ÎCCJ, decizie (scj.ro #83238)

Lipsa capacității procesuale de folosință a consiliilor locale în raport de dispozițiile Legii nr.215/2001 privind administrația publică locală Dispozițiile Legii nr. 215/2001 au stabilit limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de autorități deliberative cărora le lipsește capacitatea de reprezentare în relațiile cu alte autorități administrative sau în justiție. Potrivit dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001 primarul este acela care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raporturile cu terții. Prevederile din legile speciale ce conferă calitate procesuală unor entități fără personalitate juridică sunt de strictă interpretare, mărginită de un cadru procesual specific acestor reglementări.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.1103 din 18 martie 2008) Consiliul Local al sectorului 1 București, a chemat în judecată pe pârâții Primarul Sectorului 1 București, SC R.B.D. SRL, SC T.S.T. SRL și pe O.H. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractelor de asociere în participațiune nr. 01/1213/1999, 02/1210/1999 și 03/1211/1999 și a actelor adiționale. Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 8327 din 29.X.2004 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit.a) c.proc.civ.

Prin sentința comercială nr. 887 din 10.III.2006, tribunalul anulează acțiunea reclamantului, considerând că prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală nu conferă consiliilor locale decât autoritatea deliberativă nu și pe aceea de reprezentare în relațiile cu alte autorități publice, persoane fizice sau juridice precum și în justiție. Apelurile declarate de Primarul Sectorului 1 și C.L. au fost respinse ca nefondate prin decizia comercială nr. 145 din 19.III.2007 pronunțată de Curtea de Apel București. Împotriva deciziei astfel pronunțate, Primarul Sectorului 1 a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 c.proc.civ. Recurentul susține că instanța de fond a admis greșit excepția lipsei capacității procesuale de folosință a consiliului local, acesta având aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații specifice dreptului administrativ.

Recursul este nefondat. Dispozițiile Legii nr. 215/2001 au stabilit limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de autorități deliberative cărora le lipsește capacitatea de reprezentare în relațiile cu alte autorități administrative sau în justiție. Prevederile actului normativ citat, sunt, în domeniu atribuțiilor conferite instituțiilor pe care le reglementează, imperative, astfel încât interpretarea extensivă pe care recurentul o încearcă în argumentarea motivelor de recurs este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001 primarul este acela care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raporturile cu terții. Prevederile din legile speciale ce conferă calitate procesuală unor entități fără personalitate juridică sunt de strictă interpretare, mărginită de un cadru procesual specific acestor reglementări.

Instanța de apel judicios a considerat că atribuțiile consiliilor locale sunt limitativ prevăzute de lege iar posibilitatea lor de a acționa în justiție lipsește, pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică.