ÎCCJ, decizie (scj.ro #81975)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81975) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiunea în anularea actelor de înstrăinare a
spațiilor comerciale care cad în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Instanța competentă să judece acțiunea.
Cuprins pe materii.
Drept procesual civil. Competența materială.
Acțiunea în anularea actelor de înstrăinare a spațiilor
comerciale care cad în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001. Instanța
competentă să judece acțiunea
Index alfabetic
.
Drept procesual civil
-
Acțiunea în anularea actelor de
înstrăinare a spațiilor comerciale care cad în sfera de aplicare a
Legii nr. 10/2001.
-
Instanța competentă să judece
acțiunea
Legea nr. 10/2001:art. 26
Legea nr. 550/2002
Acțiunile în anularea actelor de
înstrăinare care au ca obiect imobile ce cad în sfera de aplicare a
Legii nr.10/2001 prezintă caracterele unor acțiuni principale, iar
competența de judecată a cererilor în anularea actelor de
înstrăinare a spațiilor comerciale aparține secției de
contencios administrativ a tribunalului, iar cele având ca obiect
spații cu destinația de locuințe, conform art.1 pct.1 Cod
procedură civilă sunt de competența judecătoriei
.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia nr. 3584 din 3 mai 2007.
Prin cererea înregistrată la 25 mai 2005
reclamanții H.G.G. și H.A. au chemat în judecată pe pârâții
Primarul Municipiului Oradea și Primăria Municipiului Oradea cerând
să se anuleze dispoziția nr.1375 din 3 septembrie 2003 emisă de
Primarul Municipiului Oradea și acesta să fie obligat să le
restituie în natură imobilele situate în Oradea, iar în subsidiar,
în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă
să le stabilească măsuri reparatorii, invocând incidența
Legii nr.10/2001.
La data de 1 iunie 2005 reclamanții
și-au completat cererea și au solicitat anularea contractelor de
vânzare – cumpărare încheiate de pârâți, persoane fizice și
juridice, repunerea părților în situația anterioară cu
efectuarea cuvenitelor modificări în registrele de carte funciară.
Prin sentința civilă nr.296/C din 26
aprilie 2006 Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență
materială a acestei instanțe de a soluționa cererea
completatoare, în anularea contractelor de vânzare – cumpărare pe care a
disjuns-o de capătul principal de cerere și și-a declinat
competența de soluționare a acestei cereri în favoarea
Judecătoriei Oradea.
În motivarea sentinței instanța a
reținut că acțiunea în anulabilitate este, conform art.1 pct.1
Cod procedură civilă în competența de primă
instanță a judecătoriilor, o asemenea cerere nefiind dată,
în raport de conținutul dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001, în
competența de primă instanță a tribunalelor.
Cât privește cererea principală, în
anularea dispoziție nr.1375/2003 emisă de Primarul Municipiului
Oradea în procedura Legii nr.10/2001, instanța a dispus conform art.244
pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea judecății până
la soluționarea definitivă a cererii în anularea contractelor de
vânzare – cumpărare.
Prin sentința civilă nr.7103 din 8
noiembrie 2006 Judecătoria Oradea și-a declinat competența de
soluționare a cererii în anularea contractelor de vânzare – cumpărare
în favoarea Tribunalului Bihor.
Pentru a hotărî astfel judecătoria a
apreciat că în raport de dispozițiile art.17 Cod procedură
civilă cu privire la cererea completatoare în anularea contractelor de
vânzare – cumpărare a operat o prorogare legală de
competență în favoarea tribunalului, legal investită cu judecata
cererii principale.
Totodată, instanța a reținut
că în raport de dispozițiile art.27 din Legea nr.550/2002
competența de soluționare a acțiunilor în anulabilitatea
contractelor de vânzare – cumpărare încheiate în conformitate cu
dispozițiile acestui act normativ, cum sunt și cele încheiate de
autoritățile administrative pârâte cu societatea comercială indicată
în cererea completatoare sunt tot în competența, de primă
instanță a instanțelor de contencios administrativ, în
speță a Tribunalului Bihor.
