sumă de bani, al

cărei cuantum urma să fie precizat la data de 29 septembrie 2008, când

inculpatul B.V.S., însoțit de aceeași doi coinculpați, a solicitat suma de

8.000 RON, stabilind să se întâlnească, din nou, pentru remiterea acesteia, pe

data de 30 septembrie 2008, timp în care martorul V.J., mergând la Primăria

Municipiului București, a aflat că Primăria sectorului 1, București nu are

competență cu privire la imobilele monument istoric, iar pe data de 30

septembrie 2008 inculpatul B.V.S., întâlnindu-se, la restaurantul „L.E.",

cu martorii H.R.L., M.C.R. și V.J., a primit, în autoturismul său, de la

martorul-denunțător M.C.R. suma de 8.000 RON, compusă din bancnote anterior

înseriate, pusă la dispoziție de denunțători. De asemenea, inculpatul B.V.S. îl

încunoștințase anterior pe martorul-denunțător M.C.R. că-l poate ajuta să

obțină procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, astfel că pe data

de 30 marie 2009, însoțit de inculpata D.S., funcționar la Primăria sectorului

1, București, care avea relații la Primăria Municipiului București, și de

martorul T.N.T., prietena acesteia, s-a întâlnit cu martorii M.C.R. și V.J. la

același restaurant „L.E.", unde inculpatul B.V.S. a pretins, inițial, suma

de 6.000 euro, compusă din suma de câte 500 euro, reprezentând comisionul său

și al inculpatei D.S., și suma de 5.000 euro, ce revenea martorilor Ș.D.,

expert la Primăria Municipiului București - Serviciul Autorizații de

Construire, și V.M.C., inspector principal la Primăria Municipiului București -

Direcția Inspecție și Control General - Serviciul Inspecție Lucrări Edilitare,

subordonata martorului D.R., fostul soț al inculpatei D.S., urmând să comunice

suma destinată funcționarului din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și

Patrimoniului Național, apoi pe data de 1 aprilie 2009, când a avut loc o nouă

întâlnire la același restaurant, inculpații au pretins suma de 16.000 euro,

care să le fie remisă pe data de 3 aprilie 2009, apoi pe data de 4 august 2009

au reiterat suma de 16.000 euro, pentru a obține procesul-verbal de recepție la

terminarea lucrărilor cu toate semnăturile, iar pe data de 5 august 2009

inculpatul B.V.S. a fost prins în flagrant în timp ce primea de la

martorul-denunțător M.C.R. suma de 16.000 de euro, pusă la dispoziție de

Direcția Națională Anticorupție.

Situația de fapt

amintită a fost întemeiată pe mijloacele de probă strânse la urmărirea penală -

astfel cum au fost administrate ulterior la cercetarea judecătorească în

condițiile art. 322 și urm. C. proc. pen. și art. 70 și urm. C. proc. pen. rap.

la art. 288 - 291 C. proc. pen. - respectiv: sesizările și declarațiile

martorilor-denunțători și M.C.R., care i-a recunoscut de pe planșele

fotografice pe inculpații B.V.S. și P.T., coroborate cu declarațiile martorului

H.R.L., care i-a recunoscut de pe planșele fotografice pe inculpații B.V.S.,

M.R.T. și P.T., procesul-verbal din data de 30 septembrie 2008, cu planșe

fotografice, privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 8.000 de

RON, pusă la dispoziție de denunțători, procesul-verbal din data de 5 noiembrie

2008, potrivit căruia martorul-denunțător M.C.R. a predat organelor de urmărire

penală cartea de vizită pe numele inculpatului M.R.T., atașată, în original,

procesele-verbale din data de 5 august 2009 privind înserierea și marcarea bancnotelor

componente ale sumei de 16.000 de euro, cu planșe fotografice, și de constatare

a infracțiunii flagrante, cu planșe fotografice, declarațiile martorilor C.C.,

administrator la SC „D." SRL, care efectua lucrările de

renovare-reabilitare la imobilul din str. E. sectorul 1, București, care a

susținut că inculpații B.V.S. și P.T. au venit de mai multe ori la imobil, o

dată fiind însoțiți de inculpatul M.R.T., și au pretins de la martorul H.R.L.

suma de 2.000 euro, T.N.T., Ș.D., expert la Primăria Municipiului București -

Serviciul Autorizații de Construire, V.M.C., inspector principal la Primăria

Municipiului București - Direcția Inspecție și Control General - Serviciul

Inspecție Lucrări Edilitare, D.R., șef serviciu la Serviciul Inspecție Lucrări

Edilitare din cadrul Direcției de Inspecție și Control General de la Primăria

Municipiului București, și L.S.A., consilier superior la Direcția pentru

Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București din

cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național,

procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor  din 5 august 2009, adresa

2 august 2009 a Primăriei Municipiului București și adresa din 12 august 2009 a

Primăriei Municipiului București - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții

și Planificare Urbană - Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului, prin care

a fost înaintată întreaga documentație cu privire la imobilul din București,

str. E, sectorul 1, adresa din 7 august 2009, prin care Consiliul local al

sectorului 1, București - Direcția Generală de Poliție Comunitară - Serviciul

Management Resurse Umane, a comunicat fișele de post ale inculpaților B.V.S.,

M.R.T. și P.T., adresa  din 2 august 2009, prin care Primăria Municipiului

București - Direcția Managementul Resurselor Umane a comunicat fișele de post

ale martorilor Ș.D. și V.M.C., precum și un extras din Regulamentul de

Organizare și Funcționare a Direcției Urbanism și Amenajarea Teritoriului și a

Direcției de Inspecție și Control General, adresele din data de 12 august 2009,

emise de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, împreună cu

Regulamentul de Organizare și Funcționare al Direcției pentru Cultură, Culte și

Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București, aprobat prin Ordinul nr.

