ÎCCJ, decizie (scj.ro #83660)

Contract de societate. Clauza compromisorie

În cazul

în care în actul constitutiv al contractului de societate este prevăzută clauza

compromisorie, reprezentând o derogare de la normele de ordine publică ce

reglementează competența instanțelor judecătorești, fiind de strictă

interpretare, nu poate fi extinsă și la alte situații decât cele prevăzute

expres de părțile implicate.

Secția

comercială, decizia nr.761 din 7 februarie 2002

Reclamanta SC „S.D.C.P. & C.S.N.C.” Italia a solicitat obligarea pârâtei SC

„C” SA Arad la  plata sumelor reprezentând contravaloarea unor utilaje

livrate  și neachitate și dividendele neachitate pe anul 1997.

Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr.458 din 26 aprilie 2000 a respins

cererea reclamantei pentru pretenții, cu motivarea că instanța  investită

nu este competentă a soluționa cauza deoarece părțile prin actul constitutiv au

prevăzut clauza compromisorie prin care litigiile dintre asociați în legătură

cu existența validității execuției și interpretării statutului și contractului

de societate vor fi soluționate exclusiv de un arbitru unic, în baza

Regulamentului de Arbitraj al Camerei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț

din Bologna.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia nr.980/A din 12

octombrie 2000 de Curtea de Apel Timișoara, instanța reținând că litigiului

dintre părți îi este aplicabilă clauza compromisorie prevăzută în actul

constitutiv, soluția primei instanțe  fiind cea corectă.

Reclamanta a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9

C.proc.civ. susținând că s-a dat o interpretare greșită actului dedus

judecății, fiind  considerat ca obiect al cauzei, litigiul dintre asociați

deși acesta îl constituie pretențiile formulate împotriva pârâtei prin

încălcarea dispozițiilor Legii nr.31/1990 și Legii nr.105/1992.

Recursul este fondat.

Potrivit art.343

3

(1) C.proc.civ. încheierea convenției arbitrale

exclude competența instanței judecătorești. În cauză însă, clauza compromisorie

înscrisă în contractul de societate încheiat de părți la art.15 alin.1 prevede

că  litigiile dintre asociați în legătură cu existența validității

eficacității execuției și interpretării statutului și contractului de societate

vor fi soluționate în mod  definitiv și exclusiv de un arbitru unic, în

baza Regulamentului de Arbitraj al Camerei de Arbitraj de pe lângă Camera de

Comerț din Bologna.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie pretențiile formulate de un

fost asociat referitoare la  plata contravalorii unor utilaje livrate

pârâtei și neachitate precum și plata de dividende datorate pentru anul 1997,

iar din redactarea clauzei compromisorii rezultă că părțile au  înțeles să

supună instanței de arbitraj numai neînțelegerile ce s-ar ivi în legătură cu statutul

și contractul de societate,  în mod greșit instanțele au exclus

competența  judiciară în soluționarea acestui litigiu.

Ca atare,clauza compromisorie reprezentând o derogare de la normele de ordine

publică ce reglementează competența instanțelor judecătorești, fiind de strictă

interpretare, nu poate fi extinsă și la alte situații decât cele prevăzute

expres de părțile implicate.

În consecință, recursul reclamantei a fost admis, decizia instanței de apel a

fost casată prin admiterea apelului declarat de aceeași parte împotriva

hotărârii primei instanțe și cauza trimisă spre rejudecare tribunalului.