ÎCCJ, decizie (scj.ro #85394)

Inspector vamal. Abatere disciplinară.

Acțiune ordinară de supraveghere și control vamal desfășurată fără a avea ordin

scris. Cerința formei scrise a ordinului de control.

O.G.

nr. 16/1998[6]

D

eplasarea celor doi

inspectori vamali la Biroul Vamal Ostrov și intrarea lor într-o acțiune de

control neaprobată printr-un ordin de  control/misiune, în scris, reprezintă

o abatere disciplinară gravă care justifică pe deplin sancțiunea aplicată.

Împrejurarea că cei doi controlori au fost programați verbal de șeful

Serviciului supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale, pentru

data de 24 august 2002 pentru cazul în care ar fi fost necesar să se

deplaseze într-o acțiune de supraveghere și control a mijloacelor de

transport, nu este în măsură să schimbe sau să  atenueze caracterul

abaterii disciplinare comise.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.4029 din

20 noiembrie 2003)

Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ a admis acțiunea

formulată de reclamantul A.A.C. în contradictoriu cu Direcția Generală a

Vămilor, a anulat  decizia nr.115 din 10 septembrie 2002 a  Direcției

Generale a Vămilor, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută

anterior emiterii deciziei și a obligat pârâta la plata către reclamant a

drepturilor bănești pentru perioada 10 septembrie 2002 până la reintegrarea în

funcție, calculate în funcție de salariul ce i s-ar fi cuvenit  în această

perioadă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel  a reținut că

reclamantul s-a deplasat la  B.V.C.V.F. Ostrov ca urmare a dispoziției

șefului său direct C.A., care în ziua de 23 august 2002 a programat un echipaj

de  serviciu compus din reclamant și D.C., iar această acțiune  se

încadra în fișa postului reclamantului în condițiile în care s-au mai

desfășurat anterior  acțiuni fără ordin de  control, cu avizul

prealabil al șefului de serviciu.

A

mai arătat, în considerentele sentinței, că astfel de  acțiuni  sunt

permise potrivit normelor tehnice privind realizarea supravegherii și

controlului vamal aprobate prin decizia Direcției Generale Vamale nr.633/2001

din care rezultă ca  în cazuri  temeinic justificate se pot efectua

controale fără ordin scris, numai în baza delegației de serviciu.

Totodată a mai reținut că autoritatea pârâtă nu a făcut în nici un fel dovada

caracterului grav al abaterii săvârșite  de reclamant, nerezultând

consecințe grave asupra  bunului mers al  instituției sau vreo pagubă

materială însemnată  care să justifice măsura extremă a desfacerii

contractului de muncă.

Impotriva  acestei hotărâri a declarat recurs pârâta

Autoritatea  Națională a Vămilor criticând-o pentru  nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență următoarele:

-reclamantul A.A.C. s-a deplasat în data de 24 august 2002 la Biroul Vamal de

Control și Vămuire la Frontiera Ostrov fără ordin de  control /

misiune,  aprobat  de către persoanele  abilitate în acest-sens,

contrar dispozițiilor art.12 din  Decizia Directorului Direcției Generale

a Vămilor nr.633 din 14 martie 2001, în condițiile în care la aceeași

dată  o altă echipă de control, în baza ordinului de  control

44365 din 22 august 2002, era prezentă la  acest punct de frontiră;

-nu a întocmit  un act de  control aferent acțiunii respective;

-nu a respectat prevederile privind integritatea, combaterea fraudei din

Codul de  conduită și disciplină al personalului vamal emis prin Decizia

Direcției Generale a Vămilor nr.44 din 14 ianuarie 2002, toate  aceste

fapte reprezentând  abateri grave în sensul art.99 lit.b din OG nr.16/1998

și care  au atras aplicarea unei sancțiuni disciplinare pe măsură.

De altfel, susține recurenta, autoritatea vamală are  competența de a

stabili în funcție de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor

individualizarea  sancțiunii aplicate, iar  în cazul de  față la

individualizarea sancțiunii s-a ținut  cont de gravitatea faptelor și nu

de comportamentul anterior al reclamantului, aplicându-se legal dispozițiile

art.99 lit.h din OG nr.16/1998  având  caracter de normă specială în

raport cu dispozițiile Legii nr.188/1999.

