ÎCCJ, decizie (scj.ro #82731)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82731) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență materială.
Actualizarea despăgubirilor stabilite,sub forma unor prestații periodice,prin
hotărâre judecătorească irevocabilă
Competența de
soluționare a cererii privind actualizarea despăgubirilor, stabilite prin
hotărâre judecătorească irevocabilă, nu este determinată de criteriul valoric,
ci de natura litigiului, respectiv de faptul că reprezintă o cerere accesorie
de competența instanței care a judecat cererea principală și a stabilit
irevocabil condițiile răspunderii civile delictuale.
Secția civilă, decizia
nr.583 din 13 februarie 2002
Reținând cauza spre rejudecare după casare, Tribunalul Caraș-Severin – Secția
civilă, prin sentința nr.1333 din 11 octombrie 2000, a admis în parte acțiunea
reclamantei C.F. și a obligat pe pârâții M.F. și SC. „C” SA Caransebeș la plata
sumei de 43.356.073 lei cu titlu de rentă viageră restantă; a fost respinsă ca
nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta SC. „C” SA Caransebeș.
Prin decizia nr.82 din 11 iunie 2001, astfel cum a fost îndreptată prin
încheierea din 25 iulie 2001, Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă a admis
apelul reclamantei C.F. și, în fond, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți în
solidar la plata sumei de 113.958.131 lei reprezentând rentă lunară restantă
actualizată.
Împotriva deciziei dată în apel au declarat recurs reclamanta C.F. și pârâta
SC. „C” SA Caransebeș.
Recursul reclamantei este respins ca tardiv.
Recursul pârâtei este fondat, în temeiul motivului de ordine publică, ce a fost
invocat și urmează a fi analizat potrivit art.306 C.proc.civ., referitor
la competența de soluționare a cauzei în primă instanță.
Reclamanta C.F. a solicitat obligarea, în solidar, a celor doi pârâți la
plata unor despăgubiri reprezentând prestații periodice actualizate, în așa fel
încât sumele ce se vor stabili să corespundă cerinței de reparație integrală a
prejudiciului suferit în urma unui accident rutier. În justificarea demersului
său judiciar, reclamanta a invocat sentința civilă nr.1233 din 23 aprilie
1993 a Judecătoriei Caransebeș, prin care s-a stabilit în mod irevocabil că în
urma unui accident de circulație, reclamanta a suferit o infirmitate
permanentă, fiind în nevoie, și că, la baza răspunderii delictuale, există
raport de prepușenie între pârâtul M.F. și pârâta SC. „C” SA Caransebeș în
folosul și interesul căreia conducătorul auto lucra în momentul producerii
accidentuluii.
La rândul său, hotărârea judecătorească invocată de reclamantă a fost
fundamentată pe dispozițiile sentinței penale nr.23/1992, pronunțată tot de
Judecătoria Caransebeș, în temeiul căreia pârâtul M.F., inculpat în acea cauză,
a fost condamnat la 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute
de art.284 alin.2 și 4 C.pen. și art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966
săvârșite în legătură cu fapta din 14 iunie 1991, a cărei victimă a fost reclamanta.
Întrucât, prin hotărâri anterioare, s-au stabilit în mod irevocabil elementele
răspunderii civile delictuale referitoare la existența faptei ilicite, a
prejudiciului, vinovăției, raportului de cauzalitate, raportului de prepușenie
etc., solicitarea din litigiul de față, prin care se pretinde doar actualizarea
pretențiilor periodice, în scopul asigurării unei reparații integrale a
prejudiciului suferit de reclamantă la data de 14 iunie 1991, reprezintă o
cerere accesorie litigiului principal și este în căderea instanței competente
să judece cererea principală, potrivit art.17 C.proc.civ., indiferent de
cuantumul despăgubirilor datorate.
Cu alte cuvinte, competența de soluționare a cauzei în primă instanță nu este,
în cazul dedus judecății, determinată de criteriul valoric, ci de natura
litigiului și de faptul că acțiunea în actualizarea unei creanțe reprezintă o
cerere accesorie judecății în primă instanță, prin care Judecătoria Caransebeș
a stabilit irevocabil condițiile răspunderii civile delictuale ale celor doi
pârâți. Cererea ulterioară, pentru completarea despăgubirilor inițiale, dar
întemeiată pe același fapt generator de prejudicii, respectiv accidentul rutier
ce a condus la vătămarea corporală a reclamantei, este tot în căderea instanței
competente să judece cererea principală, respectiv Judecătoria Caransebeș.
Față de cele ce preced, recursul
pârâtei este admis pentru motivul de ordine publică invocat din oficiu
și, în consecință, sunt casate toate hotărârile pronunțate în cauză cu
neobservarea normelor legale referitoare la competența după materie, urmând ca
pricina să fie trimisă la Curtea de Apel Timișoara în scopul soluționării pe
fond a recursurilor declarate de reclamanta C.F. și de pârâta SC. „C” SA
Caransebeș împotriva deciziei nr.920 din 15 iunie 1999, pronunțată în apel de
Tribunalul Caraș-Severin.