ÎCCJ, decizie (scj.ro #81975)

Acțiunea în anularea actelor de înstrăinare a spațiilor comerciale care cad în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001. Instanța competentă să judece acțiunea. Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Competența materială. Acțiunea în anularea actelor de înstrăinare a spațiilor comerciale care cad în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001. Instanța competentă să judece acțiunea Index alfabetic . Drept procesual civil - Acțiunea în anularea actelor de înstrăinare a spațiilor comerciale care cad în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001. - Instanța competentă să judece acțiunea Legea nr. 10/2001:art.

26 Legea nr. 550/2002 Acțiunile în anularea actelor de înstrăinare care au ca obiect imobile ce cad în sfera de aplicare a Legii nr.10/2001 prezintă caracterele unor acțiuni principale, iar competența de judecată a cererilor în anularea actelor de înstrăinare a spațiilor comerciale aparține secției de contencios administrativ a tribunalului, iar cele având ca obiect spații cu destinația de locuințe, conform art.1 pct.1 Cod procedură civilă sunt de competența judecătoriei . Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3584 din 3 mai 2007. Prin cererea înregistrată la 25 mai 2005 reclamanții H.G.G. și H.A.

au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Oradea și Primăria Municipiului Oradea cerând să se anuleze dispoziția nr.1375 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea și acesta să fie obligat să le restituie în natură imobilele situate în Oradea, iar în subsidiar, în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă să le stabilească măsuri reparatorii, invocând incidența Legii nr.10/2001. La data de 1 iunie 2005 reclamanții și-au completat cererea și au solicitat anularea contractelor de vânzare – cumpărare încheiate de pârâți, persoane fizice și juridice, repunerea părților în situația anterioară cu efectuarea cuvenitelor modificări în registrele de carte funciară.

Prin sentința civilă nr.296/C din 26 aprilie 2006 Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe de a soluționa cererea completatoare, în anularea contractelor de vânzare – cumpărare pe care a disjuns-o de capătul principal de cerere și și-a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei Oradea. În motivarea sentinței instanța a reținut că acțiunea în anulabilitate este, conform art.1 pct.1 Cod procedură civilă în competența de primă instanță a judecătoriilor, o asemenea cerere nefiind dată, în raport de conținutul dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001, în competența de primă instanță a tribunalelor.

Cât privește cererea principală, în anularea dispoziție nr.1375/2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea în procedura Legii nr.10/2001, instanța a dispus conform art.244 pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a cererii în anularea contractelor de vânzare – cumpărare. Prin sentința civilă nr.7103 din 8 noiembrie 2006 Judecătoria Oradea și-a declinat competența de soluționare a cererii în anularea contractelor de vânzare – cumpărare în favoarea Tribunalului Bihor. Pentru a hotărî astfel judecătoria a apreciat că în raport de dispozițiile art.17 Cod procedură civilă cu privire la cererea completatoare în anularea contractelor de vânzare – cumpărare a operat o prorogare legală de competență în favoarea tribunalului, legal investită cu judecata cererii principale.

Totodată, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art.27 din Legea nr.550/2002 competența de soluționare a acțiunilor în anulabilitatea contractelor de vânzare – cumpărare încheiate în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ, cum sunt și cele încheiate de autoritățile administrative pârâte cu societatea comercială indicată în cererea completatoare sunt tot în competența, de primă instanță a instanțelor de contencios administrativ, în speță a Tribunalului Bihor. Prin sentința civilă nr.2 din 31 ianuarie 2007 Curtea de Apel Oradea, investită cu soluționarea conflictului a stabilit competența de soluționare a cererilor în anularea contractelor de vânzare – cumpărare în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea sentinței instanța a reținut că atâta timp cât cumpărători în contractele de vânzare – cumpărare sunt atât persoane fizice cât și persoane juridice, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei, ca instanță de drept comun în materie civilă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. În motivarea recursului reclamanții susțin în esență că atâta timp cât între cererea principală formulată în procedura Legii nr.10/2001 și cererea în anularea contractelor de vânzare – cumpărare, cerere accesorie, există o strânsă legătură, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului nu judecătoriei.

Reclamanții susțin și că în raport de dispozițiile art.27 din Legea nr.550/2001 competența de soluționare a acțiunii în anularea contractelor de vânzare – cumpărare încheiate cu societățile comerciale aparține, de asemenea, tribunalului. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente: În drept, prin dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001 a fost reglementată o competență materială specială, în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor, anume aceea de a soluționa în primă instanță contestația formulată de persoanele îndreptățite, în sensul art.3 și art.4 din lege împotriva deciziilor sau după caz a dispozițiilor emise de entitățile deținătoare în sensul prevăzut de dispoziția legală menționată.

Prin actul normativ menționat – Legea nr.10/2001 – legiuitorul nu a înțeles să reglementeze o competența materială specială pentru acțiunile în anularea contractelor de vânzare – cumpărare având ca obiect material imobile care cad în sfera de reglementare a acestei legi și pentru care a prevăzut însă reguli privind exercițiul unor astfel de acțiuni. Referitor la aceste acțiuni este de observat că ele nu pot fi calificate a fi cereri accesorii ori incidentale în raport de contestația întemeiată pe dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, dimpotrivă chestiunea anulării contractelor de vânzare – cumpărare având ca obiect imobile care cad în sfera de aplicare a Legii nr.10/2001, fiind o chestiune prejudicială, funcție de modul în care a fost rezolvată depinzând soluția ce se va da asupra contestației.

Mai mult, prin dispozițiile Legii nr.550/ 2002 legiuitorul a prevăzut reglementări distincte cât privesc contractele de vânzare – cumpărare având ca obiect imobile cu destinația de spații comerciale care cad în sfera de aplicare a Legii nr.10/2001. Sub aspectul competenței materiale, prin dispozițiile art.27 din lege legiuitorul a înțeles că astfel de litigii să fie date în competența materială de primă instanță a instanțelor de contencios.

Așa fiind, apreciind că acțiunile în anularea actelor de înstrăinare având ca obiect imobile care cad în sfera de aplicare a Legii nr.10/2001 prezintă caracterele unor acțiuni principale Înalta Curte a admis recursul și a modificat sentința recurată în sensul că a stabilit competența de judecată a cererilor în anularea actelor de înstrăinare a spațiilor comerciale în favoarea Tribunalului Bihor – ca instanță de contencios administrativ, iar a celor având ca obiect spații cu destinația de locuințe, conform art.1 pct.1 Cod procedură civilă în favoarea Judecătoriei Oradea.