ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 255/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 12 mai 2003 reclamantul V.D.I. a solicitat să-i fie recunoscute, de către Casa Județeană de Pensii Suceava, drepturile prevăzute de dispozițiile Legii nr.309/2002. Prin sentința civilă nr.137/2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă reținându-se că pârâta, prin hotărârea nr.848 din 31 octombrie 2002, a acordat petentului drepturile pretinse, pentru perioada 10 iunie 1955 – 28 martie 1957, începând cu data de 1 octombrie 2002. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul arătând că nu a primit drepturile bănești solicitate (indemnizație de 15000 lei lunar).

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002 au fost recunoscute recurentului prin hotărârea nr. 848/2002 emisă de intimată. Împrejurarea invocată în recurs – neprimirea efectivă a indemnizației – nu reprezintă un motiv pentru desființarea sentinței aceasta fiind o problemă de executare a hotărârii nr.848/2002 a intimatei. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de V.D.I. împotriva sentinței civile nr.137 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.