ÎCCJ, decizie (scj.ro #83886)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83886) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune civilă. Provocare.
Proporția culpelor. Despăgubiri. Cheltuieli ocazionate de asistența
medicală
Cuprins
pe materii:
Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și
acțiunile în procesul penal. Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul
penal
Indice
alfabetic:
Drept procesual penal
-
acțiune civilă
-
provocare
C.
pen
.,
art
. 73
lit
. b)
C.
proc
.
pen
.,
art
. 14
Legea
nr
. 95/2006,
art
. 313 alin. (1)
În rezolvarea acțiunii
civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța care reține
existența circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută în
art
. 73
lit
. b) C.
pen
., în aplicarea dispozițiilor
art
.
14 C.
proc
.
pen
. și ale
art
. 998 - 999 C.
civ
.,
stabilește proporția culpelor autorului și a victimei și dispune obligarea autorului
la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, inclusiv la despăgubiri pentru
prejudiciul reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală, în
raport cu întinderea culpei autorului. Prin urmare, în cazul prejudiciului
reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală, cauzat prin culpa
comună a autorului și a victimei, se aplică principiul de drept civil al
răspunderii în raport cu întinderea culpei, dispunându-se obligarea autorului
la despăgubiri în raport cu întinderea culpei sale, având în vedere și
dispozițiile
art
. 313 alin. (1) din Legea
nr
. 95/2006, care - stabilind că persoanele răspund
„potrivit legii” și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de
servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală -
nu derogă de la principiul enunțat.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr
.
167 din 20 ianuarie 2010
Prin sentința penală
nr
. 235 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul
Giurgiu, s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 7 ani și 6
luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a) teza a
II-a și
lit
. b) C.
pen
.
pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută în
art
. 20 raportat la
art
. 174,
art
. 175 alin. (1)
lit
. i) C.
pen
.
S-a interzis
inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în
art
.
64 alin. (1)
lit
. a) teza a II-a și
lit
. b) C.
pen
. în condițiile și
pe durata prevăzute în
art
. 71 C.
pen
.
În baza
art
. 14 raportat la
art
. 346 C.
proc
.
pen
.,
art
.
998 - 999 C.
civ
. și
art
.
313 din Legea
nr
. 95/2006, modificată prin O. U. G.
nr
. 72/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de
Spitalul Clinic de Urgență București și a fost obligat inculpatul să plătească
părții civile suma de 1.648,47 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus
dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea
debitului.
S-a luat
act că partea vătămată B.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În data
de 26 octombrie 2008, în jurul orelor 14
00
, inculpatul B.I., în timp
ce se afla pe terasa localului societății comerciale S., enervat de faptul că
partea vătămată B.F. a lovit cu piciorul câinele pe care inculpatul îl legase
de gardul terasei barului, i-a aplicat cu un cuțit mai multe lovituri.
Din
raportul medico-legal, întocmit la 27 octombrie 2008, a rezultat că partea
vătămată B.F. a suferit cinci plăgi înjunghiate (una penetrantă
toracală
cu
hemopneumotorax
), ce
au putut fi produse prin lovire cu un corp ascuțit tăietor-înțepător (cuțit).
Leziunile au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin
complicații, plăgile produse punându-i viața în primejdie.
În raport cu probele administrate și cu starea de fapt reținută, instanța de
fond a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale
infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută în
art
.
20 raportat la
art
. 174 și
art
.
175 alin. (1)
lit
. i) C.
pen
.
Prin
decizia
nr
. 229/A din 30 octombrie 2009 pronunțată de
Curtea de Apel București, Secția I penală, s-a dispus admiterea apelului
declarat de inculpatul B.I., a fost desființată hotărârea atacată și, în
rejudecare
, prin reținerea dispozițiilor
art
. 73
lit
. b) C.
pen
., a fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută
în
art
. 20 raportat la
art
.
174 și
art
. 175 alin. (1)
lit
.
i) C.
pen
., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani
și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a) teza a
II-a și
lit
. b) C.
pen
.
