ÎCCJ, decizie (scj.ro #85160)

Excepție

de nelegalitate. Părțile participante la judecată. Obligativitatea citării

autorității emitente a actului. Respectarea principiului contradictorialității.

Legea

nr. 554/2004, art.4

,

art.28 (1)

C.Proc. civ. art.85

Convenția Europeană

a Drepturilor Omului,

art.6.

Cuprins

pe materii: Drept procesual civil.

Indice

alfabetic: Act administrativ

Excepție de nelegalitate.

Participarea

autorității emitente a actului administrativ dedus judecății în litigiile având

ca obiect soluționarea excepției de nelegalitate, este obligatorie. Instituirea

unei proceduri speciale, impuse de nevoia judecării cu celeritate a litigiului,

nu poate justifica îngrădirea unor drepturi procesuale fundamentale ca dreptul

la apărare, dreptul de a participa la dezbateri în condiții de

contradictorialitate, sau dreptul de a exercita o cale de atac, ele

reprezentând elemente constitutive ale dreptului la un proces echitabil, astfel

cum este acesta definit și proteguit prin art.6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr.5557 din 18 noiembrie

2005

Prin încheierea din 3 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Cluj – Secția

civilă,  Curtea de Apel Cluj a fost sesizată cu soluționarea excepției de

nelegalitate a art.1 pct.1.4 lit.B din H.G. nr.498/2003 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie

1989, excepție invocată de reclamanții S.V și S.I.

Prin sentința civilă nr.530 din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj –

Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte

excepția de nelegalitate, constatând că prevederile art.1 pct.1.4 lit.B

pct.2  din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001,

aprobate prin H.G. nr.498/ 2003 sunt nelegale.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat

recurs pârâții Municipiul Cluj Napoca și Primarul Municipiului Cluj Napoca,

precum și Guvernul României. Invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9

C.proc.civ, recurenții-pârâți au punctat că soluția constatării nelegalității

parțiale a H.G. nr.498/2003 este consecința interpretării greșite a Legii

nr.10/2001 și a aprecierii necorespunzătoare a probatoriului administrat.

Prin recursul întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.304

1

C. proc.civ, Guvernul României a considerat nelegală măsura respingerii cererii

sale privind comunicarea acțiunii și a actelor însoțitoare, pe motivul că art.

4 din Legea nr.554/2004 nu conține nici o normă obligatorie în acest sens. În

acest fel, emitentul actului a cărui nelegalitate a fost constatată a fost pus

în imposibilitatea de a-și formula apărările corespunzătoare.

Recursurile declarate de pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul acestui

municipiu, sunt fondate.

Nu poate fi acceptată concluzia Curții de Apel Cluj, în sensul că în litigiile

ce au ca obiect excepția de nelegalitate a unui act administrativ nu este

obligatorie participarea autorității care a emis actul.

Într-adevăr, în art.4 din noua lege a contenciosului administrativ nu sunt

cuprinse norme exprese sub aspectul citării emitentului actului, iar în

interpretările doctrinare apărute imediat după intrarea în vigoare a acestui

act normativ este conturată aceeași idee, justificată prin procedura specială

(de urgență) instituită de legiuitor.

Stabilirea unei proceduri speciale prin Legea nr.554/2004 a fost determinată de

necesitatea judecării cu celeritate a litigiului, declanșată în această

materie; în acest sens trebuie amintite spre exemplu, dispozițiile referitoare

la procedura de citare, în condițiile prevăzute de art.21 alin.(5).

Așa cum rezultă din economia întregului text al legii în discuție, este exclus

însă ca procedura specială să presupună încălcarea unor drepturi procesuale

fundamentale ca dreptul la apărare, dreptul de a participa la dezbateri în

condiții de contradictorialitate și dreptul de a exercita căile de atac.

Potrivit art.28 alin.(1) din Legea nr.554/2004 „dispozițiile prezentei legi se

completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu

sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile

publice, pe de o parte, și persoanele vătămate [....] pe de altă parte, precum

și cu procedura reglementată de prezenta lege. Compatibilitatea aplicării unor

norme ale C.proc.civ. se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării

excepțiilor”.

În speță, judecătorul fondului n-a stabilit sau

motivat existența unei incompatibilități între cele două categorii de norme.

Sub aspectul citării, un asemenea argument oricum nu ar putea fi primit căci,

potrivit art.4 alin.(2) din lege, judecarea excepției de nelegalitate se face

„cu citarea părților”.

Abordarea instanței de fond cu privire la cadrul procesual, care este stabilit

de părți și care nu poate fi modificat din oficiu de instanță, este corectă din

punct de vedere legal, însă greșit folosită ca motivație a respingerii cererii

formulate de Guvernul României pentru comunicarea acțiunii.

Trimiterea la mecanismul prevăzut de art.51 C.proc.civ. pentru intervenția în

proces a Guvernului este, de asemenea, pertinentă din punct de vedere teoretic,

însă dificil de primit în condițiile concrete ale cazului – respectiv în lipsa

unei comunicări a cererii ce formează obiectul judecății.

Necesitatea citării în proces este consacrată în

termeni imperativi de C.proc. civ. conform art.85 „judecătorul nu poate hotărî

asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai

dacă legea nu dispune altfel”. Or, Legea nr.554/2004 – lege specială – nu

dispune altfel, ci dimpotrivă, prin alin.(2) al art.4, legiuitorul recunoaște

încă o dacă importanța citării, evident pentru respectarea a două dintre

principiile fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul

la apărare.

Una din dimensiunile dreptului la apărare o constituie dreptul de a exercita

căile de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, drept ce aparține doar

părților din proces.

În speță, stabilind că Guvernul României nu este parte în proces (și aceasta cu

încălcarea principiilor amintite mai înainte), instanța a privat astfel pe

emitentul actului administrativ, de dreptul de a exercita calea de atac a

recursului, mai exact de dreptul la apărare.

În acest context, recursul declarat de Guvernul României, apare ca inadmisibil.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca absolut necesară

trimiterea la noțiunea de „proces echitabil”, consacrată prin art.6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și explicată de Jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte să-și pledeze

cauza „în aceleași condiții”.

Așadar, pentru cele expuse, recursurile declarate de pârâții Municipiul

Cluj-Napoca și Primarul acestui municipiu au fost admise, sentința atacată

casată, și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.