ÎCCJ, decizie (scj.ro #82972)

Dobândirea

dreptului de proprietate prin adjudecare. Acțiune în evacuare.

Admisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Despre executarea

silită.

Index alfabetic: adjudecare

-

acțiune în evacuare

-

revendicare

C. civ., art. 480, art. 1410 și urm.

C. proc. civ., art. 518 alin. (1)

Potrivit dispozițiilor art. 518 alin. (1) C. proc. civ.,

prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau un alt drept real ce a

făcut obiectul urmăririi silite se transmite de la debitor la

adjudecatar, actul de adjudecare fiind un mod de dobândire a

proprietății.

Instrumentul juridic aflat la îndemâna adjudecatarului bunului

pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al

dreptului de proprietate, este acțiunea în evacuare, iar nu acțiunea

în revendicare.

Secția comercială, Decizia nr. 169 din 18 ianuarie

2011

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC B. SA

Buzău a solicitat în contradictoriu cu pârâții R.V., R.M. și

T.V., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună

evacuarea acestora din imobilul situat în Buzău.

Prin sentința nr. 5368/2008, Judecătoria Buzău a

admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei

și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului

Buzău.

Prin sentința nr. 412/2009, Tribunalul Buzău a

respins acțiunea reclamantei, reținând că prin cererea de

chemare în judecată reclamanta a solicitat evacuarea pârâților din

imobilul proprietatea sa dobândit potrivit Ordonanței de adjudecare

definitivă din 28.09.1998 situat în județul Buzău, motivat de

faptul că aceștia ocupă fără titlu spațiul

respectiv.

Prima instanță a constatat că între obiectul

dedus judecății și motivarea acțiunii este o

vădită contradicție, având în vedere că  motivarea

aparține acțiunii în revendicare, iar potrivit obiectului

acțiunea este de evacuare. S-a mai reținut că acțiunea în

evacuare este reglementată de dispozițiile  art. 1410 și urm. C.

civ. și este specifică  raporturilor juridice de locațiune prin

care locatorul pune la dispoziție locatarului folosința pe timp determinat

a unui bun individual determinat, în schimbul unei sume de bani numită

chirie. Întrucât între părți nu au existat raporturi de

obligații derivate din locație ci raporturi de drept real constând în

exercitarea fără drept de către pârâți a posesiei asupra

imobilului  proprietatea reclamantei, tribunalul a constatat că un atare

drept nu poate fi apărat decât  pe calea acțiunii în revendicare, iar

instanța nu poate schimba obiectul acțiunii, ci doar temeiul juridic

al acesteia.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC B.

SA Buzău, susținând că în mod netemeinic instanța de fond a

respins acțiunea sa pe considerentul că între părți nu

există raporturi sau obligații derivate din locație, ci

raporturi de drept real, constând în exercitarea fără drept de

către pârâți a posesiei asupra imobilului proprietatea sa și,

astfel, un atare drept nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în

revendicare și nu pe calea acțiunii în evacuare, deoarece pârâții

nu au invocat un drept de proprietate asupra imobilului situat în Buzău,

iar în situația în care aceștia ar fi invocat un drept de proprietate

asupra imobilului și ar fi prezentat un titlu de proprietate valabil,

atunci instanța ar fi trebuit să procedeze la compararea titlurilor

ce se opun și aceasta nu ar fi fost posibil în cadrul unei acțiuni în

evacuare.

A susținut apelanta-reclamantă că în cazul de

față pârâții nu au opus nici un titlu de proprietate valabil,

deci nu poate fi vorba de o acțiune în revendicare căreia i se opune

un titlu de proprietate, iar cauza acțiunii în evacuare o constituie

ocuparea fără titlu a locuinței de către pârâți

și voința sa de a face ca această ocupare să înceteze

și, astfel, să i se predea locuința în materialitatea ei.

