ÎCCJ, decizie (scj.ro #82530)

Acțiune. Părțile. Decesul pârâtului reprezentat în proces de un mandatar. Consecințe. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedură contencioasă. Părțile. Folosința și exercițiul drepturilor procesuale.. Decesul mandatarului uneia dintre părți. Index alfabetic. Drept procesual civil. - Părțille în proces - Mandatarul părții decedate. Consecințe. C. pr. civ . : art. 41 și urm. art. 67 și urm. art. 105 art. 243 alin. 1 pct.1 În raport cu art. 41 și următoarele , art. 67 și urm., art. 105 și art. 243 alin. 1 pct.1 Cod procedură civilă hotărârea instanței este sancționată cu nulitatea în cazul în care una din părți era decedată , chiar dacă era reprezentată de un mandatar. Într-un asemenea caz, instanța suspendă judecata până la introducerea în proces a moștenitorului părții decedate și stabilește care este opțiunea acestuia cu privire la mandatul dat de autorul său.

Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5761 din 21 octombrie 2004 La 22 ianuarie 2003, reclamantul T.I. și alții au chemat în judecată pe pârâtul T. H. prin mandatar S.T., pentru a fi obligat în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999, modificată prin Legea nr. 241/2001, în calitate de proprietar al imobilului situat în Brașov la încheierea contractului de închiriere pentru locuințele pe care reclamanții le dețin în imobil. S-a motivat că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, titlul de proprietate al pârâtului a fost preferat titlurilor de proprietate ale reclamanților - obținute în condițiile Legii nr.112/1995 - și, pe cale de consecință, aceștia redevin chiriași.

Judecătoria Brașov prin sentința civilă nr.7365 din 09.09.2003 a respins acțiunea reținând că, în urma admiterii acțiunii în revendicare formulată de către pârât, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanți, în temeiul Legii nr. 112/1995, nu au fost „desființate implicit”, această noțiune nefiind recunoscută ca o cauză de neeficacitate a actului juridic civil. Că, art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999, modificată, face referire expresă la titularii de contracte de vânzare-cumpărare „desființate prin hotărâre judecătorească” , ceea ce nu este cazul în speță. Instanța de fond reproșează reclamanților faptul că nu au cerut chiar ei desființarea propriilor contracte de vânzare-cumpărare.

Apelul declarat de reclamanți a fost admis de Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr.118/Ap din 11.11.2003, sentința judecătoriei find schimbată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului să încheie cu reclamanții contractele de închiriere, pentru locuințele în litigiu. Instanța de apel a reținut că reclamanții, foști chiriași, au cumpărat locuințele, în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995, însă prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabil, s-a apreciat că titlul de proprietate al pârâtului este preferabil titlurilor de proprietate ale reclamanților, astfel că a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de pârâtul din prezenta cauză. Așa fiind, titlurile de proprietate ale reclamanților nu mai au nici o eficiență juridică, deci poate fi asimilat contractelor considerate desființate.

Prin analogie, reclamanții se află în situația reglementată de art.6 din O.U.G. nr.40/1999. Împotriva acestei hotărâri, în calitate de moștenitoare a pârâtului, a declarat recurs T.S., prin mandatar S.T. Au fost invocate ca motive de casare prevederile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, astrfel: - Acțiunea a fost formulată împotriva pârâtului T. H. la 22.01.2003. Pârâtul a decedat la 19.05.2003 și, potrivit certificatului de moștenitor, recurenta a fost declarată unică moștenitoare la data de 06.10.2003. Curtea de Apel Brașov a obligat, deci, o persoană decedată, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii. - În speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999, acestea fiind de strictă interpretare.

Or, reclamanților nu le-au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare, condiție obligatorie pentru ca proprietarul să poată fi obligat să încheie contract de închiriere cu aceștia. Recursul se privește ca fondat, în limitele și pentru motivele ce urmează. Pârâtul, proprietar al imobilului, a decedat pe parcursul desfășurării procesului. Acesta a avut un mandatar în persoana lui S.T. Indiferent dacă mandatarul a avut sau nu cunoștință, în faza de fond sau/și apel, de decesul pârâtului, cert este că acesta a reprezentat o persoană decedată, care avea, însă, un moștenitor, posesor al unui certificat de moștenitor din 06.10.2003 notat în Cartea Funciară, împrejurare necunoscută de instanță și nu din vina ei.

Potrivit art. 71 din Codul de procedură civilă, mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat, ci dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori. Acest text de lege trebuie interpretat, prin raportare la art. 67 C. pr. civ., potrivit căruia părțile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar. Din momentul decesului pârâtului, parte în proces devine recurenta moștenitoare care poate să-și exercite drepturile personal sau prin mandatar (art. 67 alin. 1). Pentru a vedea dacă mandatul dăinuiește (art. 71 teza 2) moștenitoarea urmează să-și exprime punctul de vedere cu privire la mandatul dat de autorul său; pentru aceasta, trebuia, însă, introdusă în proces, ceea ce nu s-a făcut.

Numai în situația în care moștenitoarea, introdusă în proces, nu retrăgea mandatul, acesta rămânea valabil. Or, prima condiție, de introducere în cauză nu s-a îndeplinit. În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului, după introducerea în cauză a moștenitoarei și exprimarea expresă a opțiunii acesteia cu privire la mandatul dat de autorul său. Admiterea primului motiv de casare face de prisos examinarea motivului doi de casare. Cu ocazia rejudecării apelului vor fi examinate toate celelalte motive invocate în cererea de recurs.