ÎCCJ, decizie (scj.ro #82731)

Competență materială. Actualizarea despăgubirilor stabilite,sub forma unor prestații periodice,prin hotărâre judecătorească irevocabilă Competența de soluționare a cererii privind actualizarea despăgubirilor, stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nu este determinată de criteriul valoric, ci de natura litigiului, respectiv de faptul că reprezintă o cerere accesorie de competența instanței care a judecat cererea principală și a stabilit irevocabil condițiile răspunderii civile delictuale. Secția civilă, decizia nr.583 din 13 februarie 2002 Reținând cauza spre rejudecare după casare, Tribunalul Caraș-Severin – Secția civilă, prin sentința nr.1333 din 11 octombrie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei C.F.

și a obligat pe pârâții M.F. și SC. „C” SA Caransebeș la plata sumei de 43.356.073 lei cu titlu de rentă viageră restantă; a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta SC. „C” SA Caransebeș. Prin decizia nr.82 din 11 iunie 2001, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25 iulie 2001, Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă a admis apelul reclamantei C.F. și, în fond, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți în solidar la plata sumei de 113.958.131 lei reprezentând rentă lunară restantă actualizată. Împotriva deciziei dată în apel au declarat recurs reclamanta C.F. și pârâta SC. „C” SA Caransebeș. Recursul reclamantei este respins ca tardiv. Recursul pârâtei este fondat, în temeiul motivului de ordine publică, ce a fost invocat și urmează a fi analizat potrivit art.306 C.proc.civ., referitor la competența de soluționare a cauzei în primă instanță.

Reclamanta C.F. a solicitat obligarea, în solidar, a celor doi pârâți la plata unor despăgubiri reprezentând prestații periodice actualizate, în așa fel încât sumele ce se vor stabili să corespundă cerinței de reparație integrală a prejudiciului suferit în urma unui accident rutier. În justificarea demersului său judiciar, reclamanta a invocat sentința civilă nr.1233 din 23 aprilie 1993 a Judecătoriei Caransebeș, prin care s-a stabilit în mod irevocabil că în urma unui accident de circulație, reclamanta a suferit o infirmitate permanentă, fiind în nevoie, și că, la baza răspunderii delictuale, există raport de prepușenie între pârâtul M.F. și pârâta SC. „C” SA Caransebeș în folosul și interesul căreia conducătorul auto lucra în momentul producerii accidentuluii.

La rândul său, hotărârea judecătorească invocată de reclamantă a fost fundamentată pe dispozițiile sentinței penale nr.23/1992, pronunțată tot de Judecătoria Caransebeș, în temeiul căreia pârâtul M.F., inculpat în acea cauză, a fost condamnat la 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.284 alin.2 și 4 C.pen. și art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966 săvârșite în legătură cu fapta din 14 iunie 1991, a cărei victimă a fost reclamanta.

Întrucât, prin hotărâri anterioare, s-au stabilit în mod irevocabil elementele răspunderii civile delictuale referitoare la existența faptei ilicite, a prejudiciului, vinovăției, raportului de cauzalitate, raportului de prepușenie etc., solicitarea din litigiul de față, prin care se pretinde doar actualizarea pretențiilor periodice, în scopul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de reclamantă la data de 14 iunie 1991, reprezintă o cerere accesorie litigiului principal și este în căderea instanței competente să judece cererea principală, potrivit art.17 C.proc.civ., indiferent de cuantumul despăgubirilor datorate.

Cu alte cuvinte, competența de soluționare a cauzei în primă instanță nu este, în cazul dedus judecății, determinată de criteriul valoric, ci de natura litigiului și de faptul că acțiunea în actualizarea unei creanțe reprezintă o cerere accesorie judecății în primă instanță, prin care Judecătoria Caransebeș a stabilit irevocabil condițiile răspunderii civile delictuale ale celor doi pârâți. Cererea ulterioară, pentru completarea despăgubirilor inițiale, dar întemeiată pe același fapt generator de prejudicii, respectiv accidentul rutier ce a condus la vătămarea corporală a reclamantei, este tot în căderea instanței competente să judece cererea principală, respectiv Judecătoria Caransebeș.

Față de cele ce preced, recursul pârâtei este admis pentru motivul de ordine publică invocat din oficiu și, în consecință, sunt casate toate hotărârile pronunțate în cauză cu neobservarea normelor legale referitoare la competența după materie, urmând ca pricina să fie trimisă la Curtea de Apel Timișoara în scopul soluționării pe fond a recursurilor declarate de reclamanta C.F. și de pârâta SC. „C” SA Caransebeș împotriva deciziei nr.920 din 15 iunie 1999, pronunțată în apel de Tribunalul Caraș-Severin.