ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2968/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2968/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 12.02.2018, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești C. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului A., la cererea creditorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit - "Nevoi personale" nr. x din 21.10.2016.

Prin sentința civilă nr. 1626 din 21 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

În motivarea sentinței, s-a reținut că dispozițiile art. 782 alin. (1) C. proc. civ. prin care se arată că poprirea se înființează la cererea creditorului de către executorul judecătoresc ai cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul sau terțul poprit, se referă exclusiv la competența executorului judecătoresc, iar nu la instanța de executare, nefiind aplicabile cererii de încuviințare a executării silite.

S-a mai reținut că prevederile art. 666 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu stabilesc în niciuna dintre situațiile reglementate competența instanței de executare la sediul terțului poprit.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Corabia, prin sentința nr. 569 din 12 iulie 2018, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la data de 19.10.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 138/2014, prin care a fost modificat C. proc. civ., inclusiv art. 651 alin. (1), care prevede că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a reținut că, întrucât la data sesizării organului de executare debitorul A. avea domiciliul în București, competența de soluționare a cauzei îi revine Judecătoriei Sectorului 3.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor ia executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Din interpretarea textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

În raport de textul legal indicat și având în vedere că, potrivit actelor din dosar, la data sesizării biroului executorului judecătoresc, debitorul A., împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, avea domiciliul în municipiul București, se constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 3 București.

Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.