ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3217/2014

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 2126/115/2010 din 17 octombrie 2010, reclamanta SC C.P. SRL Băile Herculane a chemat în judecată pe pârâtele H. SA Băile Herculane și SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 20 februarie 2010 de către BNP S., precum și a contractului autentificat din 31 martie 2010 de către același birou notarial, și să dispună rectificare, prin radiere, a înscrisurilor efectuate în cărțile funciare, urmare a constatării nevalabilității actelor care au stat la baza înscrierilor. Prin sentința civilă nr. 719 din 2 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2126/115/2010, Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea reclamantei SC C.P.

SRL Băile Herculane, în contradictoriu cu pârâtele-intimate SC H. SA Băile Herculane și SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că între societatea reclamantă și pârâta SC H. SA a fost încheiat contractul de asociere în participatiune înregistrat la pârâtă din 26 septembrie 2000; că, la această asociere - constituită în condițiile art. 251 - 256 C. com. - conform art. 8 din contract, pârâta SC H. SA a adus, ca aport în natură, fondul de comerț situat la adresa din Piața H. nr. 1, Băile Herculane (Hotel F. - fost P. și Baia D., așa cum rezultă din actul adițional); totodată, că părțile au prevăzut, la art. 7 din Contract, o clauză prin care, în cazul înstrăinării activelor, societății reclamante i s-a acordat prioritate la cumpărarea acestora, la prețul obținut pe piața liberă, în urma unei oferte publice de vânzare.

Prima instanță a calificat această clauză ca reprezentând un pact de preferință, având natură contractuală, care - la fel ca și promisiunea de vânzare - nu transmite dreptul de proprietate și nu conferă părții lezate dreptul de a intenta acțiunea în revendicare sau în anularea vânzării făcute cu nesocotirea lui, afară de cazul când se dovedește că vânzarea s-a făcut în frauda beneficiarului promisiunii, cu complicitatea la fraudă a terțului achizitor. S-a arătat că, în lipsa fraudei, beneficiarul pactului va avea acțiune numai împotriva promitentului pentru daune interese, conform regulilor generale privitoare la răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligației de a face.

Prima instanță a reținut că pârâtele au încheiate trei contracte de vânzare-cumpărare: unul având ca obiect imobilul Hotel F. (fostul P.) - autentificat din 20 februarie 2010 la BNP S., unul având ca obiect imobilul Baia D. - autentificat din 20 februarie 2010 la BNP S., dar revocat pe cale amiabilă, tocmai pentru a respecta pactul de preferință al reclamantei, după care, la mai mult de o lună, deoarece reclamanta nu a oferit un preț, a fost încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare între pârâte, autentificat din 31 martie 2010 la B.N.P.

S., asupra aceluiași imobil – Baia D. S-a constatat că reclamanta nu a fost cu nimic prejudiciată de încheierea contractelor în litigiu, deoarece prin intermediul acestora a fost înstrăinată numai nuda proprietate, noul proprietar obligându-se să respecte clauzele contractului de asociere în participațiune pentru îndeplinirea obiectului căruia reclamantei îi este suficientă administrarea și folosința imobilelor contractate (în condițiile în care obiectul contractului de asociere în participațiune îl constituie oferirea serviciilor de cazare și tratament pentru turiștii români și străini). În ceea ce privește dreptul de preemțiune la care se referă dispozițiile Legii nr. 422/2001, prima instanță a reținut că titularii acestuia sunt autoritățile publice centrale, respectiv locale, așa încât reclamanta, societate comercială, nu este îndreptățită să îl invoce.

Pentru aceste considerente, a fost considerată irelevantă împrejurarea că autoritatea publică locală a solicitat constatarea nulității absolute a primului contract dintre cele ce formează obiect al litigiului pendinte (cel autentificat din 20 februarie 2010), respectiva cauză judecându-se separat, în baza altui temei juridic. Împotriva sentinței menționate, în termen legal, a declarat apel, reclamanta SC C.P. SRL Băile Herculane, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii, constatării nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate din 20 februarie 2010 și din 31 martie 2010 la B.N.P. S. și rectificării înscrierilor din cărțile funciare ale imobilelor ce formează obiect al acestor contracte; cu obligarea intimatelor la suportarea, în solidar, a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

În susținerea apelului, reclamanta a arătat, în esență, că prin art. 7, cap. V din contractul de asociere în participațiune încheiat cu pârâta SC H. SA, a devenit beneficiara unui drept de preferință, în temeiul căruia, la eventuala vânzare a imobilelor ce constituie aportul pârâtei, avea prioritate la cumpărare, la prețul liber al pieței, stabilit în urma unei oferte publice de vânzare. Pârâta intimată SC C.C.B.H. SRL a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea reclamantei apelante la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia civilă nr. 89 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC C.P.

SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC H. SA și SC C.C.B.H. SRL, împotriva sentinței civile nr. 719 din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Caras-Severin în Dosarul nr. 2126/115/2010. A fost schimbată, în parte, sentința atacată, în sensul că a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 31 martie 2010 la BNP „S." din Caransebeș - prin care SC H. SA a înstrăinat către SC C.C.B.H. SRL imobilul înscris în CF nr. AA Băile Herculane (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. BB Băile Herculane), cu nr. top. XX Băile Herculane, teren intravilan de 762 mp, de sub A1, și nr. top. XX Băile Herculane, cadastral C1, Baia termală E. - actuală Baia D., de sub A.1.1.

S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară - potrivit celor hotărâte prin decizia de față. Au fost menținute dispozițiile sentinței atacate, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 20 februarie 2010 la BNP „S." din Caransebeș. A fost obligate pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 35.023,05 RON - cu titlu de cheltuieli de judecată - la fond și în apel.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de apel a constatat că dreptul constituit în favoarea reclamantei, prin clauza stipulată la art. 7 din Cap. V al contractului de asociere în participațiune, înregistrat la pârâta-intimată din 26 septembrie 2000, este un drept de preferință, a cărui încălcare nu determină, de plano, ineficiența actului de înstrăinare încheiat cu ignorarea sa, nulitatea vânzării putând fi obținută de reclamantă numai cu condiția dovedirii relei-credințe a terțului cumpărător. În speță, instanța de apel a apreciat că probatoriul administrat de reclamantă atestă atât intenția de eludare a pactului de preferință, de către vânzătoarea SC H. SA, cât și participarea la fraudă a terțului cumpărător, SC C.C.B.H.

SRL. În sensul acesta, instanța de apel a reținut, pe de-o parte, că demersurile efectuate de pârâta SC H. SA, în vederea asigurării pentru reclamantă a exercitării dreptului de opțiune la cumpărarea imobilelor, au fost formale și incomplete, iar, pe de altă parte, că, din succesiunea actelor și operațiunilor juridice încheiate între vânzătoare și cumpărătoarea SC C.C.B.H. SRL, în scopul transmiterii către aceasta din urmă a dreptului de proprietate asupra imobilelor, rezultă conivența frauduloasă a celor două pârâte.

S-a mai reținut că, deși trecuseră 10 luni de la adoptarea de către Adunarea Generală Ordinară și Extraordinară a acționarilor societății H. SA a hotărârii de aprobare a vânzării imobilelor înscrise în CF nr. CC Băile Herculane (P. - Hotel F.) și CF nr. AA Băile Herculane (Baia D., fostă Baie termală E.), vânzătoarea i-a adus la cunoștință reclamantei intenția de vânzare numai prin adresa din 24 august 2009, solicitându-i ca, în termen de maximum 5 zile, să își exprime opțiunea cu privire la exercitarea dreptului de preferință.

Dată fiind importanța tranzacției și discrepanța vădită dintre cele două termene, a fost găsită perfect rezonabilă solicitarea reclamantei, din adresa din 26 august 2009, de prelungire a intervalului de timp necesar exercitării dreptului de preferință, precum și a solicitării ca pârâta să îi comunice data ofertei publice de vânzare și mijloacele de comunicare în masă prin care aceasta a fost lansată (potrivit modalității de stabilire a prețului, convenită în contract), prețul de vânzare, precum și actele de proprietate ale imobilelor și eventualele contracte referitoare la dreptul de folosință/închiriere etc, a acestora.

S-a mai constatat că, încă din această etapă, reclamanta și-a manifestat interesul pentru achiziționarea imobilelor, așa încât, dacă, într-adevăr, dorea să respecte dreptul de preferință al acesteia, pârâta-vânzătoare, trebuia să îi acorde concursul în informarea corectă și completă, astfel încât aceasta să ia o deciziei în deplină cunoștință de cauză.