A precizat apelanta-reclamantă că în cazul de față

este vorba de o obligație de a face, adică de a preda creditorului,

în speță SC B. SA, locuința situată în str. L. nr. 64, dar

care nu trebuie confundată cu obligația de a da, respectiv de a

constitui sau transmite un drept real, apelanta-reclamantă necăutând

să își valorifice un drept de proprietate exclusiv și absolut în

cadrul unei acțiuni în revendicare, ci doar un drept personal de

creanță, având caracter relativ, în cadrul acțiunii în evacuare

urmând să constrângă debitorii să execute o obligație de a

face, adică de a evacua și preda material locuința, situată

în str. L. nr. 64.

A arătat apelanta-reclamantă și faptul că nu

a solicitat obligarea pârâților să îi recunoască dreptul de

proprietate asupra imobilului ci doar să îi evacueze și să îi

fie predat imobilul în materialitatea lui, fiind lipsită de suport legal

motivarea instanței de fond în sensul că admiterea acțiunii în

evacuare este condiționată de existența unui contract de

închiriere valabil încheiat, iar a condiționa acțiunea în evacuare

exclusiv de existența unui contract de locațiune sau închiriere

și, în lipsa acestora, a califica toate acțiunile în evacuare ca

fiind acțiuni în revendicare cu consecințele ce decurg din acestea

este o încălcare a principiilor de drept procesual civil.

Prin decizia nr. 147/2009, Curtea de Apel Ploiești,

Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

a respins ca nefondat apelul reclamantei SC B. SA Buzău, reținând în

esență că reclamanta SC B. SA Buzău este proprietara

imobilului situat în Buzău, str. L. nr. 64, județul Buzău,

dobândit în baza ordonanței de adjudecare definitivă transcrisă

sub nr. 3219/1998.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC B.  SA

Buzău a solicitat evacuarea pârâților R.V., R.M. și T.V. din

imobilul proprietatea sa, arătând că, deși a solicitat acestora

în repetate rânduri să elibereze imobilul, pârâții continuă

să-l ocupe fără drept.

S-a mai reținut că acțiunea în evacuare este

mijlocul procedural specific raporturilor de locațiune, prin care locatorul

redobândește folosința bunului de la persoana ce îl deține

fără niciun titlu.

În cauză, Curtea a reținut faptul că între

părți nu au existat raporturi de locațiune, pârâții ocupând

imobilul în litigiu în calitate de proprietari până la momentul adjudecării

definitive a acestuia în favoarea reclamantei și, ulterior acestui moment,

fără nici un titlu.

Prin urmare, pentru apărarea dreptului său de

proprietate, reclamanta, în calitate de proprietar neposesor, avea la

îndemână acțiunea în revendicare îndreptată împotriva

posesorului neproprietar, și nu acțiunea în evacuare.

Susținerea apelantei în sensul neopunerii unui titlu de

proprietate de către pârâți nu poate fi reținută, întrucât

compararea titlurilor de proprietate specifică acțiunii în revendicare

se realizează și în ipoteza în care numai reclamantul deține un

asemenea titlu, nu și pârâtul posesor.

Nu poate fi avută în vedere nici susținerea

potrivit căreia reclamanta nu își valorifică dreptul de

proprietate prin prezenta acțiune, ci un drept personal de

creanță, întrucât aceasta nu a făcut dovada faptului că

este titulara unui asemenea drept de creanță. Dreptul de proprietate

presupune exercitarea de către proprietar a tuturor prerogativelor sale,

respectiv dreptul de a folosi bunul, de a-i culege fructele și dreptul de

dispoziție. În cazul în care proprietarul este deposedat de bun, dreptul

său de proprietate poate fi apărat în justiție pe calea

acțiunii în revendicare. Dreptul de creanță și obligația

corelativă de a restitui locuința proprietarului se naște din

raporturi de locațiune, numai asemenea raporturi dând posibilitatea

apărării dreptului de folosință pe calea acțiunii în

revendicare.

