ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2018

HOTĂRÂRE

15.02.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 15 februarie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 21.04.2017 sub nr. x/2017, contestatoarele S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, au formulat contestație la executare împotriva adreselor de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului S.C. A. S.A. de către terții popriți S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.A., emise în dosarele de executare nr. x, cu numerele de documente x/31.03.2017, nr. y/16.06.2017, nr. z/16.03.2017 și nr. y/16.03.2017, solicitând desființarea acestora.

În motivare, contestatoarele au invocat în esență că sumele pretinse terților popriți nu sunt și nu vor fi datorate debitorului fiscal, iar totodată a mai adăugat că intimata nu deține împotriva debitorului urmărit o creanță certă, lichidă și exigibilă în baza unei hotărâri judecătorești definitive.

În drept, au fost invocate prevederile art. 260 și 261 din Legea nr. 207/2015.

La data de 25.05.2017 intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a contestației, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 8406/29.06.2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureștis, secția Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, dosarul fiind înregistrat pe rolul acelei instanțe la data de 03.08.2017 sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 3733/10.11.2017, Judecătoria Târgoviște, secția Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, dosarul fiind reînregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2017 sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din ședința publică din 01.02.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 05.02.2018, fiind repartizată aleatoriu la Completul 7.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în primă instanță revine Judecătoriei Sectorului 4 București, pentru considerentele ce succed:

În cauză, la data de 21 aprilie 2017 Judecătoria Sectorului 4 București a fost sesizată cu o cerere prin care contestatoarele S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, au formulat o contestație la executare împotriva adreselor de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului S.C. A. S.A. de către terții popriți S.C. C. S.A. și S.C. B. S.R.L. emise în dosarele de executare nr. x, cu numerele de documente x/31.03.2017, nr. y/16.06.2017, nr. z/16.03.2017 și nr. w/16.03.2017.

Prin urmare, în cauză, popririle poartă asupra unor creanțe fiscale, iar contestatoarele în motivarea contestației la executare invocă dispozițiile art. 260 din Codul de procedură fiscală.

În cauză, după cum se poate observa, obiectul cauzei dedus judecății este o contestație la executare reglementată în temeiul 260 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, conform art. 353 din noul Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 237 Codul de procedură fiscală, se instituie executarea silită a terțului poprit astfel, la alin. (1) se prevede că:

"Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale anterior citate din actul normativ menționat, contestația la executare silită se introduce și la instanța judecătorească în circumscripția căreia se află sediul terțului poprit, cum este și cazul în speță, adică Judecătoria Sectorului 4 București.

Dispozițiile legale mai sus arătate instituie, în situația în care se cere executarea silită a creanțelor fiscale în ipotezele indicate, un caz de competență teritorială în favoarea judecătoriei de la sediul terțului poprit.

În cauză, Înalta Curte, a constatat că, în speță, contestatoarea S.C. B. S.A. are calitate de terț poprit și ambele contestatoare în contestația la executare și-au ales sediul procesual la avocatul D., cu sediul profesional în București, B-dul x nr. 20. astfel că, în raport de obiectul prezentei cauze în raport de dispozițiile legale menționate, competența de soluționare a prezentei contestații la executare este Judecătoria Sectrului 4 București, ca instanță de executare de la sediul terțului poprit.

Ca urmare, față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, căreia i se va trimite dosarul pentru cotinuarea judecății.