2.394 din 24 iunie 2008 al Ministrului Culturii și Cultelor, și cu fișa

postului martorului L.S.A., procesele-verbale de redare a interceptărilor

convorbirilor din mediul ambiental purtate între martorii-denunțători și

inculpați, însoțite de planșe fotografice, procesele-verbale de redare a

interceptărilor convorbirilor telefonice dintre martorii-denunțători și

inculpați, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului D.S. (mijloace de

probe în acuzare pe baza cărora au fost înlăturate ca neîntemeiate apărările

inculpaților B.V.S. și M.R.T., care au susținut că martorii-denunțători au avut

reprezentarea clară a faptului că nu au atribuții de control, astfel că nu

puteau întocmi un proces-verbal de constatare a contravenției, cât și apărările

inculpaților B.V.S. și P.T., potrivit cărora interceptările convorbirilor din

mediul ambiental și telefonice sunt nelegale, fiind efectuate în faza actelor

prealabile, ale inculpatului B.V.S., care a susținut că a fost determinat de

martorii-denunțători să comită infracțiunea de trafic de influență, fiind

încălcate dispozițiile art. 68, alin. (2), C. proc. pen., și ale inculpatului

P.T., potrivit căruia la data denunțului nu fusese solicitată vreo sumă de

bani, iar procurorul i-a determinat pe martorii-denunțători să le remită bani,

atunci când vor fi ceruți).

În baza constatărilor

în fapt anterior expuse - contrar susținerilor în apărare făcute de inculpați -

instanța a concluzionat pentru reținerea vinovăției inculpaților în sensul că

deplasările la imobil au fost făcute pentru a pretinde și primi mită, fără a

avea vreo relevantă juridică asupra îndeplinirii elementelor constitutive ale

infracțiunii de luare de mită împrejurarea că nu a fost întocmit vreun

proces-verbal de constatare a contravenției, au fost respectate dispozițiile

art. 91

1

C. proc. pen., precum și Decizia nr. 962/2009 a Curții

Constituționale, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91

1

, C. proc. pen., atâta

timp cât a fost întocmit un proces-verbal de consemnare a actelor

premergătoare, care, potrivit art. 224, alin. (3), C. proc. pen., constituie

mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât interceptările convorbirilor nu sunt

singurele mijloace de probă, inculpatul B.V.S. a avut inițiativa comiterii infracțiunii

de trafic de influență și, în plus, art. 68 alin. (2), C. proc. pen. se referă

la organele judiciare, și nu la martorii-denunțători, iar, din materialul

probator, rezultă că inculpații B.V.S. și P.T. au avut intenția clară de a lua

mită, așa încât indicația procurorului către martorii-denunțători de a le

remite banii solicitați nu constituie un element de determinare. De asemenea, a

înlăturat susținerea inculpatului D.S., care a arătat că nici nu a pretins și

nici nu a primit vreo sumă de bani, întrucât există probe clare, respectiv

declarațiile martorilor-denunțători V.J. și M.C.R., coroborate cu

interceptările convorbirilor din mediul ambiental și telefonice, din care

rezultă că a cunoscut faptul că o parte din suma pretinsă de inculpatul B.V.S.

reprezintă comisionul său, și, chiar în situația în care nici nu a pretins și

nici nu a primit bani, elementul material al infracțiunii de trafic de

influență poate consta în acceptarea primirii de bani pentru altul, adică

pentru funcționarii din cadrul Primăriei Municipiului București și din cadrul

Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

Referitor la

încadrarea juridică a faptelor penale comise de inculpații B.V.S., M.R.T. și

P.T., care aveau atribuții de constatare a contravențiilor, a arătat că trebuie

reținut art. 7 din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 6 din Legea nr. 78/2000,

iar infracțiunea de luare de mită nu poate fi comisă de trei sau mai multe

persoane împreună, astfel că se impune înlăturarea circumstanței agravante

legale prevăzută de art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei cu închisoarea față de fiecare inculpat, a avut în vedere

criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72, C. pen.,

respectiv limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală,

prin raportare la Legea nr. 78/2000, gradul ridicat de pericol social concret

al infracțiunii de luare de mită, comisă de inculpații B.V.S., M.R.T. și P.T.,

care, având calitatea de funcționari publici, cu exercițiul autorității

statului, erau primii obligați să respecte legea și normele de conduită

profesională, prin ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime

ale cetățenilor, precum și prin apărarea ordinii de drept, la care se adaugă

modalitatea concretă de comitere, mai precis prin deplasări repetate la

imobilul în reamenajare, unde au prezentat legitimațiile cu însemnele statului

român și unde au făcut afirmații care afectează imaginea țării, precum: „(...)

aici este România, nu Statele Unite ale Americii". Cât privește pe

inculpatul D.S., care a avut o contribuție minimă la săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență și a manifestat o atitudine procesuală sinceră, a arătat că

scopul pedepsei închisorii poate fi atins prin suspendarea executării sub

supraveghere.

