ÎCCJ, Decizia nr. 1481/2000

Taxă

pe valoare adăugată. Cota 0 prevăzută prin Ordonanța de Urgență a Guvernului

nr.215/1999, la prețul produselor de mobilier livrate la export

Se beneficiază de cota 0 TVA numai dacă încasarea contravalorii mărfurilor

livrate la export s-a făcut prin transfer bancar între conturile importatorului

și exportatorului, iar nu și în cazul în care sumele de bani s-au încasat în

valută, chiar dacă deîndată s-au depus la bancă.

Decizia

nr.255 din 29 ianuarie 2002

Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr.114 din 3 aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantei S.C.

„L” și a anulat decizia nr.1481/2000 a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Cluj și procesul verbal din 26 aprilie 2000 al pârâtei

Administrația Financiară a Municipiului Cluj-Napoca, cu motivarea că eronat s-a

reținut obligația plății sumei de 210.462.732 lei taxă pe valoare adăugată,

deși societatea comercială beneficiază de cota 0 conform Ordonanței de urgență

a Guvernului nr.215/1999.

Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj, susținându-se că

deoarece reclamanta a încasat contravaloarea bunurilor exportate în valută, în

numerar, și nu în conturi deschise la bînci comerciale române autorizate de

Banca Națională, aceasta nu beneficiază de cota 0 a TVA.

Recursurile sunt fondate.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.215 din 29 decembrie 1999, în vigoare

la data întocmirii facturilor de export care au făcut obiectul controlului

financiar la sediul Societății comereciale „L”, au fost aduse modificări și

completării unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

Potrivit art.I pct.2 lit.B (a), cota 0 se aplică pentru exportul de bunuri

efectuate de agenții economici cu sediul în România, a căror contravaloare se

încasează în conturi bancare deschise la bînci autorizate de Banca Națională a

României.

În speță, reclamanta nu s-a conformat normei legale menționate, deoarece

încasarea sumelor de bani în valută aferente facturilor verificate a fost

făcută prin depuneri în numerar la casieriile bîncilor Transilvania SA și ABN-AMRO

Bank (România) SA.

Obligativitatea utilizării conturilor bancare deschise la bîncile comerciale

autorizate trebuie înțeleasă ca o măsură prin care statul se asigură că, în

toate cazurile, valuta încasată de agenții economici provine din livrarea

produselor exportate, și nu de pe piața valutară internă ori din alte surse.

Având în vedere că societatea comercială reclamantă nu a încasat contravaloarea

mărfurilor livrate la export prin cont bancar, adică prin transfer bancar între

conturile importatorului și exportatorului, neputând demonstra astfel

proveniența sumelor de bani în valută, concluzia ce se impune este aceea a

justeței refuzului de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, din partea

organului financiar.

Pentru această concluzie pledează și alte argumente de text, și anume

reglementarea instituită în materie prin  acte administrative cu caracter

normativ.

Potrivit art.16 din Regulamentul nr.3 din 23 decembrie 1997 emis de Banca

Națională a României, urmărirea și controlul încasărilor valutare aferente

exportului de bunuri se realizează prin formularul „Declarație de Încasare

Valutară” (DIV) conform prevederilor din Normele privind controlul valutar

asupra încasărilor din exporturi și din celelalte operațiuni cu străinătatea

NRV.9.

Aceste norme prevăd obligația persoanelor juridice autorizate în condițiile

legii să efectueze operații cu străinătatea, de a încasa în termenele legale

sumele în valută convertibilă sau în lei aferente acestor operațiuni în

conturile lor la bînci.

Bîncile prin care se derulează operațiunile și tranzacțiile externe urmăresc

încasarea sumelor nete în valută și în lei aferente operațiunilor cu

străinătatea, pe baza documentelor prevăzute în prezentele norme.

În fine, potrivit art.4 pct.2 din Ordonanța Guvernului nr.18/1994 privind

măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici,

persoanele juridice și fizice prevăzute la art.1 sunt obligate să încaseze

sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executările de lucrări și

prestațiilor de servicii în străinătate, precum și din orice alte operațiuni și

tranzacții externe, prin conturile deschise în România la bînci autorizate.

Actele normative menționate exclud, deci, orice plăți făcute prin depuneri în

numerar, stabilind în mod expres obligația efectuării unor asemenea operațiuni

numai prin virament bancar.

Ca atare, este lipsită de relevanță juridică aprecierea instanței, susținută de

opinia favorabilă a unui expert contabil, că sumele de bani încasate de

reclamantă, în valută, de la partenerul extern, au fost depuse la bînci în

aceeași zi ori cel mai târziu a doua zi.

Față de considerentele expuse, recursurile au fost admise și s-a casat sentința

în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.