În schimb, pârâta SC H. SA, s-a limitat să îi aducă la cunoștință reclamantei (prin adresa din 28 august 2009) faptul că prețul solicitat pentru cele două active - de 831.758 RON plus TVA - este cel care rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din anul 2009, atrăgându-i, totodată, atenția că termenul de 5 zile de la data acestei din urmă comunicări este ultimativ și rezonabil". Atât prin adresa din data de 26 august 2009, cât și prin adresa din data de 3 septembrie 2009, reclamanta și-a exprimat, din nou, intenția de achiziționare a imobilelor, această intenție fiind reiterată și în ședința Consiliului de Administrație al asocierii în participațiune din data de 14 septembrie 2009 - când s-a stabilit ca, în funcție de opțiunea autorităților publice cu drept de preemțiune la cumpărarea imobilelor, să se întrunească din nou pentru a lua deciziile necesare în vederea perfectării unei tranzacții, cu respectarea condițiilor impuse de legislația în vigoare.

Fără a da eficiență înțelegerii intervenite în cadrul Consiliului de Administrație al asocierii, pârâta SC H. SA a majorat, fără nicio explicație, prețul de vânzare a imobilelor la suma de 1.280.000 RON fără TVA. Deși nici autoritățile publice cu drept de preemțiune nu și-au exercitat opțiunea pentru achiziționarea celor două imobile, la data de 26 octombrie 2009, SC H. SA a încasat de la pârâta SC C.C.B.H. SRL prețul integral al acestora. S-a mai reținut că, dincolo de faptul că succesiunea evenimentelor a reliefat intenția pârâtei SC H. SA de a eluda dreptul de preferință al reclamantei, exercitarea acestuia nici nu a fost posibilă, câtă vreme, nefiind respectat dreptul de preemțiune instituit de Legea nr. 422/2001, reclamanta se expunea riscului încheierii unei convenții anulabile.

Tribunalul Caraș-Severin a constatat, la cererea Orașului Băile Herculane, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 20 februarie 2010 la B.N.P. S. (având ca obiect Hotelul F.), în Dosarul nr. 1339/115/2009. S-a mai reținut că a fost dovedită și conivența frauduloasă a cumpărătoarei SC C.C.B.H. SRL, câtă vreme aceasta, știind de existența dreptului de preferință al reclamantei, nu s-a limitat la depunerea unei simple oferte de preț, ci a procedat la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare asupra imobilelor, achitând, integral, prețul vânzării, în chiar perioada negocierilor dintre reclamantă și vânzătoare. Nu au fost reținute apărările pârâtei SC C.C.B.H.

SRL, în sensul că reclamanta nu justifică interes în a obține nulitatea vânzării imobilului Baia D., dat fiind faptul că acest imobil nu formează obiect al contractului de asociere în participațiune, întrucât prevederile contractuale se referă in terminis și la acest obiectiv - care a și fost pus, în fapt, la dispoziția asocierii. Întrucât, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 20 februarie 2010 la BNP „S." din Caransebeș a fost constatată, în mod definitiv și irevocabil, în Dosarul nr. 1339/115/2009 al Tribunalului Caraș-Severin, capătul de cerere referitor la nulitatea acestui contract a devenit lipsit de obiect, așa încât, sub acest aspect, au fost menținute dispozițiile sentinței atacate.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., pârâtele au fost obligate la plata, în solidar, către reclamantă, a sumei de 35.023,05 RON - cu titlu de cheltuieli de judecată - la fond și în apel, reprezentând taxe de timbru și onorariu de avocat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane, aducându-i următoarele critici: 1. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale privind dreptul de preferință. Astfel, la art. 7 din contractul de asociere în participațiune, încheiat între SC H. SA Băile Herculane și SC C.P. SRL Băile Herculane, s-a prevăzut că în caz de vânzare a activelor în cauză, SC C.P. SRL Băile Herculane va avea prioritate la cumpărarea acestora, la prețul obținut pe piața liberă în urma unei oferte publice de vânzare.