Prin sentința civilă nr.2 din 31
ianuarie 2007 Curtea de Apel Oradea, investită cu soluționarea
conflictului a stabilit competența de soluționare a cererilor în
anularea contractelor de vânzare – cumpărare în favoarea Judecătoriei
Oradea.
În motivarea sentinței instanța a
reținut că atâta timp cât cumpărători în contractele de
vânzare – cumpărare sunt atât persoane fizice cât și persoane
juridice, competența de soluționare a cauzei revine
judecătoriei, ca instanță de drept comun în materie civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat
recurs reclamanții solicitând a se stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
În motivarea recursului reclamanții
susțin în esență că atâta timp cât între cererea
principală formulată în procedura Legii nr.10/2001 și cererea în
anularea contractelor de vânzare – cumpărare, cerere accesorie,
există o strânsă legătură, în raport de dispozițiile
art.24 din Legea nr.10/2001 competența de soluționare a cauzei în
primă instanță aparține tribunalului nu judecătoriei.
Reclamanții susțin și că
în raport de dispozițiile art.27 din Legea nr.550/2001 competența de
soluționare a acțiunii în anularea contractelor de vânzare –
cumpărare încheiate cu societățile comerciale aparține, de
asemenea, tribunalului.
Analizând recursul, Înalta Curte constată
că este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, prin dispozițiile art.26 din
Legea nr.10/2001 a fost reglementată o competență materială
specială, în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor, anume aceea
de a soluționa în primă instanță contestația formulată
de persoanele îndreptățite, în sensul art.3 și art.4 din lege
împotriva deciziilor sau după caz a dispozițiilor emise de
entitățile deținătoare în sensul prevăzut de
dispoziția legală menționată.
Prin actul normativ menționat – Legea
nr.10/2001 – legiuitorul nu a înțeles să reglementeze o
competența materială specială pentru acțiunile în anularea
contractelor de vânzare – cumpărare având ca obiect material imobile care
cad în sfera de reglementare a acestei legi și pentru care a prevăzut
însă reguli privind exercițiul unor astfel de acțiuni.
Referitor la aceste acțiuni este de
observat că ele nu pot fi calificate a fi cereri accesorii ori incidentale
în raport de contestația întemeiată pe dispozițiile art.26 din
Legea nr.10/2001, dimpotrivă chestiunea anulării contractelor de
vânzare – cumpărare având ca obiect imobile care cad în sfera de aplicare
a Legii nr.10/2001, fiind o chestiune prejudicială, funcție de modul
în care a fost rezolvată depinzând soluția ce se va da asupra
contestației.
Mai mult, prin dispozițiile Legii nr.550/
2002 legiuitorul a prevăzut reglementări distincte cât privesc
contractele de vânzare – cumpărare având ca obiect imobile cu
destinația de spații comerciale care cad în sfera de aplicare a Legii
nr.10/2001.
Sub aspectul competenței materiale, prin
dispozițiile art.27 din lege legiuitorul a înțeles că astfel de
litigii să fie date în competența materială de primă
instanță a instanțelor de contencios.
Așa fiind, apreciind că
acțiunile în anularea actelor de înstrăinare având ca obiect imobile
care cad în sfera de aplicare a Legii nr.10/2001 prezintă caracterele unor
acțiuni principale Înalta Curte a admis recursul și a modificat
sentința recurată în sensul că a stabilit competența de
judecată a cererilor în anularea actelor de înstrăinare a
spațiilor comerciale în favoarea Tribunalului Bihor – ca
instanță de contencios administrativ, iar a celor având ca obiect
spații cu destinația de locuințe, conform art.1 pct.1 Cod
procedură civilă în favoarea Judecătoriei Oradea.