ÎCCJ, decizie (scj.ro #85286)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85286) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cetățean
român stabilit în străinătate, returnat în România. Pierderea dreptului de
ședere. Suspendarea dreptului de folosire a pașaportului. Condiția stabilirii
suspendării în raport de gravitatea faptei comise și de consecințele acesteia
Index
alfabetic
: Cetățean român
Drept de ședere
Suspendarea pașaportului
Readmisie
O.G.
nr. 65/1997
, art. 14
Conform prevederilor art.14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr.65/1997,
cu modificările și completările ulterioare, se poate suspenda temporar dreptul
de folosire a pașaportului și împotriva persoanelor returnate în baza
acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, pentru o durată
cuprinsă între 1 și 5 ani.
Însă, trebuie ținut cont că prin actul normativ sus-citat, s-a
prevăzut ca suspendarea temporară a dreptului de folosire a pașaportului să se
stabilească în raport de gravitatea faptei comise și de consecințele acesteia
.
I.C.C.J.,
secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr.9048 din 16 decembrie 2004
Prin acțiunea înregistrată la 10.07.2003 la Tribunalul Gorj, trimisă prin
declinare de competență la Curtea de Apel Craiova, reclamantul G.M. a solicitat
anularea măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului pe o perioadă
de 4 ani, măsură luată prin actul nr.1998466 din 31.03.2003 de către Serviciul
de Evidență Informatizată a Persoanei al județului Gorj și menținută prin actul
nr.112/162470 din 9.06.2003 de către Direcția Generală de Evidență
Informatizată a Persoanei.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a locuit cu soția în Italia din
anul 2000, că în anul 2001 s-au stabilit în Italia cu cei doi copii minori ai
acestora, că acolo au locuință și loc de muncă legal, pentru care au achitat
toate taxele și impozitele prevăzute de lege și că a fost nevoit să se prezinte
în România la un proces civil cu termen de judecată la 29.01.2003, fără să știe
că între timp i s-a trimis o înștiințare de a se prezenta la 5.03.2003 în fața
autorităților italiene competente pentru un interviu în vederea rezolvării
cererii de obținere a permisului de muncă.
Mai arată că nu a cunoscut că nu avea dreptul să părăsească teritoriul Italiei
până la rezolvarea cererii de obținere a permisului de muncă, însă autoritățile
italiene, la data de 5.03.2003 când s-a prezentat în fața acestora, i-au adus
la cunoștință că a pierdut dreptul de ședere în Italia prin faptul că a plecat
în România, motiv pentru care s-a luat împotriva sa măsura returnării în
România.
Susține că, în raport de situația în care se află și anume în ce privește
motivele returnării și situația sa familială creată ca urmare a suspendării
dreptului de folosire a pașaportului, ținându-se cont că în conformitate cu
prevederile art.14 alin. (1) din O.G. nr.65/1997 această măsură este
facultativă, nu se impunea luarea măsurii respective.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a
respins acțiunea ca nefondată, reținând că autoritățile române au luat măsura
de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în conformitate
cu prevederile art.14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr.65/1997, iar eventualele
abuzuri ale autorităților italiene care au dispus returnarea pot fi contestate
numai în fața acestor autorități.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că instanța a
interpretat greșit dispozițiile art.14 lit. e) din O.G. nr.65/1997 și nu a
făcut aplicarea dispozițiilor O.G. nr.84/2003, care prevăd ca durata
suspendării dreptului de a folosi pașaportul să se stabilească în funcție de
gravitatea faptei comise și de consecințele acesteia.
Consideră că măsura luată este nelegală, deoarece nu se impunea în raport de
situația care a determinat returnarea și de împrejurarea că soția și copiii se
află în Italia, unde soția lucrează, iar copiii sunt înscriși la școală și în
anul școlar 2003-2004.
Recursul este fondat.
Conform prevederilor art.14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr.65/1997, cu
modificările și completările ulterioare, se poate suspenda temporar dreptul de
folosire a pașaportului și împotriva persoanelor returnate în baza acordurilor
de readmisie încheiate de România cu alte state pentru o durată cuprinsă între
1 și 5 ani.
De necontestat că recurentul a fost returnat în România, de către autoritățile
italiene, în baza acordului intervenit între România și Republica Italiană
privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală.
Autoritățile italiene au considerat că prin părăsirea teritoriului Italiei în
perioada soluționării cererii pentru obținerea permisului de muncă, recurentul
a pierdut dreptul legal de ședere în Italia și din acest motiv au luat măsura
returnării lui în România, în baza acordului menționat.
Recurentul n-a contestat această măsură la autoritățile italiene abilitate să
soluționeze o astfel de contestație, astfel că măsura respectivă a rămas în
vigoare.
Susținerea recurentului că autoritățile române nu erau obligate, chiar și în
situația returnării, să dispună măsura suspendării dreptului de folosire a
pașaportului pentru că art.14 alin.(1) prevede numai posibilitatea, nu și
obligația de a lua o astfel de măsură, este reală, dar organul român abilitat
are dreptul de a aprecia dacă se impune sau nu luarea acestei măsuri.
Însă, trebuie ținut cont că prin actul normativ sus-citat, s-a prevăzut ca
suspendarea temporară a dreptului de folosire a pașaportului să se stabilească
între 1 an și 5 ani, în raport de gravitatea faptei comise și de consecințele
acesteia.
Instanța consideră că măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului
pe o perioadă de 4 ani, începând cu 14.03.2003, este prea severă,
disproporționată față de fapta pentru care s-a dispus returnarea recurentului.
De asemenea, are în vedere că acesta a locuit în Italia împreună cu soția încă
din anul 2000, că ambii au avut locuri de muncă asigurate și că cei doi copii
ai lor locuiesc în Italia din anul 2002 și sunt elevi la o școală din această
țară.
Ca atare, este și firesc ca toți membrii familiei să locuiască împreună pentru
a putea duce o viață de familie normală.
Recursul a fost admis.