Cum alte clauze privind modul de exercitare și termenul de executare a dreptului de preferință nu s-au stabilit, sunt aplicabile deciziile Curții Constituționale prin care s-a statuat că, pentru ca acest drept de preferință să nu fie o îngrădire a exercitării dreptului de proprietate, singura obligație a proprietarului constă în a notifica pe beneficiarul dreptului de preferință în legătură cu intenția de vânzare, prețul, data și locul vânzării. În speță, proprietarul imobilului a notificat pe reclamantă, la 22 august 2009, cu privire la intenția de vânzare, iar până la data încheierii contractului de vânzare au trecut mai mult de 7 luni, timp în care reclamanta a tergiversat încheierea actului, pe diverse motive.

Recurenta a susținut că adevăratul motiv pentru care reclamanta nu a dat curs adresei emise de către SC H. SA a fost acela că nu dispunea de resurse financiare pentru achiziționarea imobilului. La data de 9 septembrie 2009 SC H. SA a convocat pe reclamantă să se prezinte la BNP S.G. în vederea semnării actului de vânzare-cumpărare și achitării prețului, însă aceasta nu s-a prezentat, astfel încât vânzătoarea a fost eliberată de orice obligație rezultată din contractul de asociere, privind dreptul de preferință. De altfel, reclamanta a comunicat vânzătoarei, prin adresa din 2 noiembrie 2009, că a demarat formalitățile pentru obținerea unui credit, fapt ce dovedește că reclamanta nu avea resursele financiare cumpărării bunului.

Mai mult, contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la data de 31 martie 2010, iar reclamanta nu a făcut dovada faptului că ar fi dispus de resurse financiare, nici măcar la acea dată. 2. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale, în ce privește frauda săvârșită de către recurentă. Astfel, instanța de apel a reținut ca împrejurări ce dovedesc frauda la lege, faptul că recurenta a încheiat cu vânzătoarea un antecontract de vânzare-cumpărare și că a achitat tot prețul la data de 26 octombrie 2009. Aceste situații de fapt nu pot conduce la concluzia că recurenta s-a comportat în mod fraudulos, deoarece încheierea antecontractului a fost necesară tocmai pentru a dovedi intenția serioasă de vânzare, iar antecontractul rămânea fără obiect dacă reclamanta s-ar fi prezentat la notar, și ar fi achitat prețul imobilului.

Mai mult, plata s-a făcut la data de 26 octombrie 2009, deci după data de 9 septembrie 2009, când reclamanta a fost convocată la notar și nu s-a prezentat. La data de 3 aprilie 2014, intimata-reclamantă SC C.P. SRL Băile Herculane, a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. La data de 12 iunie 2014, recurenta-pârâtă a formulat un motiv de casare de ordine publică, susținând că instanța de apel nu a dispus repunerea cauzei pe rol, după ce judecata cauzei fusese suspendată prin încheierea din 21 iunie 2011, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin încheierile din 13 martie 2013 și cele de la termenele următoare nedispunand repunerea cauzei pe rol, dispunând alte măsuri procedurale.

Sub acest aspect, s-a relevat faptul că ar fi incidente dispozițiile art. 147 C. proc. civ., neîntocmirea încheierii de dezbateri constituind o nulitate, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: 1. Motivul de casare de ordine publică nu este fondat. Chiar dacă instanța de apel nu a dispus, în mod expres, repunerea cauzei pe rol, în fapt, această repunere pe rol a fost efectuată, instanța de apel acordând diverse termene, tocmai pentru a se face dovada soluției pronunțate în dosarele pentru care se suspendase judecata pricinii în cauza de față.

Prin urmare, nu se poate reține că nu a fost întocmită o încheiere de dezbateri, ci doar faptul că repunerea pe rol s-a făcut implicit, prin derularea procesului, deși nu a fost dispusă în mod explicit. 2. În ce privește fondul cauzei, criticile recurentei-pârâte sunt fondate. a. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita aplicare și interpretare a clauzelor contractuale, cu referire la dreptul de preferință. Astfel, în art. 7 din Contractul de asociere în participațiune din 26 septembrie 2000, se prevede faptul că în caz de vânzare a activelor, prevăzute în contract, SC C.P. SRL Băile Herculane, va avea prioritate la cumpărare, la prețul obținut pe piața liberă în urma unei oferte publice de vânzare.