II. Împotriva

Sentinței penale 297/F din 8 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I

penală, apreciată ca nelegală și netemeinică, au declarat în termen apel

Parchetul de pe lângă I.C.O. - D.N.A. și inculpații B.V.S., D.S., M.R.T. și

P.T.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a criticat hotărârea primei

instanței pentru nelegalitate, pe de o parte, față de inculpații B.V.S., M.R.T.

și P.T., prin omisiunea reținerii inclusiv a alin. (2) al art. 254, C. pen.,

raportat strict la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 7

din Legea nr. 78/2000, precum și prin greșita motivare, instanța de fond

argumentând că infracțiunea de luare de mită nu trebuie să aibă legătură cu

atribuțiile de serviciu, deși a pronunțat o soluție de condamnare pentru

această infracțiune, iar, pe de altă parte, față de inculpatul D.S., prin

greșita deducere a prevenției, respectiv de la data de 5 mai 2009, în loc de 6

mai 2009, cum este corect, cât și pentru netemeinicie, față de inculpatul D.S.,

prin neaplicarea, ca pedeapsă complementară, inclusiv a interzicerii dreptului

prevăzut de art. 64, alin. (1), lit. c), C. pen., precum și prin greșita

individualizare a executării pedepsei închisorii, avându-se în vedere contribuția

sa faptică extrem de importantă, în sensul că, fără intervenția sa, nu s-ar fi

putut realiza activitatea infracțională, în cadrul căreia l-a implicat inclusiv

pe fostul său soț, împrejurarea că traficul de influență s-a materializat, prin

primirea de către coinculpatul B.V.S. a sumei de 16.000 de euro, din care i se

cuvenea o parte importantă, atitudinea sa procesuală oscilantă, astfel că a

solicitat executarea în regim de detenție.

Inculpatul B.V.S., a

criticat hotărârea primei instanțe în sens contrar, în principal, pentru

nelegalitate, respectiv greșita sa condamnare infracțiunea de luare de mită,

deoarece martorii-denunțători cunoșteau faptul că nu poate constata și

sancționa contravențiile, ci doar raporta pe cale ierarhică, solicitând

achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la

fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1),

lit. a), C. proc. pen., iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând

reindividualizarea pedepselor cu închisoarea aplicate pentru fiecare

infracțiune concurentă, sub aspectul cuantumului și modalității de executare,

prin aplicarea art. 86

1

C. pen., privind suspendarea sub

supraveghere, avându-se în vedere împrejurarea că probele au fost nelegal

administrate, prin încălcarea art. 68 alin. (2), C. proc. pen., atâta timp cât

denunțătorii aveau probleme cu finalizarea și realizarea recepției finale a

lucrărilor de reamenajare, astfel că aveau nevoie de sprijinul Ministerului

Public, care i-a instigat pe denunțători, gradul său de implicare și de

vinovăție, este integrat în societate, a muncit tot timpul, o perioadă ca

ospătar pe vase de croazieră, după care, absolvind cursurile facultății de

drept, a devenit funcționar public, și-a pierdut, de curând, bunica și tatăl, a

avut o atitudine procesuală sinceră.

Inculpatul D.S.,a

criticat la rândul său hotărârea primei instanțe în principal, pentru

nelegalitate, respectiv greșita sa condamnare, deoarece nu există probe care să

dovedească pretinderea sau primirea vreunei sume de bani, ci doar a acordat o

consultanță juridică, solicitând informațiile privind actele necesare pentru

obținerea procesului-verbal de recepție finală, pentru a-l ajuta pe inculpatul

B.V.S., prieten, care, la rândul său, a ajutat-o, solicitând achitarea sa, în

temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin.

(1), lit. d), C. proc. pen., iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând

reindividualizarea cuantumului pedepsei închisorii, în raport cu datele sale

personale, respectiv este divorțată și are un copil în întreținere, care

trebuie să-și susțină examenul de bacalaureat, prezintă aptitudini profesionale

și a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că a solicitat reținerea în

favoarea sa a circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art. 74, alin.

(1), lit. c), C. pen., cu efectul coborârii pedepsei închisorii sub limita

minimă specială prevăzută de legea penală.

Inculpatul M.R.T.,

similar primilor doi coinculpați a criticat hotărârea primei instanțe pentru

nelegalitate, respectiv încălcarea competenței materiale de către Direcția

Națională Anticorupție, care nu putea efectua urmărirea penală pentru prima

faptă penală, așteptând 1 an pentru comiterea celei de-a doua fapte penale,

pentru a fi competent material, solicitând trimiterea cauzei la procuror,

pentru refacerea urmăririi penale, și respectiv pentru greșita sa condamnare,

deoarece, în principal, fapta nu există, atâta timp cât nu există probe clare

de vinovăție, așteptându-se, fără succes, un an pentru a mai reține o

infracțiune de corupție, care să atragă competența materială a Direcției

Naționale Anticorupție, ori denunțurile și declarațiile martorilor-denunțători,

care nu se coroborează cu alte probe, atâta timp cât interceptările

convorbirilor telefonice sunt nelegale, nu pot răsturna prezumția de

nevinovăție prevăzută de art. 66 alin. (1), C. proc. pen., solicitând achitarea

sa, în temeiul art. 11 alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art.

