ÎCCJ, decizie (scj.ro #82238)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82238) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiunea în evacuare. Deosebirea față de
acțiunea în revendicare.
Cuprins pe materii
. Drept civil. Dreptul de
proprietate.Apărarea
dreptului de proprietate pe calea acțiunii în revendicare sau a
acțiunii în evacuare.
Index alfabetic.
Drept civil.
-
Acțiunea în evacuare (deosebirea față de
acțiunea în revendicare).
-
Acțiunea în revendicare (deosebirea față
de acțiunea în evacuare).
C.civ
.
art
. 480;
art
.
1410 și urm.
Acțiunea în revendicare,
fondată pe
art
. 480
C.civ
.
este acțiunea proprietarului
neposesor
împotriva
posesorului
neproprietar
, acțiune reală
deci, prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se
recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe
cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei
bunului.
Spre deosebire de acțiunea în
revendicare, acțiunea în evacuare, reglementată prin
art
. 1410 și urm.
C.civ
.,
este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor
raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure
celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp
determinat a unui bun individual determinat și
neconsumptibil
în schimbul unei sume de bani, numită chirie.
Dreptul real de proprietate nu poate
fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, nicidecum pe calea
acțiunii în evacuare.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 2102 din 17 martie
2005
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin
sentința civilă
nt
. 5762 din 17 noiembrie
2003, a admis acțiunea reclamantei S.C.”B.M.”-SRL și a dispus
evacuarea pârâtului S.C. de pe terenul și din saivanul
prevăzute hotărâre.
Curtea de Apel Pitești, Secția
civilă, prin decizie
nr
. 539/A din 17 martie
2004, a respins ca
nefonat
apelul pârâtului.
În esență, instanțele au
reținut că reclamanta este proprietara terenului și
saivanului, astfel că se impune evacuarea pârâtului care având posesia,
consideră inadmisibilă acțiunea în evacuare.
Prin recursul declarat, pârâtul
susține
căeste
inadmisibilă
acțiunea în evacuare.
Recursul este întemeiat.
Reclamanta a investit instanța de
judecată cu o acțiune având un obiect clar determinat, anume
evacuarea pârâtului dintr-un imobil, teren și construcție, precizat
ca atare, în mod expres, și în apel, prin întâmpinare, arătând
că nu a înțeles să utilizeze calea acțiunii în revendicare.
În motivarea acțiunii, reclamanta
arată că evacuarea cerută se impune prin aceea că a
dobândit proprietatea imobilului, prin contract de vânzare-cumpărare, iar
acesta a fost ocupat fără nici un titlu de către pârât, care se
opune la restituirea lui,.
Între obiectul pricinii și motivarea
acțiunii există o vădită contradicție, prin obiect
acțiunea fiind de evacuare, iar motivarea aparținând acțiunii în
revendicare după natura dreptului și scopul urmărit.
Cele două acțiuni, de drept
comun, prezintă însă deosebiri esențiale.
Acțiunea în revendicare este
acțiunea proprietarului
neposesor
împotriva
posesorului
neproprietar
, acțiune reală,
deci, prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se
recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe
cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei
bunului.
Spre deosebire de acțiunea în
revendicare, acțiunea în evacuare, este specifică raporturilor
juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte,
numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți,
numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual
determinat și
neconsumptibil
în schimbul unei
sume de bani, numită chirie.
Asemenea raporturi juridice au ca efect
translațiunea folosinței unui bun, locatarul fiind un detentor care
nu dobândește drepturi reale asupra bunului, având obligația
restituirii acestuia.
Cu alte cuvinte, raporturile juridice din
materia locațiunii sunt raporturi de obligații.
În cauza de față, între reclamantă
și pârât nu au existat raporturi de obligații derivate din
locațiune, ci raporturi de drept real constând în exercitarea
fără drept de către pârât a posesiei asupra imobilului
proprietatea reclamantului.
Ca urmare, dreptul real de proprietate al
reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în
revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare.
Cum însă reclamanta a înțeles
să utilizeze calea acțiunii în evacuare și nu pe cea în
revendicare pusă la îndemâna sa, iar judecătorii nu pot schimba
obiectul acțiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acesteia (art.129
alin. ultim Cod procedură civilă), instanțele aveau
obligația de a respinge ca inadmisibilă acțiunea în evacuare.
În consecință, s-a admis
recursul, s-a casat decizia atacată, precum și sentința de
primă instanță, iar pe fond s-a respins acțiunea ca
inadmisibilă.