ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4182/2018

HOTĂRÂRE

04.12.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4182/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 2 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, contestatoarea A. SRL a formulat în contradictoriu cu intimații B., Cabinet de avocat B., Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr. x din data de 21 septembrie 2017, comunicată către contestatoare în 16 octombrie 2017 în dosarul de executare nr. 806160, prin care a solicitat desființarea titlului executoriu reprezentat de adresa de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți.

Judecătoria Focșani, prin Sentința civilă nr. 3672 din data de 27 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat cauza spre soluționare Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contestația la executare se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

A constatat că, atunci când organul de executare este un organ fiscal, cum este cazul în speță, instanța de executare se determină prin aplicarea dispozițiilor C. proc. civ. potrivit cu care, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau îți are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel, regulă de drept comun în materie de competență teritorială, competentă fiind instanța în circumscripția căreia se află domiciliul/sediul debitorului.

De asemenea, a arătat că nici în materie de poprire nu este reglementată o regulă specială, derogatorie de la regula conform căreia instanța de executare este cea în circumscripția căreia se află domiciliul/sediul debitorului, dispozițiile art. 781 C. proc. civ. stabilind doar competența executorului judecătoresc.

Soluția privind determinarea instanței de executare prin raportare la domiciliul/sediul debitorului este și cea aplicată ca urmare a constatării de către Curtea Constituțională a neconstituționalității dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. prin Decizia nr. 348/2014, instanța de executare fiind în prezent, potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Reținând că în speță domiciliul/sediul debitorului B. se află în municipiul București, sector 3 și întrucât din actele dosarului nu rezultă că executarea silită privește bunuri imobile aflate în circumscripția Judecătoriei Focșani pentru a fi incidente dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 București este competentă să soluționeze prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 26 iulie 2018, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 9797 din data de 13 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sector 3 și Judecătoria Focșani, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 236 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală "(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în RON și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente".

Totodată, prevederile art. 236 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 stabilesc că: "În situația în care, la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, înștiințează despre acest fapt organul de executare silită în termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi.

A reținut și prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015, conform cărora dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare silită poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile prezentului cod.

În cauză, instanța a constatat că se contestă adresa de înființare a popririi nr. x din data de 21 septembrie 2017 emisă în dosarul de executare silită nr. 806160, contestatoarea având calitatea de terț poprit, iar principalul argument invocat în susținerea contestației este acela că nu datorează sume de bani debitorului urmărit silit.

În raport de dispozițiile legale reținute și având în vedere că sediul social al contestatoarei este în județul Vrancea, a apreciat că Judecătoria Focșani este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin demersul judiciar inițiat contestatoarea A. SRL, în calitate de terț poprit, a învestit instanța cu soluționarea contestație la executare prin care a solicitat desființarea titlului executoriu reprezentat de adresa de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr. x din data de 21 septembrie 2017, în dosarul de executare nr. 806160, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice (aflată în copie la dosarul Judecătoriei Focșani).

În susținerea contestației, contestatoarea A. SRL a invocat că între aceasta și intimatul Cabinet de avocat B. nu mai există un raport juridic, iar toate creanțele sale față de acesta au fost stinse prin plată.

Potrivit dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală, care reglementează executarea silită a terțului poprit, în situația particulară în care organul de executare este un organ fiscal, "Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi".

Aceste prevederi legale au caracterul unor norme speciale de competență care, potrivit principiului specialia generalibus derogant, se aplică cu prioritate față de orice alte dispoziții de drept comun.

Prin urmare, în raport de prevederile legale anterior evocate și având în vedere că sediul terțului poprit, contestatoarea A. SRL, este în județul Vrancea, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Focșani, în a cărei rază teritorială își are sediul terțul poprit.