ÎCCJ, decizie (scj.ro #83307)

Instanța competentă

teritorial în soluționarea contestației la executare, prin poprire, a

unor creanțe fiscale

In

soluționarea contestației la executare formulată împotriva

popririi pornite pentru executarea creanțelor fiscale dispozițiile

art.150 Cod procedură fiscală stabilesc competența

teritorială în favoarea judecătoriei de la sediul terțului

poprit.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția

comercială decizia nr.3026 din 22 octombrie 2008; în același sens, a

se vedea și decizia nr.3256 din 5 noiembrie 2008)

Prin

sentința civilă nr.3961 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Bacău

s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sector 5 București reținând că obiectul cauzei

îl reprezintă  contestația la executare împotriva unor acte de

executare emise de A.N.A.F. București, Sector 5.

Cum instanța în raza căreia se face executarea este Judecătoria

Sector 5, aceasta este competentă conform art.373 alin.2 Cod

procedură civilă, coroborat  cu art.400 alin.1 Cod

procedură civilă.

La rândul său, Judecătoria Sector 5 București, prin

sentința civilă nr.5738 din 6 august 2008 a declinat competența

de soluționare în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sector

5 București a reținut că executarea prin poprire a creanțelor

fiscale se face conform art.150 Cod procedură fiscală care instituie

un caz de competență teritorială exclusivă (absolută)

în favoarea judecătoriei de la sediul terțului poprit.

Cu

privire la măsura popririi asigurătorii s-a considerat că,

potrivit art.172 Cod procedură fiscală, contestația se depune la

instanța competentă conform dreptului comun, respectiv, în baza

art.400 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.373 alin.2 Cod

procedură civilă.

Întrucât, în

speță executarea se realizează la sediul terțului poprit,

situat pe raza Judecătoriei Bacău, Judecătoria Sector 5

București a admis excepția de

necompetență

teritorială și a generat conflictul negativ de competență.

Soluționând

conflictul negativ de competență, în temeiul art.22 alin.3 Cod procedură

civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că Judecătoria Bacău este competentă să

soluționeze contestația la executare formulată împotriva

popririi pornite pentru executarea creanțelor fiscale având în vedere

dispozițiile art.150 Cod procedură fiscală care stabilesc

competența teritorială în favoarea judecătoriei de la sediul

terțului poprit.

Constatându-se că trei dintre

băncile ce reprezintă terț poprit în cauză au sediul la

Bacău și aplicând dispozițiile art.400 alin.1 Cod procedură

civilă se va pronunța regulator de competență prin

stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Bacău.