10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., iar, în subsidiar, nu a comis fapta

penală reținută în sarcina sa, întrucât nu avea atribuții de constatare a

contravențiilor și de aplicare a amenzilor contravenționale, în timp ce

instanța de fond a efectuat considerații generale, pentru toți cei trei

inculpați, fără a distinge în mod individual, solicitând achitarea sa, în

temeiul art. 11, pct. 1, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin.

(1), lit. c), C. proc. pen., precum și prin greșita aplicare a art. 35, alin.

(1), C. pen.

Inculpatul P.T., a

criticat la rândul său hotărârea primei instanțe, în principal, pentru

nelegalitate, respectiv nelegala sesizare a instanței de judecată, deoarece

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție, care a efectuat urmărirea penală, nu era competent material, sub

sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art. 197, alin. (2), C. proc. pen.,

atâta timp cât, potrivit art. 13, alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002,

republicată, acesta este competent material doar în situația în care,

indiferent de calitatea inculpatului, valoarea sumei sau a bunului care

formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în

RON a sumei 10.000 de euro, ori infracțiunea de luare de mită reținută în

sarcina sa are ca obiect material suma de 8.000 de RON, prin greșita sa

condamnare, deoarece nu există probe de vinovăție, care să dovedească

pretinderea sau primirea vreunei sume de bani, atâta timp cât interceptările

convorbirilor telefonice și din mediul ambiental sunt nelegale, întrucât au

fost efectuate în faza actelor premergătoare, procurorul de urmărire penală nu

Ie-a efectuat, personal, potrivit art. 91

2

, alin. (1), C. proc.

pen., ci cu sprijinul Serviciului Român de Informații, iar ofițerii de poliție

judiciară au fost delegați doar să le asculte, nu a fost întocmit nici un

proces-verbal prin care să se probeze actele premergătoare, conform art. 224,

alin. (3), C. proc. pen., traducerile interceptărilor în limba engleză sunt

nelegale, ori denunțurile și declarațiile martorilor-denunțători nu reprezintă

mijloace de probă, procesul-verbal de înseriere a bancnotelor componente ale

sumei de 8.000 RON, împreună cu planșele fotografice nu dovedesc primirea

banilor, care, de altfel, nu au fost găsiți asupra sa, nu a fost învestit cu o

solicitare scrisă, ca situație premisă pentru existența infracțiunii de luare

de mită, nu are calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită,

deoarece nu avea competența de a constata contravenții și de a aplica amenzi

contravenționale, suma de bani a fost remisă înainte de pretindere, astfel că

procurorul a încălcat dispozițiile art. 68 alin. (2), C. proc. pen., care

interzic determinarea, în scopul obținerii de probe, solicitând achitarea sa,

în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10,

alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc.

pen., iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea

pedepsei închisorii.

La termenul de

judecată din data de 1 octombrie 2010, Curtea a procedat la ascultarea

apelantului-intimat-inculpat B.V.S., a cărui declarație a fost consemnată și

atașată la dosar. Apelantul-intimat-inculpat B.V.S. a propus, fiindu-i

încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar

contractul de ipotecă, care poartă încheierea de autentificare din 19 martie

2008 a B.N.P. M.D., certificate de deces, Seria A, nr. X eliberat la data de 10

mai 2010, de către Consiliul local al sectorului 2, București, pe numele B.I.,

și Seria A, nr. Y, eliberat la data de 21 mai 2010, de către Consiliul local al

sectorului 2, București, pe numele B.L.

La rândul său,

apelantul-intimat-inculpat D.S. a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu

înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar Sentința civilă nr. 677 din 1

februarie 1993 a Judecătoriei Sectorului 6, București, din Dosarul nr.

9123/1992, cu mențiunea: „Definitivă", și adeverința  din 27 august 2010,

eliberată de SC „M.T." SA, în mod similar, apelantul-intimat-inculpat

M.R.T. a formulat, fiindu-i admisă, proba cu înscrisuri în circumstanțiere,

neadministrată.

De asemenea,

apelantul-intimat-inculpat P.T. a solicitat, fiindu-i respinsă, ca lipsită de

utilitate procedurală, efectuarea unei expertize tehnice a suporturilor

audio-video, care să fie vizionate, și, de asemenea, a formulat, fiindu-i

încuviințate, probele cu înscrisuri pe situația de fapt, depunând la dosar

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 27 martie

2009, întocmit de Consiliul local al sectorului 1, București - Direcția

Generală de Poliție Comunitară a sectorului 1, București - Direcția Inspecție,

și cu înscrisuri în circumstanțiere, neadministrată.

Din oficiu, Curtea a

solicitat relații suplimentare de la Consiliul local al sectorului 1,

București, care a răspuns prin adresele din 21 octombrie 2010, la care a atașat

fișele de post ale inculpaților B.V.S., M.R.T. și P.T., în fotocopie și din 2

noiembrie 2010, cu actele normative atașate.