I-au fost interzise
inculpatului drepturile prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a) teza a II-a și
lit
.
b) C.
pen
. pe durata executării pedepsei principale.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Curtea de
apel, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de apel invocate, cât și din
oficiu, potrivit
art
. 371 alin. (2) C.
proc
.
pen
., sub toate aspectele
de fapt și de drept, a apreciat apelul declarat de inculpat ca fiind fondat,
sub aspectul criticii ce vizează incidența dispozițiilor prevăzute în
art
. 73
lit
. b) C.
pen
., considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Din
materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului
date în cursul urmăririi penale, declarațiile părții vătămate și ale martorului
ocular S.F., rezultă că atitudinea agresivă a inculpatului față de victimă a
fost manifestată sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o
provocare din partea persoanei vătămate B.F., care a aplicat o lovitură cu
piciorul câinelui inculpatului.
La
aprecierea gravității acțiunii ilicite a părții vătămate și a aptitudinii
acesteia de a determina o puternică tulburare inculpatului, sub stăpânirea
căreia acesta a comis infracțiunea dedusă judecății, curtea de apel a avut în
vedere starea psihică a inculpatului, astfel cum aceasta este reliefată de
raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză, precum și
celelalte date privind persoana inculpatului, consemnate în referatul de
evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu,
din care rezultă că B.I. este cunoscut ca având o fire retrasă, singuratică,
fiind în permanență însoțit de doi câini și ca o persoană care creează situații
conflictuale în cazul în care cineva are o nemulțumire legată de el sau de
câinii săi.
Ca
urmare, pe fondul stării psihice precare a inculpatului - care are
discernământul diminuat în raport cu infracțiunea pentru care a fost condamnat
- și având în vedere aspectele relevate în referatul de evaluare anterior
menționat, curtea de apel a apreciat că fapta ilicită a părții vătămate B.F.,
de a lovi cu piciorul câinele inculpatului, întrunește condiția de gravitate
cerută în
art
. 73
lit
. b)
C.
pen
. și a fost de natură să determine o puternică
tulburare inculpatului, sub stăpânirea căreia acesta a comis infracțiunea.
Împotriva
deciziei pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs procurorul și
inculpatul B.I.
Procurorul
a invocat cazul de casare prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 17
1
C.
proc
.
pen
., solicitând reducerea cheltuielilor de
spitalizare la care a fost obligat inculpatul, ca urmare a reținerii corecte a
stării de provocare prevăzută în
art
. 73
lit
. b) C.
pen
.
În
condițiile în care a fost reținută această circumstanță, procurorul a apreciat
că se impune să se stabilească obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de
spitalizare în raport cu întinderea culpei sale.
În
susținerea orală a motivelor de recurs, procurorul a apreciat o culpă a
inculpatului în proporție de 70%, iar a victimei în proporție de 30%.
Inculpatul
B.I. a invocat cazul de casare prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 14 C.
proc
.
pen
., solicitând reducerea pedepsei.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârile atacate prin prisma
motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu ambele hotărâri, conform
dispozițiilor
art
. 385
9
alin. (3) C.
proc
.
pen
., constată că recursurile
sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor
art
. 313 alin. (1) din O. U. G.
nr
. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii
nr
. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru
abrogarea unor dispoziții din alte acte normative în domeniul sanitar,
persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund
potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de
servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența
medicală acordată.
Mențiunea
din cuprinsul textului invocat anterior, în sensul că făptuitorii răspund
„potrivit legii”, trimite în mod obligatoriu la dispozițiile
art
. 998 - 999 C.
civ
., potrivit
cu care orice faptă a omului, săvârșită cu intenție,
praeterintenție
sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui
greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Ca atare,
cheltuielile necesitate de asistența medicală acordată victimei infracțiunii
pot constitui, în procesul penal, obiect al tragerii la răspundere civilă a
inculpatului și a părții responsabile
civilmente
în
condițiile prevăzute în
art
. 14 și urm. C.
proc
.
pen
.
