ÎCCJ, decizie (scj.ro #82619)

Contract de vânzare-cumpărare în baza Legii

nr.112/1995. Acțiune pentru anularea contractului. Admisibilitate

Nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor, care cad sub incidența Legii

nr.10/2001, se constituie într-o chestiune prejudicială, a cărei soluție poate

avea înrâurire covârșitoare asupra dreptului dedus procedurii administrative de

restituire a unor asemenea bunuri. În acest caz, intervine suspendarea legală

de plin drept a procedurii administrative până la soluționarea acțiunii în

nulitate, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Secția

civilă, decizia nr.1504 din 11 aprilie 2003

Reclamanții S.R., I.M. și I.F.E. au chemat în judecată pe B.F., F.B., Consiliul

General al Municipiului București, prin primarul general și pe S.C. „AVL”

Berceni, pentru a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare

nr.2048 din 24 septembrie 1997, privind înstrăinarea imobilului situat în

municipiul București, str.Dealul Mitropoliei nr.11, deoarece a fost încheiat cu

încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.112/1995.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr.187 din  18

februarie 2002, a respins acțiunea ca nefondată.

Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, prin decizia nr.302 din 3 iulie

2002, a respins, apelul reclamanților, cu motivarea că, în raport cu

dispozițiile Legii nr.10/2001, în temeiul căreia aceștia au notificat

restituirea bunului în natură, acțiunea apare inadmisibilă.

Împotriva  deciziei  din apel reclamanții au declarat recurs,

susținând, în esență, că s-au violat dispozițiile Legii nr.10/2001,

deoarece  soluționarea acțiunii în constatarea nulității actelor de

înstrăinare a imobilelor este prejudicială procedurii administrative de

restituire a unor asemenea bunuri, așa încât acțiunea este admisibilă.

Recursul este fondat.

Din economia reglementărilor cuprinse în dispozițiile art.46 alin.4 și 5, 47

alin.2 din Legea nr.10/2001 rezultă, într-adevăr, că nulitatea actelor de

înstrăinare a imobilelor, care cad sub incidența acestei legi, se constituie

într-o chestiune prejudicială, a cărei soluție poate avea o înrâurire

covârșitoare  asupra dreptului dedus procedurii administrative de restituire

a unor asemenea bunuri. În acest caz intervine suspendarea legală de plin drept

a procedurii administrative până la soluționarea acțiunii în nulitate, prin

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În consecință, refuzul instanțelor de a judeca acțiunea în nulitate referitor

la care au fost sesizate, este nejustificat și poate constitui o denegare de

dreptate (art.3 C.civ.),  considerent pentru care se  impune

admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate în cauză cu trimiterea

cauzei la prima instanță pentru rejudecare.

În temeiul art.725 alin.2 combinat cu art.1 pct.1 și art.2 pct.1 lit.b

C.proc.civ., instanța de trimitere se verifică a fi Judecătoria sectorului 4

București căreia i se va trimite dosarul cauzei și care are a se conforma

dispozițiilor art.315 C.proc.civ.