ÎCCJ, decizie (scj.ro #85494)

Pensie. Durata vechimii în muncă.Cazul consilierului local pe durata mandatului Activitatea depusă de consilierul local – funcție de demnitate publică, constituie vechime în muncă ce se va lua în calcul la stabilirea pensiei în sistemul public de asigurări sociale. Secția de contencios administrativ, decizia nr.2890 din 8 octombrie 2002 Reclamantul R.I. a chemat în judecată Direcția Muncii și Solidarității Sociale a județului Sibiu pentru a fi obligată la recunoașterea vechimii în muncă a perioadei în care a îndeplinit funcția de consilier local (2 iunie 1996 – 30 iunie 2002), în cadrul consiliului local al orașului. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că deși sunt îndeplinite condițiile legale, cererea sa adresată în acest scop autorității publice pârâte nu a primit o rezolvare favorabilă până în prezent.

Din această cauză se consideră vătămat în dreptul la pensie consacrat de Constituție și de alte acte normative, prin refuzul funcționarilor pârâtei de a include în calculul vechimii în muncă perioada menționată mai sus. Casa Județeană de Pensii Sibiu, citată în proces la solicitarea pârâtei, a formulat cerere de chemare în garanție pentru ca în cazul admiterii acțiunii principale, Consiliul localal al orașului „C” să fie obligat la plata contribuțiilor la asigurările sociale de stat și a pensiei suplimentare cuvenite, cu majorările aferente perioadei în discuție. Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.124 din 30 mai 2000, a respins ca neîntemeiate acțiunea principală și cererea de chemare în garanție.

Instanța a reținut, în esență, că din moment ce reclamantul nu a desfășurat o activitate permanentă în perioada care interesează procesul și nici nu s-a depus contribuția la fondul de asigurări sociale și contribuția la pensia suplimentară nu sunt întrunite cerințele legale pentru admisibilitatea cererii. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul R.I. Recurentul a susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Că, în realitate, în raport de prevederile Legii nr.154/1998, perioada în care a îndeplinit funcția de consilier local trebuie recunoscută ca vechime în muncă, cu consecințele corespunzătoare în privința cuantumului pensiei. Recursul este întemeiat.

Prin Legea nr.154/1998 s-a reglementat sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și al indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă o funcție de demnitate publică. În sensul acestei legi, funcția de consilier local este o funcție de demnitate publică care se ocupă prin mandatul obținut direct, prin alegeri organizate. Potrivit dispoziției cuprinsă în art.12 alin.3, perioada în care o persoană a ocupat o astfel de funcție constituie vechime în muncă și în specialitate, iar în conformitate cu art.20 alin.1, indemnizația lunară, prevăzută la art.19, este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

Noua reglementare, conținută într-o lege specială, are un caracter derogatoriu de la dreptul comun. Ea nu condiționează dreptul la pensie al persoanei, care a ocupat o funcție publică, de desfășurare a unei activități permanente, astfel cum eronat s-a reținut în sentință. De aceea, este nejustificat refuzul organului de pensii de a recunoaște reclamantului – fost consilier independent al Consiliului local al orașului „C”, dreptul de a cere și obține includerea perioadei 1 iunie 1996 – 30 iunie 2000, în calculul vechimii în muncă, cu consecințele corespunzătoare în privința pensiei. Având în vedere considerentele expuse s-a admis recursul, a fost casată sentința și în fond, s-a admis acțiunea principală și cererea de chemare în garanție.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu a fost obligată sp recunoască reclamantului R.I. vechimea în muncă pentru perioada în care acesta a îndeplinit funcția de consilier local. Totodată, chematul în garanție, anume Consiliul local al orașului „C” a fost obligat să plătească pârâtei sumele de bani datorate cu titlu de contribuție la asigurările sociale și pensie suplimentară, cu majorările legale aferente.