ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 255/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 12 mai 2003 reclamantul V.D.I. a solicitat să-i

fie recunoscute, de către Casa Județeană de Pensii Suceava, drepturile

prevăzute de dispozițiile Legii nr.309/2002.

Prin

sentința civilă nr.137/2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă reținându-se că pârâta, prin

hotărârea nr.848 din 31 octombrie 2002, a acordat petentului drepturile

pretinse, pentru perioada 10 iunie 1955 – 28 martie 1957, începând cu data de 1

octombrie 2002.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul arătând că nu a primit

drepturile bănești solicitate  (indemnizație de 15000 lei lunar).

Verificând

cauza în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Drepturile

prevăzute de Legea nr.309/2002 au fost recunoscute recurentului prin hotărârea

nr. 848/2002 emisă de intimată.

Împrejurarea

invocată în recurs – neprimirea efectivă a indemnizației – nu reprezintă un

motiv pentru desființarea sentinței aceasta fiind o problemă de executare a

hotărârii nr.848/2002 a intimatei.

Pentru

considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând

motive de recurs de ordine publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de V.D.I. împotriva sentinței civile nr.137 din 11 iunie 2003

a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.