Împotriva deciziei sus menționate a declarat recurs

reclamanta SC B. SA Buzău, arătând că pârâții nu au opus

nici un titlu de proprietate, deci nu suntem în prezența unei acțiuni

în revendicare căreia i se opune un titlu de proprietate, așa cum au

reținut instanțele inferioare. A apreciat recurenta că nu se

poate condiționa acțiunea în evacuare exclusiv de existența unui

contract de locațiune sau închiriere, iar în lipsa acestora, calificarea

acestor acțiuni în evacuare ca fiind acțiuni în revendicare,

echivalează cu o încălcare a principiilor de drept procesual civil.

A mai precizat recurenta că în alte spețe similare

Tribunalul Buzău a admis cererile reclamantei având ca obiect evacuarea

altor pârâți din imobilul situat în Buzău, Str. L. nr. 64, Jud.

Buzău.

Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 518 alin. (1) C. proc. civ.,

prin actul de adjudecare, proprietatea imobilului sau un alt drept real ce a

făcut obiectul urmăririi silite se transmite de la debitor la

adjudecatar, actul de adjudecare fiind un mod de dobândire a

proprietății.

În speță, prin Ordonanța de adjudecare

definitivă din data de 28.09.1998 din dosarul nr. 32xx/1998 al

Judecătoriei Buzău, recurenta-reclamantă a dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilului situat în Buzău, Str. L. nr. 64, jud.

Buzău. Anterior momentului adjudecării, pârâții au ocupat

imobilul sus menționat în calitate de proprietari, iar ulterior acestui

moment au continuat să-l ocupe fără titlu.

În materia acțiunii în evacuare nu se pune în discuție

însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința

acestuia, folosință încălcată de către pârâți

urmare a ocupării fără titlu a imobilului. Acțiunea în

evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau

posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca

dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Astfel, Înalta Curte a constatat că pârâții ocupă

fără titlu imobilul în litigiu, iar reclamanta în calitate de

proprietar are dreptul la dobândirea folosinței bunului, ca atribut al

dreptului de proprietate. De altfel, reclamanta nu a urmărit valorificarea

unui drept de proprietate exclusiv și absolut în cadrul unei acțiuni

în revendicare, ci doar un drept personal de creanță având caracter

relativ, în cadrul acțiunii în evacuare, urmărind constrângerea

debitorului la executarea obligației de a face. Altfel spus, reclamanta nu

a solicitat obligarea pârâților să îi recunoască dreptul de

proprietate asupra imobilului, ci doar evacuarea acestora și predarea

bunului în materialitatea sa.

S-a constatat astfel că în mod eronat au apreciat

instanțele inferioare că acțiunea în evacuare constituie

mijlocul procedural specific exclusiv raporturilor de locațiune între

părți, reținând că neopunerea unui titlu de către

pârâți nu poate fi analizată decât în cadrul unei acțiuni în

revendicare. Astfel, dispozițiile art. 480 C. civ. constituie temei de drept inclusiv pentru acțiunea în evacuare, ca mijloc procedural

de valorificare a posesiei și folosinței asupra bunurilor, ceea ce

face pe deplin admisibilă și întemeiată o asemenea acțiune.

A susține că reclamanta nu se poate prevala de titlul

său decât în cadrul unei acțiuni în revendicare prin comparație

de titluri, în condițiile în care pârâții nu au afirmat că ar

deține vreun titlu, contravine dispozițiilor legale sus

menționate, practicii și doctrinei în materie. Totodată, o

asemenea abordare restrictivă conduce la consfințirea unei

inechități sociale, protejând culpa pârâților, cărora li se

permite folosința unui bun, în lipsa oricărei justificări

legale, doar în considerarea unei construcții juridice formale,

nesusținute de nici un argument legal.

În consecință, față de cele ce preced,

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul

reclamantei a fost admis, cu consecința modificării deciziei

recurate, admiterea apelului reclamantei și schimbării sentinței

primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii și evacuării

pârâților din imobilul situat în Buzău, Str. L. nr. 64, Jud.

Buzău.