Recursul este  fondat.

Din probele  administrate în cauză,  instanța reține că

intimatul-reclamant, inspector vamal în cadrul SSVLFV al Direcției Regionale

Interjudețeane București, s-a  deplasat  în ziua de  sâmbătă, 24

august 2002 împreună cu colegul său D.C., cu autoturismul de serviciu, la

Biroul Vamal Ostrov, județul Giurgiu, unde au executat activități de control

asupra mijloacelor de transport pe durată de  circa o oră și jumătate,

până în momentul în care au fost  chemați telefonic de șeful

Direcției Regionale Interjudețene  Vamale București.

Potrivit art.12  din Normele tehnice privind realizarea  supravegherii

și controlului ulterior, aprobate prin Decizia nr.633 din 14 martie 2001, emisă

de  directorul general al Direcției Generale a Vămilor, publicate în

Monitorul Oficial al României, Partea I nr.150 din 27 martie 2001 acțiunile

ordinare de supraveghere vamală și control vamal ulterior se desfășoară pe baza

ordinului de  control / misiune aprobat de  conducerea Direcției de

supraveghere  vamală și luptă împotriva  fraudelor vamale  sau

de  directorul direcției regionale vamale interjudețene, iar

acțiunile extraordinare (operative), pe bază de ordin de  control /

misiune aprobat de șeful serviciului supraveghere vamală și luptă

împotriva  fraudelor vamale sau de directorul Direcției regionale vamale

interjudețene, infracțiunile extraordinare (operative), pe bază de ordin

de  control /  misiune aprobat de șeful serviciului supraveghere

vamală și luptă  împotriva fraudelor vamale, modelul fiind prezentat

în anexa nr.1, sau, în cazuri bine justificate, pe baza  legitimației

de  control.

Deci, așa cum rezultă din modelul prezentat  în anexa 1 la Normele

tehnice, rezultă că  ordinul de  control / misiune este dat

întotdeauna în formă scrisă de către  persoana autorizată.

Intimatul-reclamant și colegul său s-au deplasat în ziua de 24 august 2002 și

au intrat  într-o acțiune de  control vamal la Biroul Vamal Ostrov,

fără a avea un astfel de ordin scris care să emane de la o persoană autorizată:

șeful direcției Regionale Vamale Interjudețene București sau șeful SSVLFV din

cadrul  Direcției Regionale Vamale Interjudețene București.

Astfel că deplasarea celor doi inspectori vamali la Biroul Vamal Ostrov și

intrarea lor într-o  acțiune de control neaprobată printr-un ordin

de  control misiune, în scris, reprezintă o abatere disciplinară gravă

care justifică pe deplin sancțiunea aplicată.

In raport cu situația de fapt și Normele tehnice  sus-citate, împrejurarea

că cei doi controlori au fost programați verbal de șeful Serviciului

supraveghere vamală  și lupta împotriva fraudelor vamale pentru data de 24

august 2002 pentru cazul în care ar fi fost necesar să se  deplaseze

într-o acțiune de supraveghere și control a mijloacelor de  transport, nu

este în măsură să schimbe sau să  atenueze caracterul abaterii disciplinare

comise.

Cum de altfel nu influențează asupra soluției  nici faptul că potrivit

art.12  ultima teză din  Normele tehnice, în cazuri bine justificate

se poate intra în acțiuni de control /misiune doar în baza  legitimației

de control. În cauză nu  există dovezi că intimatul-reclamant și

colegul său s-ar fi aflat într-un caz temeinic justificat, cu atât mai

puțin cu cât nu a fost încheiat  un act de  control de  către

cei doi  controlori care să ateste o astfel de situație, iar din probele

dosarului rezultă că în ziua de 24 august 2002, la Biroul  vamal Ostrov

s-au deplasat alți doi inspectori vamali din  cadrul Direcției Generale a

Vămilor, în baza unui ordin  de misiune /control și care au sesizat

prezența neregulamentară a intimatului-reclamant A.A.C. și a colegului său.

În consecință, recursul a fost admis, iar acțiunea reclamantului respinsă.