ÎCCJ, decizie (scj.ro #83886)

Acțiune civilă. Provocare. Proporția culpelor. Despăgubiri. Cheltuieli ocazionate de asistența medicală Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acțiunile în procesul penal.

Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal Indice alfabetic: Drept procesual penal - acțiune civilă - provocare C. pen ., art . 73 lit . b) C. proc . pen ., art . 14 Legea nr . 95/2006, art . 313 alin. (1) În rezolvarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța care reține existența circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută în art . 73 lit . b) C. pen ., în aplicarea dispozițiilor art . 14 C. proc . pen . și ale art . 998 - 999 C. civ ., stabilește proporția culpelor autorului și a victimei și dispune obligarea autorului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, inclusiv la despăgubiri pentru prejudiciul reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală, în raport cu întinderea culpei autorului.

Prin urmare, în cazul prejudiciului reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală, cauzat prin culpa comună a autorului și a victimei, se aplică principiul de drept civil al răspunderii în raport cu întinderea culpei, dispunându-se obligarea autorului la despăgubiri în raport cu întinderea culpei sale, având în vedere și dispozițiile art . 313 alin. (1) din Legea nr . 95/2006, care - stabilind că persoanele răspund „potrivit legii” și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală - nu derogă de la principiul enunțat. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr . 167 din 20 ianuarie 2010 Prin sentința penală nr . 235 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a dispus condamnarea inculpatului B.I.

la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a și lit . b) C. pen . pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută în art . 20 raportat la art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) C. pen . S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a și lit . b) C. pen . în condițiile și pe durata prevăzute în art . 71 C. pen . În baza art . 14 raportat la art . 346 C. proc . pen ., art . 998 - 999 C. civ . și art . 313 din Legea nr . 95/2006, modificată prin O. U. G. nr . 72/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.648,47 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.

S-a luat act că partea vătămată B.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În data de 26 octombrie 2008, în jurul orelor 14 00 , inculpatul B.I., în timp ce se afla pe terasa localului societății comerciale S., enervat de faptul că partea vătămată B.F. a lovit cu piciorul câinele pe care inculpatul îl legase de gardul terasei barului, i-a aplicat cu un cuțit mai multe lovituri. Din raportul medico-legal, întocmit la 27 octombrie 2008, a rezultat că partea vătămată B.F. a suferit cinci plăgi înjunghiate (una penetrantă toracală cu hemopneumotorax ), ce au putut fi produse prin lovire cu un corp ascuțit tăietor-înțepător (cuțit).

Leziunile au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, plăgile produse punându-i viața în primejdie.

În raport cu probele administrate și cu starea de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută în art . 20 raportat la art . 174 și art . 175 alin. (1) lit . i) C. pen . Prin decizia nr . 229/A din 30 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul B.I., a fost desființată hotărârea atacată și, în rejudecare , prin reținerea dispozițiilor art . 73 lit . b) C. pen ., a fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută în art . 20 raportat la art . 174 și art . 175 alin. (1) lit . i) C. pen ., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a și lit . b) C. pen . I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a și lit . b) C. pen . pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Curtea de apel, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art . 371 alin. (2) C. proc . pen ., sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat apelul declarat de inculpat ca fiind fondat, sub aspectul criticii ce vizează incidența dispozițiilor prevăzute în art . 73 lit . b) C. pen ., considerentele avute în vedere fiind următoarele: Din materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, declarațiile părții vătămate și ale martorului ocular S.F., rezultă că atitudinea agresivă a inculpatului față de victimă a fost manifestată sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate B.F., care a aplicat o lovitură cu piciorul câinelui inculpatului.

La aprecierea gravității acțiunii ilicite a părții vătămate și a aptitudinii acesteia de a determina o puternică tulburare inculpatului, sub stăpânirea căreia acesta a comis infracțiunea dedusă judecății, curtea de apel a avut în vedere starea psihică a inculpatului, astfel cum aceasta este reliefată de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză, precum și celelalte date privind persoana inculpatului, consemnate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu, din care rezultă că B.I. este cunoscut ca având o fire retrasă, singuratică, fiind în permanență însoțit de doi câini și ca o persoană care creează situații conflictuale în cazul în care cineva are o nemulțumire legată de el sau de câinii săi.

Ca urmare, pe fondul stării psihice precare a inculpatului - care are discernământul diminuat în raport cu infracțiunea pentru care a fost condamnat - și având în vedere aspectele relevate în referatul de evaluare anterior menționat, curtea de apel a apreciat că fapta ilicită a părții vătămate B.F., de a lovi cu piciorul câinele inculpatului, întrunește condiția de gravitate cerută în art . 73 lit . b) C. pen . și a fost de natură să determine o puternică tulburare inculpatului, sub stăpânirea căreia acesta a comis infracțiunea. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs procurorul și inculpatul B.I.

Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 17 1 C. proc . pen ., solicitând reducerea cheltuielilor de spitalizare la care a fost obligat inculpatul, ca urmare a reținerii corecte a stării de provocare prevăzută în art . 73 lit . b) C. pen . În condițiile în care a fost reținută această circumstanță, procurorul a apreciat că se impune să se stabilească obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare în raport cu întinderea culpei sale. În susținerea orală a motivelor de recurs, procurorul a apreciat o culpă a inculpatului în proporție de 70%, iar a victimei în proporție de 30%. Inculpatul B.I. a invocat cazul de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 14 C. proc . pen ., solicitând reducerea pedepsei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu ambele hotărâri, conform dispozițiilor art . 385 9 alin. (3) C. proc . pen ., constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art . 313 alin. (1) din O. U. G. nr . 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr . 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru abrogarea unor dispoziții din alte acte normative în domeniul sanitar, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Mențiunea din cuprinsul textului invocat anterior, în sensul că făptuitorii răspund „potrivit legii”, trimite în mod obligatoriu la dispozițiile art . 998 - 999 C. civ ., potrivit cu care orice faptă a omului, săvârșită cu intenție, praeterintenție sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Ca atare, cheltuielile necesitate de asistența medicală acordată victimei infracțiunii pot constitui, în procesul penal, obiect al tragerii la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente în condițiile prevăzute în art . 14 și urm. C. proc . pen . Instituția sanitară căreia i s-a cauzat prin fapta penală o vătămare materială, dacă participă în procesul penal și exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal, dobândește, conform art . 24 alin. (1) și (2) C. proc . pen ., calitatea de parte civilă.

Ca regulă, gravitatea faptei nu constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, autorul faptei urmând a răspunde integral pentru prejudiciul cauzat. Cu toate acestea, în cazul în care paguba a fost cauzată atât din culpa autorului faptei, cât și din culpa victimei, adică din culpa lor comună, nu există niciun temei juridic în baza căruia partea din paguba cauzată prin culpa victimei să fie reparată de autor. Despăgubirile civile, pe care trebuie să le suporte autorul, nu vor reprezenta, în astfel de situații, repararea integrală a pagubei, ci numai a unei părți a acesteia, întinderea ei determinându-se în raport cu gravitatea culpelor autorului și victimei, stabilită pe baza probelor administrate de autoritățile judiciare.

Ca atare, în situația producerii pagubei în patrimoniul unității sanitare din cauza culpei comune a inculpatului și a părții vătămate, operează principiul de drept civil al răspunderii în raport cu întinderea culpei, despăgubirile datorate fiind diminuate corespunzător. Neexistând , astfel cum s-a arătat anterior, niciun temei de drept pentru a se deroga de principiul enunțat, inculpatul urmează a fi obligat a plăti unității sanitare cheltuielile necesitate de asistența medicală acordată părții vătămate numai în raport cu propria sa culpă. În cauza dedusă judecății, s-a reținut că inculpatului B.I. a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat în stare de provocare, reținându-se pe cale de consecință prevederile art . 73 lit . b) C. pen . Reținerea circumstanței legale atenuante a provocării are consecințe directe asupra rezolvării acțiunii civile alăturate acțiunii penale.

Sub acest aspect, se constată că a exercitat acțiunea civilă în procesul penal numai Spitalul Clinic de Urgență București, care a acordat asistența medicală părții vătămate B.F., cheltuielile avansate fiind de 1.648,47 lei. Reținându-se, în raport cu probele cauzei (reacția inculpatului a fost determinată de o provocare a părții vătămate, dar și de starea sa psihică precară) o culpă a inculpatului în proporție de 70% și a victimei de 30%, cheltuielile de spitalizare vor fi reduse corespunzător, inculpatul urmând a fi obligat la despăgubiri către unitatea sanitară în raport de culpa sa. Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei - critică invocată de recurentul inculpat B.I.

- se apreciază că instanța de apel a evaluat corect gradul de pericol social al faptei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă ce respectă criteriile enunțate în art . 72 C. pen . Din probele dosarului a rezultat că inculpatul - chiar dacă a acționat pe fondul unei stări psihice precare, fiind cunoscut ca o persoană retrasă, singuratică - a lovit victima cu un cuțit, aceasta suferind cinci plăgi înjunghiate (una penetrantă toracală cu hemopneumotorax ) care i-au pus viața în primejdie. Atitudinea procesuală a inculpatului a fost evaluată în mod corespunzător, instanța orientându-se spre minimul special prevăzut de lege. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art . 385 15 pct . 2 lit . d) C. proc . pen ., a admis recursurile declarate de procuror și inculpatul B.I.

împotriva deciziei nr . 229/A din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat decizia recurată numai în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de spitalizare la care s-a dispus obligarea inculpatului către Spitalul Clinic de Urgență București, pe care le-a redus de la 1.648,47 lei la 1.153,93 lei, menținând restul dispozițiilor deciziei atacate.