Instituția
sanitară căreia i s-a cauzat prin fapta penală o vătămare materială, dacă
participă în procesul penal și exercită acțiunea civilă în cadrul procesului
penal, dobândește, conform
art
. 24 alin. (1) și (2)
C.
proc
.
pen
., calitatea de
parte civilă.
Ca
regulă, gravitatea faptei nu constituie un criteriu pentru stabilirea
cuantumului despăgubirilor, autorul faptei urmând a răspunde integral pentru
prejudiciul cauzat. Cu toate acestea, în cazul în care paguba a fost cauzată
atât din culpa autorului faptei, cât și din culpa victimei, adică din culpa lor
comună, nu există
niciun
temei juridic în baza căruia
partea din paguba cauzată prin culpa victimei să fie reparată de autor.
Despăgubirile
civile, pe care trebuie să le suporte autorul, nu vor reprezenta, în astfel de
situații, repararea integrală a pagubei, ci numai a unei părți a acesteia,
întinderea ei determinându-se în raport cu gravitatea culpelor autorului și
victimei, stabilită pe baza probelor administrate de autoritățile judiciare.
Ca
atare, în situația producerii pagubei în patrimoniul unității sanitare din
cauza culpei comune a inculpatului și a părții vătămate, operează principiul de
drept civil al răspunderii în raport cu întinderea culpei, despăgubirile
datorate fiind diminuate corespunzător.
Neexistând
, astfel cum s-a arătat anterior,
niciun
temei de drept pentru a se deroga de principiul enunțat,
inculpatul urmează a fi obligat a plăti unității sanitare cheltuielile
necesitate de asistența medicală acordată părții vătămate numai în raport cu
propria sa culpă.
În cauza
dedusă judecății, s-a reținut că inculpatului B.I. a săvârșit infracțiunea de
tentativă la omor calificat în stare de provocare, reținându-se pe cale de
consecință prevederile
art
. 73
lit
.
b) C.
pen
.
Reținerea
circumstanței legale atenuante a provocării are consecințe directe asupra
rezolvării acțiunii civile alăturate acțiunii penale.
Sub acest
aspect, se constată că a exercitat acțiunea civilă în procesul penal numai
Spitalul Clinic de Urgență București, care a acordat asistența medicală părții
vătămate B.F., cheltuielile avansate fiind de 1.648,47 lei.
Reținându-se,
în raport cu probele cauzei (reacția inculpatului a fost determinată de o
provocare a părții vătămate, dar și de starea sa psihică precară) o culpă a
inculpatului în proporție de 70% și a victimei de 30%, cheltuielile de
spitalizare vor fi reduse corespunzător, inculpatul urmând a fi obligat la
despăgubiri către unitatea sanitară în raport de culpa sa.
Cât
privește individualizarea judiciară a pedepsei - critică invocată de recurentul
inculpat B.I. - se apreciază că instanța de apel a evaluat corect gradul de
pericol social al faptei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă ce respectă
criteriile enunțate în
art
. 72 C.
pen
.
Din
probele dosarului a rezultat că inculpatul - chiar dacă a acționat pe fondul
unei stări psihice precare, fiind cunoscut ca o persoană retrasă, singuratică -
a lovit victima cu un cuțit, aceasta suferind cinci plăgi înjunghiate (una
penetrantă
toracală
cu
hemopneumotorax
)
care i-au pus viața în primejdie.
Atitudinea
procesuală a inculpatului a fost evaluată în mod corespunzător, instanța
orientându-se spre minimul special prevăzut de lege.
Față de
considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul
dispozițiilor
art
. 385
15
pct
. 2
lit
. d) C.
proc
.
pen
., a admis recursurile
declarate de procuror și inculpatul B.I. împotriva deciziei
nr
.
229/A din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, Secția I penală, a
casat decizia
recurată
numai în ceea ce privește
cuantumul cheltuielilor de spitalizare la care s-a dispus obligarea
inculpatului către Spitalul Clinic de Urgență București, pe care le-a redus de
la 1.648,47 lei la 1.153,93 lei, menținând restul dispozițiilor deciziei
atacate.