ÎCCJ, decizie (scj.ro #85279)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85279) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cetățean român. Suspendarea dreptului de a
folosi pașaportul. Legalitatea suspendării. Dreptul la liberă circulație.
Limite
O.G. nr. 67/1997
Legea nr. 216/1998
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) lit.
e) din O.G. nr. 67/1997 privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin
Legea nr. 216/1998, cu modificările și completările ulterioare, cetățeanului
român i se poate refuza, temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost
eliberat, îi poate fi retras sau i se poate suspenda dreptul de folosire a
acestuia, atunci când persoanele au fost returnate în baza acordurilor de
readmisie încheiate de România cu alte state, indiferent de motive, ori care au
depășit termenele de ședere în statele în care au călătorit, stabilite prin
acordurile sau convențiile încheiate cu acestea
.
I.C.C.J.,
secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr. 8768 din 7 decembrie 2004
Reclamanta A.I. a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul de Evidență
Informatizată a Persoanei Bacău și Direcția de Pașapoarte din cadrul
Ministerului Administrației și Internelor, anularea măsurii restrictive
de suspendare temporară a dreptului de a călători în străinătate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în luna aprilie 2004 a plecat în
Italia, iar în cursul lunii iunie 2004, deși nu depășise cele 90 de zile de
ședere pe teritoriul statului italian și nici nu săvârșise fapte care să
justifice o asemenea măsură, a fost returnată de autoritățile italiene.
A susținut că potrivit legii, măsura de suspendare a dreptului de a călători în
străinătate este opțională și trebuie analizată în raport cu gradul de
periculozitate a motivelor care au stat la baza returnării.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin
sentința civilă nr. 300 din 21 septembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat
măsura suspendării de a folosi pașaportul, dispusă de pârâtă și comunicată
reclamantei cu adresa nr. 20012312 din 22 iunie 2004.
Instanța a reținut că, din probele administrate rezultă că reclamanta nu a
depășit termenul de ședere în Italia, iar din cazierul judiciar nu
rezultă că ar fi săvârșit fapte antisociale.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Pașapoarte
din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, întemeiat pe motivul de
casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta – pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond s-a
pronunțat în virtutea unor criterii subiective, fără a acorda importanța
cuvenită elementelor care caracterizează starea de fapt. A arătat că
reclamanta a fost returnată din Italia în baza acordului de readmisie
încheiat de România cu această țară, întrucât nu-și justifica șederea pe
teritoriul statului respectiv, intimata încălcând flagrant condițiile pe
care cetățenii români trebuie să le îndeplinească pentru a călători în
spațiul Schengen.
Recursul este fondat în sensul și pentru considerentele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 67/1997 privind
regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998, cu
modificările și completările ulterioare, cetățeanului român i se poate refuza,
temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi
retras sau i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când
persoanele au fost returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de
România cu alte state, indiferent de motive, ori care au depășit termenele de
ședere în statele în care au călătorit, stabilite prin acordurile sau
convențiile încheiate cu acestea.
În cauză, reclamantei i-a fost suspendat dreptul de a călători în
străinătate timp de un an, până la data de 11 iunie 2005, întrucât a fost
returnată din Italia în baza acordului de readmisie, măsură ce i-a fost
comunicată prin adresa nr. 20012512 din 22 iunie 2004 a Serviciului de Evidență
Informatizată a Persoanei Bacău.
Din cuprinsul cererii de recurs rezultă că la stabilirea perioadei de
suspendare a dreptului reclamantei de a folosi pașaportul, pârâta a avut în
vedere motivul pentru care aceasta a fost returnată și anume, faptul că nu-și
justifica șederea pe teritoriul statului italian, încălcând flagrant condițiile
pe care cetățenii români trebuie să le îndeplinească pentru a călători în
spațiul Schengen și anume, „călătoriile efectuate într-unul sau mai multe state
din spațiul Schengen nu trebuie să depășească 90 de zile pe parcursul
unui semestru...”.
Se constată, însă, că la dosarul cauzei nu a fost depus nici un document care
să confirme sau să infirme susținerile părților.
Este real, că la cererea instanței de fond, de a înainta actele care au
stat la baza luării împotriva reclamantei a măsurii de suspendare temporară a
dreptului de folosire a pașaportului, pârâta le-a transmis, prin fax, dar
acestea sunt, parțial sau total, ilizibile.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, recursul a fost admis.