ÎCCJ, decizie (scj.ro #85279)

Cetățean român. Suspendarea dreptului de a

folosi pașaportul. Legalitatea suspendării. Dreptul la liberă circulație.

Limite

O.G. nr. 67/1997

Legea nr. 216/1998

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) lit.

e) din O.G. nr. 67/1997 privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin

Legea nr. 216/1998, cu modificările și completările ulterioare, cetățeanului

român i se poate refuza, temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost

eliberat, îi poate fi retras sau i se poate suspenda dreptul de folosire a

acestuia, atunci când persoanele au fost returnate în baza acordurilor de

readmisie încheiate de România cu alte state, indiferent de motive, ori care au

depășit termenele de ședere în statele în care au călătorit, stabilite prin

acordurile sau convențiile  încheiate cu acestea

.

I.C.C.J.,

secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia

nr. 8768 din 7 decembrie 2004

Reclamanta A.I. a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul de Evidență

Informatizată a Persoanei Bacău și Direcția de Pașapoarte din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, anularea  măsurii restrictive

de suspendare temporară a dreptului de a călători în străinătate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în luna aprilie 2004 a plecat în

Italia, iar în cursul lunii iunie 2004, deși nu depășise cele 90 de zile de

ședere pe teritoriul statului italian și nici nu săvârșise fapte care să

justifice o asemenea măsură, a fost returnată de autoritățile italiene.

A susținut că potrivit legii, măsura de suspendare a dreptului de a călători în

străinătate este opțională și trebuie analizată în raport cu gradul de

periculozitate a motivelor care au stat la baza returnării.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 300 din 21 septembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat

măsura suspendării de a folosi pașaportul, dispusă de pârâtă și comunicată

reclamantei cu adresa nr. 20012312 din 22 iunie  2004.

Instanța a reținut că, din probele administrate rezultă că reclamanta nu a

depășit  termenul de ședere în Italia, iar  din cazierul judiciar nu

rezultă că ar fi  săvârșit fapte antisociale.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Pașapoarte

din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, întemeiat pe motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta – pârâtă  a susținut, în esență, că instanța de fond s-a

pronunțat în virtutea unor criterii subiective, fără a acorda importanța

cuvenită elementelor care caracterizează starea de fapt. A arătat că

reclamanta  a fost returnată din Italia în baza acordului de readmisie

încheiat de România cu această țară, întrucât nu-și justifica șederea pe

teritoriul statului respectiv, intimata  încălcând flagrant condițiile pe

care  cetățenii români trebuie să le îndeplinească pentru a călători în

spațiul  Schengen.

Recursul este fondat  în sensul și pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 67/1997 privind

regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998, cu

modificările și completările ulterioare, cetățeanului român i se poate refuza,

temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi

retras sau i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când

persoanele au fost returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de

România cu alte state, indiferent de motive, ori care au depășit termenele de

ședere în statele în care au călătorit, stabilite prin acordurile sau

convențiile  încheiate cu acestea.

În cauză, reclamantei  i-a fost suspendat dreptul de a călători în

străinătate timp de un an, până la data de 11 iunie 2005, întrucât a fost

returnată din Italia în baza acordului de readmisie, măsură ce i-a fost

comunicată prin adresa nr. 20012512 din 22 iunie 2004 a Serviciului de Evidență

Informatizată a Persoanei Bacău.

Din cuprinsul cererii de recurs rezultă că la stabilirea perioadei de

suspendare a dreptului reclamantei de a folosi pașaportul, pârâta a avut în

vedere motivul pentru care aceasta a fost returnată și anume, faptul că nu-și

justifica șederea pe teritoriul statului italian, încălcând flagrant condițiile

pe care cetățenii români trebuie să le îndeplinească pentru a călători în

spațiul Schengen și anume, „călătoriile efectuate într-unul sau mai multe state

din spațiul Schengen nu  trebuie să depășească 90 de zile pe parcursul

unui semestru...”.

Se constată, însă, că la dosarul cauzei nu a fost depus nici un document care

să confirme sau să infirme susținerile părților.

Este real, că la cererea instanței de fond, de a înainta actele  care au

stat la baza luării împotriva reclamantei a măsurii de suspendare temporară a

dreptului de folosire a pașaportului, pârâta le-a transmis, prin fax,  dar

acestea sunt, parțial sau total, ilizibile.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, recursul a fost admis.