La termenul de

judecată din data de 23 iulie 2010, Curtea, în temeiul art. 198, alin. (3), C.

proc. pen., a aplicat amendă judiciară în cuantum de 2.000 RON apărătorului

ales S.I.E. al apelantului-intimat-inculpat D.S., iar, prin încheierea de

ședință din data de 1 octombrie 2010, în temeiul art. 199, C. proc. pen., a admis

cererea de reexaminare formulată de petentul S.I.E., dispunând scutirea de

amendă judiciară, întrucât a făcut dovada imposibilității sale de prezentare.

Curtea, analizând

actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din

punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât

și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371,

alin. (2), C. proc. pen., a statuat că apelurile formulate de Ministerul Public

și de apelantul-intimat-inculpat P.T. sunt fondate, în timp ce apelurile

declarate de apelanții-intimați-inculpați B.V.S., D.S., M.R.T. nu sunt fondate,

pentru considerentele arătate în continuare:

Instanța de apel a

observat cu caracter preliminar modalitatea în care apelanții-intimați-inculpați,

prin apărătorii aleși, au înțeles să-și exercite dreptul procesual în calea de

atac a apelului pendinte, în sensul că au depus la dosar mai multe seturi

consistente cu diverse și contradictorii motive de apel, unele nesusținute în

dezbatere, tocmai pentru a face cât mai dificilă munca de sinteză a Curții și

cu speranța că aceasta va omite să analizeze vreuna dintre apărări, pentru a

obține, în această modalitate speculativă, o soluție de casare, cu trimiterea

cauzei, spre rejudecare, în scopul prelungirii duratei procesului penal.

Referitor la

necompetența materială a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție, invocată de

apelanții-intimați-inculpați M.R.T. și P.T., Curtea a constatat că există cazul

de conexitate prevăzut de art. 34, lit. a), C. proc. pen., deoarece inculpatul

B.V.S. a comis un concurs real de infracțiuni, respectiv, împreună cu

coinculpații M.R.T. și P.T., infracțiunea de luare de mită, care are ca obiect

material suma de 8.000 RON, și, împreună cu inculpatul D.S., infracțiunea de

trafic de influență, cu un obiect material în sumă de 16.000 de euro, valoare

care, evident, depășește suma de 10.000 de euro, stabilită de art. 13, alin.

(1), lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările

ulterioare, în baza căruia Direcției Naționale Anticorupție îi revine

competența materială. În plus, potrivit art. 13, alin. (1), lit. b) din O.U.G.

nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența Direcției

Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, printre

care se numără infracțiunile de luare de mită și de trafic de influență,

indiferent de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii

de corupție, dar care au fost comise, printre altele, de către persoanele cu

funcții de control din cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale

și locale, cu excepția persoanelor cu funcții de control din cadrul

autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor, ori

fiecare dintre apelanții-intimați-inculpați B.V.S., M.R.T. și P.T. aveau

atribuții de control în cadrul Consiliului local al sectorului 1 al

Municipiului București. Ca atare, competența materială specială a Direcției

Naționale Anticorupție este atrasă nu numai de valoarea obiectului material al

infracțiunii de corupție, ci și de calitatea persoanei. În aceste condiții,

sesizarea instanței de fond este legală, nefiind îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 332, alin. (2), C. proc. pen., privind restituirea cauzei la

procurorul competent material sau după calitatea persoanei.

Curtea, întrucât

fiecare dintre apelanții-intimați-inculpați B.V.S., M.R.T. și P.T. a invocat

lipsa atribuțiilor de constatare și sancționare a contravențiilor, a analizat,

în mod deosebit, această apărare, constatând a fi lipsită de fundament factual

și legal. Potrivit fișei posturilor, întocmite de Direcția Generală de Poliție

Comunitară a sectorului 1, București - Direcția Inspecție - Biroul Inspecție

Monumente Istorice, la data de 26 septembrie 2008, când a fost pretinsă o sumă

de bani, inculpatul B.V.S. îndeplinea funcția de referent, fiind numit

inspector ulterior, prin Decizia nr. 1.314 din 20 octombrie 2008 a Consiliului

local al sectorului 1, București - Direcția Generală de Poliție Comunitară,

inculpatul M.R.T. era consilier, iar inculpatul P.T. avea funcția de referent

în cadrul aceleiași instituții publice. Însă, competențele generale ale acestor

funcționari publici sunt stabilite prin Legea nr. 422/2001, privind protejarea

monumentelor istorice, independent de modalitatea fidelă, insuficientă, eronată

sau confuză în care acestea se regăsesc în fișa postului și indiferent de

afirmațiile vădit părtinitoare ale Consiliului local al sectorului 1, București

- Direcția Generală de Servicii Comunitare, care, prin adresele  din 21

octombrie 2010 și din 2 noiembrie 2010, au adus la cunoștința instanței de

judecată nu numai modul în care trebuie interpretate textele de lege, dar și

împrejurarea mincinoasă că proprii angajați nu au nici un fel de competență în

constatarea și sancționarea contravențiilor. În realitate, însă, toate aceste

apărări și reacții instituționale nefirești sunt contrazise de chiar actele

normative. Potrivit art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 422/2001,

constituie contravenție la regimul de protejare a monumentelor istorice

încălcarea de către proprietarul unui monument istoric a obligațiilor prevăzute

de art. 36 din aceeași lege, printre care, la alin. (1) lit. b), este prevăzută

obligația acestuia de a asigura efectuarea lucrărilor de conservare,

consolidare, restaurare, reparații curente și de întreținere, cu respectarea

procedurii prevăzută de această lege specială. Aceste dispoziții legale se

coroborează cu art. 26, lit. f) din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea

