ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 769/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 20.05.2013, reclamanta A. Caransebeș a chemat în judecată pe pârâta B. Caransebeș, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 288.522,83 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor și a construcțiilor efectuate la imobilul înscris în CF x Caransebeș, precum și instituirea unui drept de retenție în favoarea sa, până la achitarea despăgubirilor. Prin Sentința nr. 1400 din 21 decembrie 2015, Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 725/A din 7 noiembrie 2017, a admis apelul declarat de reclamanta A. Caransebeș și a schimbat sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pe pârâta B. Caransebeș la plata către reclamantă a sumei de 288.522,83 RON cu titlu de despăgubiri. Prin aceeași decizie pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 12.735 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, la fond și în apel, în măsura admiterii acțiunii. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au formulat recurs reclamanta A. Caransebeș și pârâta B. Caransebeș. Recursul formulat de reclamantă a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc.

civ.. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamanta, după ce prezintă istoricul imobilului în litigiu, reproșează instanței de apel că nu a înțeles fondul cauzei, susținând că obiectul dosarului este reprezentat de recuperarea contravalorii construcțiilor noi pe care le-a edificat cu fonduri proprii în curtea imobilului care a aparținut pârâtei. Mai susține că s-a făcut o interpretare greșită a expertizei efectuate în cauză, având în vedere că expertul a evaluat construcțiile nou edificate drept îmbunătățiri aduse imobilului pârâtei. Arată că este greșit a se reține că pentru edificarea construcțiilor au fost utilizați bani publici, în condițiile în care toate lucrările au fost efectuate din fonduri proprii, cooperativele de consum având independență financiară.

Eroarea s-a produs ca urmare a interpretării defectuoase a înscrisurilor emise de către Banca de Stat, deoarece banii Cooperativei se aflau în contul singurei bănci existente la momentul respectiv. Mai arată că existența unor construcții noi, alături de imobilul pârâtei, nu este negată nici chiar de către pârâtă, fiind ușor de observat că imobilul inițial are o anumită arhitectură, pe când construcțiile noi au altă arhitectură, destinația fiecărei construcții fiind una diferită. La data de 07.12.2017, pârâta B. Caransebeș a formulat declarație de recurs, iar la data de 12.02.2018 a depus motivele de recurs, prin care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 4 C. proc.

civ. Prin întâmpinarea formulată în termen legal, reclamanta a invocat excepția nulității recursului pârâtei, pentru nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. La data de 08.03.2018 pârâta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că motivele sale de recurs au fost formulate în termenul de 30 de zile de la data comunicării adresei instanței din data de 25.01.2018. La data de 26 aprilie 2018 Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulității recursurilor formulate de către părți, pentru neîncadrarea de către reclamantă a criticilor sale în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc.

civ. și formularea de către pârâtă a motivelor de recurs peste termenul legal. Asupra recursurilor formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele: 1. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1 - 8 din acest text legal. Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. Deși reclamanta și-a întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au fost indicate doar formal, nefiind formulate critici care să vizeze o nemotivare a hotărârii atacate ori o contradictorialitate între considerentele, respectiv considerente străine de obiectul pricinii și dispozitivul acesteia și nici nu au fost formulate critici de nelegalitate care să se refere la normele de drept material aplicate sau interpretate greșit de instanța de apel. În speță, din motivele de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci acestea cuprind susțineri care nu reprezintă critici de nelegalitate, privind elemente ale situației de fapt, probele administrate și aprecierea acestora realizată de instanța de apel.

În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat de recurenta-reclamantă, A. Caransebeș, împotriva Deciziei nr. 725/A din data de 7 noiembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. 2. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs". Decizia nr. 725/A din 7 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, recurată în prezenta cauză, a fost comunicată pârâtei la data de 11.12.2017, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar apel. La data de 07.12.2017 pârâta a formulat declarație de recurs, iar motivele de recurs au fost formulate la data de 12.02.2018, conform ștampilei aplicate de factorul poștal pe plicul aflat la fila x verso din dosar, cu încălcarea dispozițiilor procedurale menționate.

Pentru aceste considerente, în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de pârâta B. Caransebeș împotriva Deciziei nr. 725/A din data de 7 noiembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, pentru nemotivarea recursului în termenul legal de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ. În analiza recursurilor, Înalta Curte a avut în vedere dispozițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nule recursurile formulate de reclamanta A. Caransebeș și de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 725/A din data de 7 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2019. GGC - GV