ÎCCJ, decizie (scj.ro #83660)

Contract de societate. Clauza compromisorie În cazul în care în actul constitutiv al contractului de societate este prevăzută clauza compromisorie, reprezentând o derogare de la normele de ordine publică ce reglementează competența instanțelor judecătorești, fiind de strictă interpretare, nu poate fi extinsă și la alte situații decât cele prevăzute expres de părțile implicate. Secția comercială, decizia nr.761 din 7 februarie 2002 Reclamanta SC „S.D.C.P.

& C.S.N.C.” Italia a solicitat obligarea pârâtei SC „C” SA Arad la plata sumelor reprezentând contravaloarea unor utilaje livrate și neachitate și dividendele neachitate pe anul 1997. Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr.458 din 26 aprilie 2000 a respins cererea reclamantei pentru pretenții, cu motivarea că instanța investită nu este competentă a soluționa cauza deoarece părțile prin actul constitutiv au prevăzut clauza compromisorie prin care litigiile dintre asociați în legătură cu existența validității execuției și interpretării statutului și contractului de societate vor fi soluționate exclusiv de un arbitru unic, în baza Regulamentului de Arbitraj al Camerei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț din Bologna.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia nr.980/A din 12 octombrie 2000 de Curtea de Apel Timișoara, instanța reținând că litigiului dintre părți îi este aplicabilă clauza compromisorie prevăzută în actul constitutiv, soluția primei instanțe fiind cea corectă. Reclamanta a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ. susținând că s-a dat o interpretare greșită actului dedus judecății, fiind considerat ca obiect al cauzei, litigiul dintre asociați deși acesta îl constituie pretențiile formulate împotriva pârâtei prin încălcarea dispozițiilor Legii nr.31/1990 și Legii nr.105/1992. Recursul este fondat. Potrivit art.343 3 (1) C.proc.civ. încheierea convenției arbitrale exclude competența instanței judecătorești.

În cauză însă, clauza compromisorie înscrisă în contractul de societate încheiat de părți la art.15 alin.1 prevede că litigiile dintre asociați în legătură cu existența validității eficacității execuției și interpretării statutului și contractului de societate vor fi soluționate în mod definitiv și exclusiv de un arbitru unic, în baza Regulamentului de Arbitraj al Camerei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț din Bologna. Având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie pretențiile formulate de un fost asociat referitoare la plata contravalorii unor utilaje livrate pârâtei și neachitate precum și plata de dividende datorate pentru anul 1997, iar din redactarea clauzei compromisorii rezultă că părțile au înțeles să supună instanței de arbitraj numai neînțelegerile ce s-ar ivi în legătură cu statutul și contractul de societate, în mod greșit instanțele au exclus competența judiciară în soluționarea acestui litigiu.

Ca atare,clauza compromisorie reprezentând o derogare de la normele de ordine publică ce reglementează competența instanțelor judecătorești, fiind de strictă interpretare, nu poate fi extinsă și la alte situații decât cele prevăzute expres de părțile implicate. În consecință, recursul reclamantei a fost admis, decizia instanței de apel a fost casată prin admiterea apelului declarat de aceeași parte împotriva hotărârii primei instanțe și cauza trimisă spre rejudecare tribunalului.