executării lucrărilor de construcții, conform căruia constituie contravenție

împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea

accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor

solicitate. După cum se arată la art. 57, alin. (2) din Legea nr. 422/2001,

pentru contravențiile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. b) din aceeași lege,

constatarea și aplicarea amenzilor contravenționale pot fi efectuate inclusiv

de către primar, președintele consiliului județean, împuterniciții acestora sau

de către organele de poliție. Competența de constatare și sancționare

contravențională se regăsește, de altfel, în Regulamentul de organizare și

funcționare al Direcției Generale de Poliție Comunitară a sectorului 1,

București, a cărui modificare a fost aprobată prin Hotărârea nr. 61 din 27

martie 2008 a Consiliului local al sectorului 1, București, unde, potrivit art.

25 din structura Serviciului de Inspecție în Construcții face parte Biroul de Inspecție

Monumente Istorice, care are atribuții de control și sancționare în baza art.

26 lit. f) din Legea nr. 50/1991, Legii nr. 422/2001 și a Ordinului nr.

2.314/2004 al Ministerului Culturii și Cultelor, întocmind procese-verbale de

constatare și sancționare contravențională.

De asemenea, nu

prezintă relevanța juridică dorită de aceeași trei apelanți-intimați-inculpați

împrejurarea că nu exista vreo sesizare înregistrată la Primăria sectorului 1,

București, ca situație premisă pentru existența infracțiunii de luare de mită,

care, de altfel nici nu este reglementată de legea penală, atâta timp cât,

având calitatea de organe ale statului cu atribuții de supraveghere și control,

se puteau sesiza din oficiu cu privire la actele contravenționale comise în domeniul

monumentelor istorice.

Ca atare, stabilind,

în mod neechivoc, împrejurarea că inculpații B.V.S., M.R.T. și P.T. aveau

atribuții de control, se impune schimbarea încadrării juridice a uneia dintre

faptele penale reținute în sarcina inculpatului B.V.S. și a faptei penale

reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpații M.R.T. și P.T. din infracțiunea

prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., în infracțiunea

prev. de art. 254, alin. (1) și alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, motiv de apel al Ministerului Public, în defavoarea

apelanților-intimați-inculpați.

Referitor la soluția

de condamnare a inculpaților B.V.S., M.R.T. și P.T., fiecare pentru

infracțiunea de luare de mită, Curtea a apreciat că există probe clare de

vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a fost dovedită de către inculpați,

potrivit art. 66, alin. (2), C. proc. pen. Astfel, pe data de 29 septembrie

2008, au formulat denunțuri atât martorul-denunțător M.C.R., prin care a arătat

că, după ce, pe cale amiabilă, s-a stins conflictul cu petentul B.E.M., vecinul

său, care depusese sesizări la Direcția Generală de Poliție Comunitară a

sectorului 1, București - Biroul Inspecție Monumente Istorice, au venit, de mai

multe ori, la imobilul din București, str. E. sector 1, aflat în lucrări de

reamenajare, alți doi polițiști comunitari, dintre care unul era inculpatul

B.V.S., solicitându-i documentele imobilului, apoi pe data de 26 septembrie

2008 aceștia au venit însoțiți de inculpatul M.R.T., șeful acestora,

spunându-i, în prezența martorului C.C., care efectua traducerea, că există

trei posibilități, și anume fie aplicarea unei amenzi contravenționale în sumă

de 200.000.000 ROL (20.000 RON), fie înaintarea actelor la primărie, fie mai

discută pe data de 29 septembrie 2008, cât și martorul-denunțător V.J., soția

martorului-denunțător M.C.R., care a arătat că, după un timp de la clasarea

sesizării, au venit alți doi polițiști comunitari, dintre care unul era

inculpatul B.V.S., însoțiți de inculpatul M.R.T., șeful acestora, care, după ce

le-au verificat actele imobilului, le-au spus că vor închide lucrările, apoi a

aflat de la Primăria Municipiului București că primăria de sector nu are

competență în privința imobilelor istorice. În urma acestor două denunțuri

depuse, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, în regim de urgență, a emis Ordonanța din data de 29

septembrie 2008, în Dosarul nr. 252/P/2008, prin care a autorizat

interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice și din mediul

ambiental, cu titlu provizoriu, în baza căreia a fost emisă autorizația din 29

septembrie 2008, confirmată, ulterior, prin încheierea de ședință din Camera de

Consiliu din data de 1 octombrie 2010 a Tribunalului București - Cabinetul

Președintelui, din Dosarul nr. 784/A.I./2008.

Potrivit art. 91

2

,

alin. (2

1

), C. proc. pen., în cazurile de urgență, cum a fost în

această situație, când mita trebuia remisă a doua zi, interceptarea și

înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor poate fi dispusă de procuror,

care, potrivit art. 91

2

, alin. (3), C. proc. pen., este obligat ca,

în termen de 48 de ore, să prezinte ordonanța, împreună cu un proces-verbal de

redare în rezumat și cu suportul interceptărilor, la judecător, în vederea

confirmării. Această procedură de urgență poate fi aplicată inclusiv în faza

actelor premergătoare, creându-se, astfel, posibilitatea organelor judiciare de

a nu pierde probe utile, în dovedirea unei activități infracționale.

