ÎCCJ, decizie (scj.ro #85160)

Excepție de nelegalitate. Părțile participante la judecată. Obligativitatea citării autorității emitente a actului. Respectarea principiului contradictorialității. Legea nr. 554/2004, art.4 , art.28 (1) C.Proc. civ. art.85 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.6. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Indice alfabetic: Act administrativ Excepție de nelegalitate. Participarea autorității emitente a actului administrativ dedus judecății în litigiile având ca obiect soluționarea excepției de nelegalitate, este obligatorie.

Instituirea unei proceduri speciale, impuse de nevoia judecării cu celeritate a litigiului, nu poate justifica îngrădirea unor drepturi procesuale fundamentale ca dreptul la apărare, dreptul de a participa la dezbateri în condiții de contradictorialitate, sau dreptul de a exercita o cale de atac, ele reprezentând elemente constitutive ale dreptului la un proces echitabil, astfel cum este acesta definit și proteguit prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr.5557 din 18 noiembrie 2005 Prin încheierea din 3 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Cluj – Secția civilă, Curtea de Apel Cluj a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a art.1 pct.1.4 lit.B din H.G.

nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepție invocată de reclamanții S.V și S.I. Prin sentința civilă nr.530 din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte excepția de nelegalitate, constatând că prevederile art.1 pct.1.4 lit.B pct.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.498/ 2003 sunt nelegale. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții Municipiul Cluj Napoca și Primarul Municipiului Cluj Napoca, precum și Guvernul României.

Invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ, recurenții-pârâți au punctat că soluția constatării nelegalității parțiale a H.G. nr.498/2003 este consecința interpretării greșite a Legii nr.10/2001 și a aprecierii necorespunzătoare a probatoriului administrat. Prin recursul întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.304 1 C. proc.civ, Guvernul României a considerat nelegală măsura respingerii cererii sale privind comunicarea acțiunii și a actelor însoțitoare, pe motivul că art. 4 din Legea nr.554/2004 nu conține nici o normă obligatorie în acest sens. În acest fel, emitentul actului a cărui nelegalitate a fost constatată a fost pus în imposibilitatea de a-și formula apărările corespunzătoare.

Recursurile declarate de pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul acestui municipiu, sunt fondate. Nu poate fi acceptată concluzia Curții de Apel Cluj, în sensul că în litigiile ce au ca obiect excepția de nelegalitate a unui act administrativ nu este obligatorie participarea autorității care a emis actul. Într-adevăr, în art.4 din noua lege a contenciosului administrativ nu sunt cuprinse norme exprese sub aspectul citării emitentului actului, iar în interpretările doctrinare apărute imediat după intrarea în vigoare a acestui act normativ este conturată aceeași idee, justificată prin procedura specială (de urgență) instituită de legiuitor.

Stabilirea unei proceduri speciale prin Legea nr.554/2004 a fost determinată de necesitatea judecării cu celeritate a litigiului, declanșată în această materie; în acest sens trebuie amintite spre exemplu, dispozițiile referitoare la procedura de citare, în condițiile prevăzute de art.21 alin.(5). Așa cum rezultă din economia întregului text al legii în discuție, este exclus însă ca procedura specială să presupună încălcarea unor drepturi procesuale fundamentale ca dreptul la apărare, dreptul de a participa la dezbateri în condiții de contradictorialitate și dreptul de a exercita căile de atac. Potrivit art.28 alin.(1) din Legea nr.554/2004 „dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate [… ] pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de prezenta lege.

Compatibilitatea aplicării unor norme ale C.proc.civ. se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării excepțiilor”. În speță, judecătorul fondului n-a stabilit sau motivat existența unei incompatibilități între cele două categorii de norme. Sub aspectul citării, un asemenea argument oricum nu ar putea fi primit căci, potrivit art.4 alin.(2) din lege, judecarea excepției de nelegalitate se face „cu citarea părților”. Abordarea instanței de fond cu privire la cadrul procesual, care este stabilit de părți și care nu poate fi modificat din oficiu de instanță, este corectă din punct de vedere legal, însă greșit folosită ca motivație a respingerii cererii formulate de Guvernul României pentru comunicarea acțiunii.

Trimiterea la mecanismul prevăzut de art.51 C.proc.civ. pentru intervenția în proces a Guvernului este, de asemenea, pertinentă din punct de vedere teoretic, însă dificil de primit în condițiile concrete ale cazului – respectiv în lipsa unei comunicări a cererii ce formează obiectul judecății. Necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi de C.proc. civ. conform art.85 „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”. Or, Legea nr.554/2004 – lege specială – nu dispune altfel, ci dimpotrivă, prin alin.(2) al art.4, legiuitorul recunoaște încă o dacă importanța citării, evident pentru respectarea a două dintre principiile fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Una din dimensiunile dreptului la apărare o constituie dreptul de a exercita căile de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, drept ce aparține doar părților din proces. În speță, stabilind că Guvernul României nu este parte în proces (și aceasta cu încălcarea principiilor amintite mai înainte), instanța a privat astfel pe emitentul actului administrativ, de dreptul de a exercita calea de atac a recursului, mai exact de dreptul la apărare. În acest context, recursul declarat de Guvernul României, apare ca inadmisibil. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca absolut necesară trimiterea la noțiunea de „proces echitabil”, consacrată prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și explicată de Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte să-și pledeze cauza „în aceleași condiții”.

Așadar, pentru cele expuse, recursurile declarate de pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul acestui municipiu au fost admise, sentința atacată casată, și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.