ÎCCJ, decizie (scj.ro #83307)

Instanța competentă teritorial în soluționarea contestației la executare, prin poprire, a unor creanțe fiscale In soluționarea contestației la executare formulată împotriva popririi pornite pentru executarea creanțelor fiscale dispozițiile art.150 Cod procedură fiscală stabilesc competența teritorială în favoarea judecătoriei de la sediul terțului poprit. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.3026 din 22 octombrie 2008; în același sens, a se vedea și decizia nr.3256 din 5 noiembrie 2008) Prin sentința civilă nr.3961 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Bacău s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București reținând că obiectul cauzei îl reprezintă contestația la executare împotriva unor acte de executare emise de A.N.A.F.

București, Sector 5. Cum instanța în raza căreia se face executarea este Judecătoria Sector 5, aceasta este competentă conform art.373 alin.2 Cod procedură civilă, coroborat cu art.400 alin.1 Cod procedură civilă. La rândul său, Judecătoria Sector 5 București, prin sentința civilă nr.5738 din 6 august 2008 a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bacău. Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sector 5 București a reținut că executarea prin poprire a creanțelor fiscale se face conform art.150 Cod procedură fiscală care instituie un caz de competență teritorială exclusivă (absolută) în favoarea judecătoriei de la sediul terțului poprit. Cu privire la măsura popririi asigurătorii s-a considerat că, potrivit art.172 Cod procedură fiscală, contestația se depune la instanța competentă conform dreptului comun, respectiv, în baza art.400 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.373 alin.2 Cod procedură civilă.

Întrucât, în speță executarea se realizează la sediul terțului poprit, situat pe raza Judecătoriei Bacău, Judecătoria Sector 5 București a admis excepția de necompetență teritorială și a generat conflictul negativ de competență. Soluționând conflictul negativ de competență, în temeiul art.22 alin.3 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Judecătoria Bacău este competentă să soluționeze contestația la executare formulată împotriva popririi pornite pentru executarea creanțelor fiscale având în vedere dispozițiile art.150 Cod procedură fiscală care stabilesc competența teritorială în favoarea judecătoriei de la sediul terțului poprit. Constatându-se că trei dintre băncile ce reprezintă terț poprit în cauză au sediul la Bacău și aplicând dispozițiile art.400 alin.1 Cod procedură civilă se va pronunța regulator de competență prin stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Bacău.