Totodată, se impune

lămurirea că procurorul doar dispune culegerea acestor probe, în condițiile de

specialitate prevăzute de legea procesual penală, și nu interceptează,

personal, convorbirile telefonice sau ambientale, după cum a susținut

apelantul-intimat-inculpat P.T. În acest sens Curtea a constatat că toată

această procedură a fost respectată întocmai de către procurorul de la urmărire

penală, astfel că interceptările convorbirilor telefonice și din mediul

ambiental constituie mijloace legale de probă. Potrivit acestor interceptări

din mediul ambiental, inculpatul B.V.S. începuse să-i asigure pe

martorii-denunțători că-i poate ajuta să obțină procesul-verbal de recepție a

lucrărilor la imobil, astfel că organele de urmărire penală, din rațiuni

specifice, au continuat urmărirea activității infracționale și strângerea

probatorului, pentru ca abia după constatarea flagrantului din data de 5 august

2009 să se dispună începerea urmăririi penale, potrivit Rezoluției din data de

5 august 2009. Din procesul-verbal întocmit pe data de 16 septembrie 2009

privind redarea discuțiilor ambientale purtate la întâlnirea din data de 29

septembrie 2008, la imobilul din București, str. E. sectorul 1, dintre

martorul-denunțător M.C.R. și martorul C.C. cu inculpații B.V.S. și P.T.,

însoțit de planșe fotografice, rezultă, cu multă claritate, că au existat

discuții prealabile cu privire la o mită în sumă de 8.000 de RON, pentru

evitarea unor viitoare controale, astfel că inculpatul B.V.S., printre altele,

afirmă că fac o afacere bună pentru ambele părți, se înțelege că atât pentru

proprietar, cât și pentru inculpați, în timp ce inculpatul P.T. participă, în

mod activ, la dialogul privind remiterea sumei de bani solicitată anterior,

stabilindu-se o întâlnire pentru a doua zi. Totodată, potrivit

procesului-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea

interceptărilor unor convorbiri telefonice, pe data de 29 septembrie 2008,

inculpatul B.V.S. îi comunică inculpatului P.T., care afirmă că nu-l poate

însoți a doua zi, că trebuie să meargă, dimineață, să ia banii, indiferent de

situație, apoi stabilește, prin telefon, cu martorul C.C. ora pentru întâlnirea

de a doua zi, ca să ia „ce trebuie". Tot pe data de 29 septembrie 2008 au

fost interceptate o serie de convorbiri telefonice, în care martorul-denunțător

M.C.R. îi comunică martorului C.C. faptul că a făcut rost de suma de 8.000 de

RON, iar, mai târziu, martorul C.C. îl încunoștințează asupra discuției

telefonice purtată cu inculpatul B.V.S. Pe data de 30 septembrie 2008, după

înserierea bancnotelor componente ale sumei de 8.000 de RON, pusă la dispoziție

de denunțători, prin procesul-verbal din data de 30 septembrie 2008, însoțit de

planșe fotografice, inculpatul B.V.S. a mers la imobilul în reamenajare, de

unde, temându-se să nu fie instalate camere de luat vederi, s-a deplasat,

împreună cu martorii-denunțători M.C.R. și V.J., cu martorii H.R.L. și C.C., la

restaurantul „L.E." din sectorul 1, București, pe care, la un moment dat,

l-a părăsit, împreună cu martorul-denunțător M.C.R., ambii intrând în

autoturismul inculpatului, unde martorul-denunțător i-a remis suma de 8.000 de

RON, anterior înseriată, după cum atestă procesul-verbal din data de 19

septembrie 2009 privind redarea interceptărilor convorbirilor din mediul

ambiental, însoțit de planșe fotografice. Totodată, potrivit aceluiași

proces-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor

unor convorbiri telefonice, pe data de 30 septembrie 2008, după primirea

banilor, inculpatul B.V.S. îi relatează inculpatului P.T. momentul în care i-a

înmânat inculpatului M.R.T. suma de 8.000 de RON, spunând că acestuia îi este

ușor să stea la birou și să primească banii aduși de subordonați.

Toate discuțiile

telefonice și din mediul ambiental au fost traduse de interpretul de limbă

engleză B.E.C., cu autorizația din 30 ianuarie 2003, eliberată de Ministerul

Justiției.

De asemenea, martorul

H.R.L., asociat unic la SC „E.G. - I.I." SRL, proprietarul imobilului, a

confirmat prezența, de mai multe ori, în curtea casei la care se efectuau

lucrările de renovare, a celor doi polițiști comunitari, descriși după

trăsăturile fizice, identificați ca fiind inculpații B.V.S. și P.T., care

găseau diferite motive de sancționare contravențională, după care s-au

prezentat împreună cu inculpatul M.R.T., șeful acestora, care purta un cercel

în ureche, toți trei inculpații comunicându-i, în mod neechivoc, că trebuie să

plătească, pentru că lucrările nu pot fi niciodată perfecte. Aceste susțineri

sunt confirmate de declarațiile martorului C.C., administrator la SC „D."

SRL, care efectua lucrările de renovare-reabilitare, prin care arată că a

asigurat interpretarea dintre martori și inculpați, respectiv inculpații B.V.S.

