ÎCCJ, decizie (scj.ro #85291)

Pensie de serviciu.Magistrat care își continuă activitatea. Data plății pensiei Magistratul dobândește calitatea de pensionar și dreptul de a primi pensia de serviciu la încetarea activității, iar nu de la data deciziei prin care s-a calculat pensia de serviciu, fără a fi pusă în plată. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.49 din 15 ianuarie 2003) Reclamantul T.A. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Suceava, solicitând obligarea la plata sumei de 102.790.940 lei, reprezentând pensia pentru munca depusă și limită de vârstă pe perioada 1.07.1998 – 31.12.2000, precum și suma care va rezulta din recalcularea pensiei în raport de evoluția salariului de bază al magistraților, cu sporul de vechime în magistratură și prin luarea în considerare a perioadelor în care a îndeplinit funcțiile de jurisconsult și de consilier juridic.

Curtea de Apel Suceava, Secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că reclamantul nu este în drept să primească pensia stabilită de pârâtă decât după data încetării activității și că, refuzul astfel motivat de pârâtă este conform prevederilor art.51 din Legea nr.3/1977. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, reclamantul a declarat recurs. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurentul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă și intimata a stabilit drepturile de pensie prin decizia nr.189.514/ 26.06.1998. După înscrierea sa la pensie, recurentul și-a continuat activitatea și instanța de fond a constatat judicios că, intimata nu avea obligația de plată a pensiei, întrucât nu a intervenit o încetare a activității prin desfacerea contractului de muncă.

Soluția instanței de fond este conformă dispozițiilor art.51 alin.1 din Legea nr.3/1977 care prevăd că pentru salariați, pensiile se plătesc de la data desfacerii contractului de muncă. Excepția de neconstituționalitate invocată de către recurent a fost examinată de Curtea Constituțională, care prin decizia nr.222 din 11.07.2002, a constatat că sunt neîntemeiate criticile formulate. Susținerea recurentului privind vătămarea adusă de intimată dreptului său de a cumula pensia cu salariul, drept recunoscut de art.3 din Legea nr.2/1991, este nefondată. Potrivit acestei reglementări, dreptul de a cumula pensia cu salariul este prevăzut numai în cazul reangajării persoanei pensionate.

Cum recurentul nu a încetat activitatea și nu a dobândit calitatea de pensionar de la data întocmirii deciziei sale de pensie, continuarea activității nu poate fi asimilată situației de angajare după pensionare, astfel încât nu sunt întrunite condițiile textului de lege, invocat greșit prin acțiune ca temei pentru plata drepturilor de pensie în perioada 1 iulie 1998 – 31 martie 2001, anterior desfacerii contractului de muncă. Față de considerentele expuse, recursul a fost respins.