ÎCCJ, decizie (scj.ro #85394)

Inspector vamal. Abatere disciplinară. Acțiune ordinară de supraveghere și control vamal desfășurată fără a avea ordin scris. Cerința formei scrise a ordinului de control. O.G. nr. 16/1998[6] D eplasarea celor doi inspectori vamali la Biroul Vamal Ostrov și intrarea lor într-o acțiune de control neaprobată printr-un ordin de control/misiune, în scris, reprezintă o abatere disciplinară gravă care justifică pe deplin sancțiunea aplicată. Împrejurarea că cei doi controlori au fost programați verbal de șeful Serviciului supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale, pentru data de 24 august 2002 pentru cazul în care ar fi fost necesar să se deplaseze într-o acțiune de supraveghere și control a mijloacelor de transport, nu este în măsură să schimbe sau să atenueze caracterul abaterii disciplinare comise.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.4029 din 20 noiembrie 2003) Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul A.A.C. în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, a anulat decizia nr.115 din 10 septembrie 2002 a Direcției Generale a Vămilor, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești pentru perioada 10 septembrie 2002 până la reintegrarea în funcție, calculate în funcție de salariul ce i s-ar fi cuvenit în această perioadă. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamantul s-a deplasat la B.V.C.V.F.

Ostrov ca urmare a dispoziției șefului său direct C.A., care în ziua de 23 august 2002 a programat un echipaj de serviciu compus din reclamant și D.C., iar această acțiune se încadra în fișa postului reclamantului în condițiile în care s-au mai desfășurat anterior acțiuni fără ordin de control, cu avizul prealabil al șefului de serviciu. A mai arătat, în considerentele sentinței, că astfel de acțiuni sunt permise potrivit normelor tehnice privind realizarea supravegherii și controlului vamal aprobate prin decizia Direcției Generale Vamale nr.633/2001 din care rezultă ca în cazuri temeinic justificate se pot efectua controale fără ordin scris, numai în baza delegației de serviciu.

Totodată a mai reținut că autoritatea pârâtă nu a făcut în nici un fel dovada caracterului grav al abaterii săvârșite de reclamant, nerezultând consecințe grave asupra bunului mers al instituției sau vreo pagubă materială însemnată care să justifice măsura extremă a desfacerii contractului de muncă. Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență următoarele: -reclamantul A.A.C.

s-a deplasat în data de 24 august 2002 la Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontiera Ostrov fără ordin de control / misiune, aprobat de către persoanele abilitate în acest-sens, contrar dispozițiilor art.12 din Decizia Directorului Direcției Generale a Vămilor nr.633 din 14 martie 2001, în condițiile în care la aceeași dată o altă echipă de control, în baza ordinului de control 44365 din 22 august 2002, era prezentă la acest punct de frontiră; -nu a întocmit un act de control aferent acțiunii respective; -nu a respectat prevederile privind integritatea, combaterea fraudei din Codul de conduită și disciplină al personalului vamal emis prin Decizia Direcției Generale a Vămilor nr.44 din 14 ianuarie 2002, toate aceste fapte reprezentând abateri grave în sensul art.99 lit.b din OG nr.16/1998 și care au atras aplicarea unei sancțiuni disciplinare pe măsură.

De altfel, susține recurenta, autoritatea vamală are competența de a stabili în funcție de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor individualizarea sancțiunii aplicate, iar în cazul de față la individualizarea sancțiunii s-a ținut cont de gravitatea faptelor și nu de comportamentul anterior al reclamantului, aplicându-se legal dispozițiile art.99 lit.h din OG nr.16/1998 având caracter de normă specială în raport cu dispozițiile Legii nr.188/1999. Recursul este fondat.

Din probele administrate în cauză, instanța reține că intimatul-reclamant, inspector vamal în cadrul SSVLFV al Direcției Regionale Interjudețeane București, s-a deplasat în ziua de sâmbătă, 24 august 2002 împreună cu colegul său D.C., cu autoturismul de serviciu, la Biroul Vamal Ostrov, județul Giurgiu, unde au executat activități de control asupra mijloacelor de transport pe durată de circa o oră și jumătate, până în momentul în care au fost chemați telefonic de șeful Direcției Regionale Interjudețene Vamale București.

Potrivit art.12 din Normele tehnice privind realizarea supravegherii și controlului ulterior, aprobate prin Decizia nr.633 din 14 martie 2001, emisă de directorul general al Direcției Generale a Vămilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.150 din 27 martie 2001 acțiunile ordinare de supraveghere vamală și control vamal ulterior se desfășoară pe baza ordinului de control / misiune aprobat de conducerea Direcției de supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale sau de directorul direcției regionale vamale interjudețene, iar acțiunile extraordinare (operative), pe bază de ordin de control / misiune aprobat de șeful serviciului supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale sau de directorul Direcției regionale vamale interjudețene, infracțiunile extraordinare (operative), pe bază de ordin de control / misiune aprobat de șeful serviciului supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale, modelul fiind prezentat în anexa nr.1, sau, în cazuri bine justificate, pe baza legitimației de control.

Deci, așa cum rezultă din modelul prezentat în anexa 1 la Normele tehnice, rezultă că ordinul de control / misiune este dat întotdeauna în formă scrisă de către persoana autorizată. Intimatul-reclamant și colegul său s-au deplasat în ziua de 24 august 2002 și au intrat într-o acțiune de control vamal la Biroul Vamal Ostrov, fără a avea un astfel de ordin scris care să emane de la o persoană autorizată: șeful direcției Regionale Vamale Interjudețene București sau șeful SSVLFV din cadrul Direcției Regionale Vamale Interjudețene București. Astfel că deplasarea celor doi inspectori vamali la Biroul Vamal Ostrov și intrarea lor într-o acțiune de control neaprobată printr-un ordin de control misiune, în scris, reprezintă o abatere disciplinară gravă care justifică pe deplin sancțiunea aplicată.

In raport cu situația de fapt și Normele tehnice sus-citate, împrejurarea că cei doi controlori au fost programați verbal de șeful Serviciului supraveghere vamală și lupta împotriva fraudelor vamale pentru data de 24 august 2002 pentru cazul în care ar fi fost necesar să se deplaseze într-o acțiune de supraveghere și control a mijloacelor de transport, nu este în măsură să schimbe sau să atenueze caracterul abaterii disciplinare comise. Cum de altfel nu influențează asupra soluției nici faptul că potrivit art.12 ultima teză din Normele tehnice, în cazuri bine justificate se poate intra în acțiuni de control /misiune doar în baza legitimației de control.

În cauză nu există dovezi că intimatul-reclamant și colegul său s-ar fi aflat într-un caz temeinic justificat, cu atât mai puțin cu cât nu a fost încheiat un act de control de către cei doi controlori care să ateste o astfel de situație, iar din probele dosarului rezultă că în ziua de 24 august 2002, la Biroul vamal Ostrov s-au deplasat alți doi inspectori vamali din cadrul Direcției Generale a Vămilor, în baza unui ordin de misiune /control și care au sesizat prezența neregulamentară a intimatului-reclamant A.A.C. și a colegului său. În consecință, recursul a fost admis, iar acțiunea reclamantului respinsă.