și P.T., recunoscuți de pe planșele fotografice, care au venit, la început, de

mai multe ori, încercând să găsească nereguli, după care s-au prezentat

împreună cu inculpatul M.R.T., șeful acestora, solicitându-le suma de 2000 de

euro. În plus, însăși coinculpatul D.S. a arătat, în declarația sa din data de

9 septembrie 2009 de la urmărirea penală, că Ie-a comunicat inculpaților

B.V.S., M.R.T. și P.T. împrejurarea că se știe despre primirea sumei de 8.000

de RON, iar aceștia nu au negat, ci doar și-au exprimat îngrijorarea de a nu fi

fost filmați.

Ca atare, Curtea a

concluzionat la rândul său că din modalitatea în care cei trei inculpați au

acționat, rezultă intenția directă de a obține mită.

În situația în care

inculpații ar fi constatat comiterea vreunei contravenții, conduita legală a

acestora presupunea întocmirea unui proces-verbal de sancționare

contravențională, și, nicidecum, să se deplaseze de mai multe ori la imobil sau

la restaurant, pentru a se întâlni cu persoanele contraveniente, întrucât

aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să fie fermă și imediată,

nicidecum negociată. În aceste condiții, în mod legal, martorii-denunțători au

sesizat, pe data de 29 septembrie 2008, organele judiciare, care, imediat, au

luat măsurile necesare pentru a culege probe, în vederea dovedirii activității

infracționale a inculpaților, ce urma să fie finalizată, prin primirea mitei,

într-un timp foarte scurt. Aceste denunțuri au fost formulate cu mult după

rezoluția infracțională a inculpaților, chiar și după ce, pentru fiecare dintre

cei trei inculpați în parte, infracțiunea de luare de mită s-a consumat, în

modalitatea pretinderii, pe data de 26 septembrie 2008. Faptul că, ulterior, a

fost realizat de către inculpatul B.V.S. inclusiv elementul material în

modalitatea normativă a primirii nu are nici o relevanță juridică, sub acest

aspect. Ca atare, organele judiciare nu au încălcat dispozițiile art. 68, alin.

(2), C. proc. pen., privind interzicerea obținerii de probe prin determinare,

după cum au susținut apelanții-intimați-inculpați B.V.S. și P.T. Tot din

aceleași rațiuni juridice privitoare la modalitatea normativă de comitere a

infracțiunii de luare de mită, Curtea a apreciat că este lipsită de importanță

juridică împrejurarea că martorii-denunțători au cunoscut necompetența inculpaților

cu privire la imobilele monumente istorice, întrucât pretinderea s-a făcut

tocmai în exercitarea competențelor profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se

poate pretinde ca denunțătorii și martorii, unii cetățeni străini, să cunoască,

în mod lămurit, atribuțiile de serviciu ale unui polițist comunitar, care face

parte dintr-o instituție publică în care nu se știu cu exactitate limitele sale

de funcționare. În același timp, susținerea apelantului-intimat-inculpat

B.V.S., conform căreia martorii-denunțători au formulat denunțuri pentru a

obține, în acest mod, facilități procedurale în dosarele în care sunt urmăriți

penal, sunt simple speculații, care depășesc decența apărării.

Din tot acest vast

probatoriu - a concluzionat de asemenea instanța de apel -rezultă că a fost

comisă o faptă penală, în materialitatea sa, care a produs schimbări în lumea

obiectivă, respectiv martorii au pregătit suma de 8.000 de RON, remisă,

ulterior, inculpatului B.V.S., și, de asemenea, sunt îndeplinite elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în ceea ce privește subiectul

activ, atâta timp cât toți cei trei inculpați erau funcționari publici, în plus

cu atribuții de control, a fost comisă acțiunea de pretindere a unei sume de

bani, ca element material al laturii obiective, iar, pe latura subiectivă,

vinovăția îmbracă forma intenției directe, care este dovedită prin deplasările

insistente și prin discuțiile cu denunțătorii. Referitor la

apelantul-intimat-inculpat M.R.T., care s-a apărat susținând că nu acesta a

comis fapta penală, Curtea, stabilind că elementul material al infracțiunii de

luare de mită constă în modalitatea normativă a pretinderii, nu poate să mai

aibă în vedere acțiunea ulterioară de primire a inculpatului B.V.S., despre

care, în calitatea sa de șef, era în perfectă cunoștință.

Având în vedere

ansamblul materialului probator astfel cum a fost examinat și analizat

anterior, Curtea a apreciat ca fiind lipsite de fundament solicitările de

achitare ale apelanților-intimați-inculpați B.V.S., în temeiul art. 11, pct. 2,

lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc.

pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., M.R.T., în temeiul

art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1),

lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. c), C. proc. pen., și

P.T., în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la

art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d),

C. proc. pen. Chiar și această paletă de temeiuri de drept pentru achitare

relevă lipsa de sinceritate și construcția unei apărări în totală contradicție

cu evidența probelor.

În ceea ce privește

infracțiunile de trafic de influență comise de inculpații B.V.S. și D.S.,

Curtea a apreciat că, în egală măsură, sunt probate prin dovezi de vinovăție

lipsite de orice echivoc.

Întrucât

apelantul-intimat-inculpat B.V.S. nu a contestat vinovăția sa, Curtea a făcut

referire doar cu privire la încad