ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2617/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. xx/208/2015 din data de 20 aprilie 2015 SC "A." SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC "B." SRL rezilierea Contractului de Asociere în Participațiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000 și a Actului adițional nr. 4024 din 1 aprilie 2004 la acest contract în ceea ce privește obiectul de exploatare a obiectivului "C.", obligarea pârâtei la predarea în posesie și în stăpânirea de fapt a imobilelor înscrise în CF nr. 30254 Băile Herculane provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 11 Băile Herculane cu nr. top 47 - Băile Herculane teren intravilan de 762 mp sub A1 și nr. top 47 Băile Herculane cadastral C1 D. actuala C. a cărui proprietar este SC "A." SRL, radierea din CF nr. 30 254 Băile Herculane a mențiunilor privind sarcinile referitoare la Contractul de Asociere în participațiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000, obligarea pârâtei să achite debitul restant constând într-un procent de 25% din profitul realizat de aceasta, dar nu mai puțin de 3% din cifra de afaceri anuală privind exploatarea Băii Diana, în conformitate cu prevederile art. 13 și art. 14 din Contractul de Asociere în Participațiune nr. 4522/26 septembrie 2000, începând cu data de 31 martie 2010 și până în prezent, inclusiv dobânda legală și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Prin Sentința civilă nr. 485 din 24 martie 2017,pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/2015, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta-pârâtă reconvențională SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională SC "B." SRL; s-a dispus rezilierea Contractului de Asociere în participațiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000 și a Actului adițional nr. 4024 din 1 aprilie 2004 la acest contract, în ceea ce privește obiectul de exploatare a obiectivului C., Herculane; a fost obligată pârâta-reclamantă reconvențională SC "B." SRL la predarea către reclamanta-pârâtă reconvențională SC "A." SRL în posesie și în stăpânirea de fapt a imobilului înscris în CF 30254 Băile Herculane (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 11 Băile Herculane) cu nr. top 47 Băile Herculane teren intravilan de 762 mp de sub A1 și nr. top 47 Băile Herculane, cadastral C1 D. - Actual C. de sub A1.1.; s-a dispus radiera din CF 30254 Băile Herculane (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 11 Băile Herculane) a mențiunilor privind sarcinile referitoare la Contractul de Asociere în Participațiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000; s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei-pârâtă reconvențională SC"A." SRL privind obligarea pârâtei-reclamantă reconvențională SC"B." SRL la plata debitului restant constând într-un procent de 25% din profitul realizat de aceasta, dar nu mai puțin de 3% din cifra de afaceri anuală privind exploatarea Băii Diana, în conformitate cu prevederile art. 13 și art. 14 din Contractul de Asociere în participațiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000 începând cu data de 31 martie 2010 și până la data formulării acțiunii, inclusiv dobânda legală; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă reconvențională SC "B." SRL; s-a dispus obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională SC "A." SRL la plata sumei de 171.656 RON, actualizată cu rata inflației la data plății efective, către pârâta-reclamantă reconvențională SC "B." SRL; s-a respins în rest ca neîntemeiată cererea reconvențională; în baza art. 453 alin. (2) C. proc. civ. s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 1/A/2018 din 8 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 485 din 24 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr. x/2015 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SRL

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată în sensul obligării pârâtei reclamantă reconvențională SC B. SRL față de reclamanta pârâtă reconvențională SC A. SRL la plata diferenței de debit restant în sumă de 7.544,14 RON, conform art. 13 și 14 din Contractului de asociere în participațiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000, pentru perioada 31 martie 2010 și până la data formulării acțiunii, inclusiv dobânda legală.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței civile apelate.

S-a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă SC B. SRL împotriva Sentinței civile nr. 485 din 24 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr. x/2015 în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A. SRL

A fost obligată intimata-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 3.553 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Împotriva deciziei menționate anterior, a declarat recurs recurenta-pârâtă SC B. SRL

Prin adresa din 18 aprilie 2018, Tribunalul Caraș-Severin a înaintat dosarul cauzei spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel de Tribunalul Caraș-Severin, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON, astfel cum rezultă din Sentința civilă nr. 21 din 23 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara prin care s-a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș, reținându-se că prin precizarea de acțiune, înregistrată la data de 11 mai 2015 în fața primei instanțe, reclamanta și-a precizat pretențiile pentru petitul principal, la suma de 70.000 RON, ca efect al rezilierii contractului de asociere în participațiune, respectiv a precizat pretențiile referitoare la petitul accesoriu privind dobânzile legale, la suma de 100.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, o asemenea competență nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel.

Într-o atare situație, devin incidente prevederile de principiu conținute de art. 5 C. proc. civ. și se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 94 - 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziții, a instanței competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepția inițială a Codului, de a nu recunoaște recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absența unei norme privind competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Caraș-Severin revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Timișoara, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursurilor, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, privind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 1/A/2018 din 8 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2018.

Procesat de GGC - LM