Instanța de apel a interpretat, în mod greșit, aceste dispoziții contractuale, motivând pe faptul că vânzătoarea a acordat prea puțin timp reclamantei pentru a-și manifesta dreptul de preferință, dar și pe faptul că a modificat prețul de vânzare. Cum din contract nu rezultă faptul că părțile ar fi stabilit un termen în care reclamanta putea să-și exercite dreptul de preferință, interpretarea acestei clauze nu poate fi făcută decât în sensul că vânzătoarea și-a îndeplinit obligația contractuală, întemeiat și pe faptul că, în general, trebuie apărat un drept subiectiv mai important, cum este dreptul de proprietate al vânzătoarei, care dorea să dispună de bunul său, față de dreptul de creanță al reclamantei, care avea posibilitatea de a opta pentru cumpărarea imobilului, atunci când a fost notificată.

Așa după cum a reținut și instanța de apel, în cauză s-a făcut dovada faptului că reclamanta a fost notificată în legătură cu intenția de vânzare, prin adresa din 22 august 2009, și, chiar dacă în acea notificare s-a indicat un termen de 5 zile, vânzătoarea a invitat-o pe reclamantă la notar la data de 9 septembrie 2009, demonstrându-se, astfel, că vânzătoarea și-a respectat obligațiile contractuale, mai ales că abia la data de 31 martie 2010 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între pârâte. b. Instanța de apel a reținut, în mod greșit, frauda la lege a recurentei-pârâte, în legătură cu faptul că a încheiat cu vânzătoarea un antecontract de vânzare-cumpărare și că ar fi plătit, integral, prețul.

Încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nu a făcut decât să arate intenția serioasă a vânzătoarei, în legătură cu vânzarea imobilului respectiv, condiție ce rezulta chiar din cuprinsul art. 7 din contractul de asociere în participațiune, iar faptul că recurenta-pârâtă a plătit prețul, integral, la data de 26 octombrie 2009, nu putea veni decât în ajutorul reclamantei-pârâte, care, dacă ar fi avut resursele financiare adecvate, s-ar fi putut prezenta la notar și ar fi putut plăti chiar suma consemnată de recurentă, însă, dimpotrivă, faptul că reclamanta-pârâtă nu s-a prezentat la notar și a făcut demersuri pentru amânarea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare cu vânzătoarea, dovedește că aceasta nu a respectat dispozițiile contractuale, neputându-se reține existența vreunei fraude la lege din partea cumpărătoarei.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 969 C. civ. - 1864, și la art. 7 din Contractul de asociere în participațiune înregistrat din 26 septembrie 2000 la SC H. SA Băile Herculane, Înalta Curte, va admite recursul, va modifica decizia civilă nr. 89 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, în sensul că va respinge apelul formulat de apelanta SC C.P. SRL Băile Herculane împotriva sentinței nr. 719 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ. În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga pe reclamanta-pârâtă SC C.P. SRL Băile Herculane, la 9.091 RON cheltuieli de judecată, efectuate la toate instanțele, către recurenta-pârâtă SC C.C.B.H.

SRL Băile Herculane.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu opinie majoritară, în sensul că: Admite recursul declarat de pârâta SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane împotriva deciziei civile nr. 89 din 19 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă pe care o modifică în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta SC C.P. SRL Băile Herculane împotriva sentinței nr. 719 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Caras Severin, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă reclamanta SC C.P. SRL Băile Herculane la plata sumei de 9.091 RON, cheltuieli de judecată, la toate instanțele, către recurenta-pârâtă SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 23 octombrie 2014. Cu opinia separată a doamnei judecător C.T.T.

în sensul că: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane împotriva deciziei civile nr. 89 din 19 iunie 2013, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă. Respinge cererea intimatei-reclamante SC C.P. SRL Băile Herculane privind cheltuielile de judecată. Opinie Separată În dezacord cu soluția adoptată de majoritate consider că nu există nici un motiv de recurs întemeiat care să atragă admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă. Cu privire la motivul de casare de ordine publică nu există divergențe de opinii și corect a fost respins ca nefondat. Criticile recurentei-pârâte în ceea ce privește fondul cauzei, consider că ar fi trebuit respinse ca nefondate.

