ÎCCJ, decizie (scj.ro #82619)

Contract de vânzare-cumpărare în baza Legii nr.112/1995. Acțiune pentru anularea contractului. Admisibilitate Nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor, care cad sub incidența Legii nr.10/2001, se constituie într-o chestiune prejudicială, a cărei soluție poate avea înrâurire covârșitoare asupra dreptului dedus procedurii administrative de restituire a unor asemenea bunuri. În acest caz, intervine suspendarea legală de plin drept a procedurii administrative până la soluționarea acțiunii în nulitate, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Secția civilă, decizia nr.1504 din 11 aprilie 2003 Reclamanții S.R., I.M. și I.F.E. au chemat în judecată pe B.F., F.B., Consiliul General al Municipiului București, prin primarul general și pe S.C.

„AVL” Berceni, pentru a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.2048 din 24 septembrie 1997, privind înstrăinarea imobilului situat în municipiul București, str.Dealul Mitropoliei nr.11, deoarece a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.112/1995. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr.187 din 18 februarie 2002, a respins acțiunea ca nefondată. Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, prin decizia nr.302 din 3 iulie 2002, a respins, apelul reclamanților, cu motivarea că, în raport cu dispozițiile Legii nr.10/2001, în temeiul căreia aceștia au notificat restituirea bunului în natură, acțiunea apare inadmisibilă.

Împotriva deciziei din apel reclamanții au declarat recurs, susținând, în esență, că s-au violat dispozițiile Legii nr.10/2001, deoarece soluționarea acțiunii în constatarea nulității actelor de înstrăinare a imobilelor este prejudicială procedurii administrative de restituire a unor asemenea bunuri, așa încât acțiunea este admisibilă. Recursul este fondat. Din economia reglementărilor cuprinse în dispozițiile art.46 alin.4 și 5, 47 alin.2 din Legea nr.10/2001 rezultă, într-adevăr, că nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor, care cad sub incidența acestei legi, se constituie într-o chestiune prejudicială, a cărei soluție poate avea o înrâurire covârșitoare asupra dreptului dedus procedurii administrative de restituire a unor asemenea bunuri.

În acest caz intervine suspendarea legală de plin drept a procedurii administrative până la soluționarea acțiunii în nulitate, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. În consecință, refuzul instanțelor de a judeca acțiunea în nulitate referitor la care au fost sesizate, este nejustificat și poate constitui o denegare de dreptate (art.3 C.civ.), considerent pentru care se impune admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate în cauză cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare. În temeiul art.725 alin.2 combinat cu art.1 pct.1 și art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ., instanța de trimitere se verifică a fi Judecătoria sectorului 4 București căreia i se va trimite dosarul cauzei și care are a se conforma dispozițiilor art.315 C.proc.civ.