Instanța de fond și instanța de apel au rezolvat corect și în același sens natura juridică a dreptului de preferință constituit în favoarea reclamantei prin clauza stipulată la art. 7 din Cap. V al contractului de asociere în participațiune, cu consecințe directe asupra sancțiunii aplicabile în eventualitatea încălcării ei. Instanța de apel, ca de altfel și instanța de fond au reținut că dreptul constituit în favoarea reclamantei este un drept de preferință de natură contractuală, a cărui încălcare, nu determină, de plano, ineficienta actului de înstrăinare încheiat cu ignorarea sa, nulitatea absolută a convenției de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu putând fi obținută de reclamantă numai cu condiția dovedirii că vânzarea s-a făcut în frauda reclamantei cu complicitatea la fraudă a terțului cumpărător.

Motivul de recurs referitor la dreptul de preferință așa cum a fost dezvoltat nu se circumscrie motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivul de recurs reflectă nemulțumirea recurentei față de modul în care instanța a apreciat probele administrate, respectiv starea de fapt stabilită asupra întinderii termenului necesar de exercitare a dreptului de preferință stipulat la art. 7 din contract, aspecte care numai pot fi valorificate pe calea recursului nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 10 numai există ca motiv de recurs, ca urmare a abrogării acestuia prin O.U.G. nr. 138/2000.

Totuși, în mod judicios instanța de apel, raportat la starea de fapt stabilită necenzurabilă în recurs, a reținut, că termenul de maxim 5 zile, notificat de pârâtă, în care reclamanta trebuia să-și exprime opțiunea cu privire la exercitarea dreptului de preferință este formal și dată fiind importanța tranzacției este legală solicitarea reclamantei de prelungire a intervalului de timp necesar exercitării dreptului de preferință, precum și solicitarea de comunicare de către pârâtă a datei ofertei publice de vânzare, a mijloacelor de comunicare în masă prin care aceasta a fost lansată, potrivit modalității de stabilire, a prețului de vânzare precum și a actele de proprietate ale imobilului.

Ca atare reclamanta a înțeles să-și exercite dreptul de preferință, să solicite protecția juridică a dreptului pe care l-a materializat în existența unei intenții serioase și efective, neechivoce de a încheia contractul după îndeplinirea de pârâta SC H. SA Băile Herculane a obligațiilor contractuale, corelative cu referire la respectarea atributelor conferite titularului dreptului de preferință. Astfel, în sensul celor de mai sus curtea de apel a constatat corect, pe de o parte că demersurile efectuate de pârâta SC H. SA Băile Herculane, în vederea asigurării pentru reclamantă a exercitării dreptului de preferință la cumpărarea imobilului sunt formale și incomplete, pârâta-vânzătoare trebuind să acorde concursul în informarea corectă și completă pentru o decizie în deplină cunoștință de cauză, iar pe de altă parte că, din succesiunea actelor și operațiunilor juridice încheiate între vânzătoare și cumpărătoarea SC C.C.B.H.

SRL Băile Herculane, în scopul transmiterii către aceasta din urmă a dreptului de proprietate asupra imobilelor, rezultă conivența frauduloasă a celor două pârâte. De asemenea, sub aspectul conivenței frauduloase a cumpărătoarei SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane, consider că, motivul de recurs excede cadrului procesual al recursului, întrucât se circumscrie aspectelor de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii pronunțate în apel, vizând reaprecierea stării de fapt ce nu poate face obiectul cenzurii în calea de atac a recursului.

Totuși, față de starea de fapt stabilită, instanța de apel a reținut corect - că, conivența frauduloasă a cumpărătoarei a fost dovedită, câtă vreme aceasta, știind de existența dreptului de preferință al reclamantei, nu s-a limitat la depunerea unei simple oferte de preț, ci a procedat la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare asupra imobilului achitând integral, prețul vânzării, în chiar perioada negocierilor dintre reclamantă și vânzătoare. Consider că încălcarea de către pârâta SC H. SA Băile Herculane, în raport cu reclamanta a obligației de bună credință instituită de prevederile art. 970 din vechiul C. civ., coroborat cu participarea la fraudă a terțului cumpărător SC C.C.B.H.

SRL Băile Herculane atrage incidența în cauză a prevederilor art. 966 C. civ. Consider că instanța de apel a reținut corect față de starea de fapt stabilită în raport de probatoriul administrat, intenția de eludare a pactului de preferință, de care vânzătoarea SC H. SA Băile Herculane cât și participarea la fraudă a terțului cumpărător SC C.C.B.H. SRL Băile Herculane. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2), consider ă recursul ar fi trebuit respins, ca nefondat.