ÎCCJ, decizie (scj.ro #85361)

T.V.A. Export. Condițiile cotei 0 a taxei În perioada de aplicare O.U.G. nr.17/2000 și a H.G. nr.401/2000, se beneficiază de cota 0 a taxei pe valoarea adăugată numai dacă prețul bunurilor exportate s-a încasat în valută în termenele stabilite și numai prin băncile aprobate de Banca Națională a României (Secția de contencios administrativ, decizia nr.1635 din 18 aprilie 2003) Societatea Comercială “P. N.” SRL în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, a solicitat anularea deciziei nr.390/4 iulie 2002 emisă de primul pârât și a procesului verbal din 20 mai 2002 încheiat de cea de a doua pârâtă și exonerarea de plata sumelor de 92.633.536 lei taxă pe valoarea adăugată, 7.251.986.050 lei taxă pe valoare adăugată și 3.539.244.202 lei majorări de întârziere aferente.

Reclamanta a arătat că, întrucât nu a fost încasată contravaloarea exportului de animale vii în valoare de 38.904 DM efectuat în Grecia, organele de control au reținut că a încălcat dispozițiile art.IV punctul 3 din Ordonanța Guvernului nr.18/1994 și a fost sancționată contravențional conform art.IV pct.7 cu amendă în sumă de 601.981.224 lei, echivalentul exportului. Corespunzător acestui export, pentru neîncasarea la termen a sumei de 38.004 DM pentru care societatea a aplicat cota zero TVA, organele de control au considerat că trebuie să plătească suma de 92.633.536 lei cu titlu de TVA suplimentar. Consideră impunerea nelegală întrucât nu s-a ținut seama de faptul că valoarea exportului nu s-a încasat din cauză că beneficiarul nu a plătit-o, astfel că ea se află în litigiu, pentru care s-a început procedura judiciară în Grecia.

Referitor la stabilirea cotei de 19% de TVA pentru exporturile a căror contravaloare s-a încasat, conform opiniei organelor de control, contrar dispozițiilor art.17 lit.B a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.17/2000 coroborate cu prevederile punctului 9.2 alineatul 2 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 și pentru care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 7.251.986.050 lei cu titlu de TVA suplimentar, consideră că sunt întrunite condițiile legale pentru cota zero la TVA. Curtea de Apel Timișoara- Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.336 din 15 octombrie 2002, a admis în parte acțiunea și a anulat actele contestate în parte în ceea ce privește obligația reclamantei de a plăti la bugetul de stat 92.633.536 lei TVA suplimentar, 1.744.883.052 lei TVA suplimentar și 324.856.368 lei.

Instanța a reținut că pentru exportul efectuat în baza declarației vamale întocmită în 11 ianuarie 2001, sunt aplicabile prevederile art.17 lit.B punctul a- întrucât textul nu condiționează aplicarea cotei zero de TVA de încasarea efectivă a contravalorii exportului, fiind prevăzută doar condiția ca încasarea valutei să se facă în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României. Prin urmare, nu sunt incidente nici dispozițiile cuprinse la punctul 9.2 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 câtă vreme contravaloarea acelui export nu a fost încasată. Pentru celelalte exporturi s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada încasării valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României, astfel nu poate beneficia de cota zero TVA.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, părțile au declarat recurs. Societatea comercială reclamantă, susține că se impunea admiterea acțiunii în totalitate, anularea actelor și exonerarea de plata sumelor, întrucât îndeplinește condițiile legale pentru aplicarea cotei zero TVA. Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice arată că actele contestate sunt legale, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii, întrucât instanța nu a ținut cont de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.215/1999 privind modificarea legislației referitoare la TVA și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000 și a Hotărârii de Guvern nr.401/2000.

Recursul declarat de societate este nefondat iar recursul pârâților este fondat. În urma unui control efectuat la reclamantă de organele de control ale Direcției Controlului Fiscal Arad, ce a vizat perioada ianuarie 2000- noiembrie 2001, s-au constatat că aceasta până la data verificării, 20 mai 2002, nu a încasat contrvaloarea exportului efectuat în baza declarației vamale de export nr.1488/11 ianuarie 2001, respectiv suma de 38.904 DEM, deși termenul de încasare era depășit.

Pentru neîncasarea contravalorii exportului pentru care societatea a aplicat cota zero TVA și pentru nerespectarea condiției de încasare a valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României, s-a constatat că aceasta a contravenit dispozițiilor art.17 lit.B pct.a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.17/2000 coroborate cu pct.9.3 și 9.9 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 astfel i s-a aplicat cota de 19% TVA asupra contravalorii în lei a exportului, rezultând TVA suplimentară de 92.633.536 lei. În urma verificării documentelor care atestă încasarea exporturilor efectuate, s-a reținut că reclamanta nu a respectat condițiile de încasare a contravalorii acestora, încasând sumele în valută în numerar, acestea fiind depuse ulterior de către administratorul societății și de către diverse persoane fizice în contul societății deschis la Banca Transilvania – Sucursala Arad.

Pentru încălcarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.215/1999, art.1 pct.2 de modificare a art.17 lit.B pct.a din Ordonanța Guvernului nr.3/1992, republicată, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 14 martie 2000 și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000, art.17 lit.B pct.a pentru perioada 15 martie 2000 – 30 noiembrie 2001, s-a aplicat cota de 19% TVA la facturile externe încasate în numerar, rezultând TVA suplimentară în sumă de 7.251.986.000 lei. La debitele stabilite s-au calculat majorări de întârziere de 3.539.244.202 lei. În procedura prealabilă fiscală soluția a fost de respingere a contestației iar la instanță aceea de admitere în parte. Soluția organelor de control este corectă, potrivit celor ce se vor arăta.

Conform art.17 lit.B pct.a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.215/1999 privind modificarea și completarea unor reglementări referitoare la TVA, cota zero de TVA se aplică pentru “exportul de bunuri, efectuat de agenții economici cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României”. Aceeași prevedere a fost menținută și prin art.17 lit.B a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.17/2000 privind TVA, în vigoare cu începere de la 15 martie 2000. Normele privind controlul valutar asupra încasărilor din exporturi și din celelalte operațiuni cu străinătatea ale Băncii Naționale a României precizează că “persoanele juridice autorizate să efectueze operațiuni cu străinătatea sunt obligate să încaseze în termenele prevăzute în dispoziții legale sumele în valuta convertibilă în lei aferente acestor operațiuni în conturile lor în bănci”.

Art.16 din Regulamentul valutar nr.3/1997 privind efectuarea operațiunilor valutare, emis de Banca Națională a României, prevede că, în cazul livrării mărfurilor la extern, exportatorii au obligația de a întocmi declarația de încasare valutară, document necesar urmării și controlului efectiv al încasării valutare și de a încasa în termen valuta. Încasarea valutei trebuie făcută obligatoriu prin conturi bancare deschise la bănci autoroizate din Banca Națională a României. Pct.9.2 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000 prevede “pentru operațiunile prevăzute la art.17 lit.B a) din ordonanța de urgență nu beneficiază de cota zero de taxă pe valoarea adăugată contribuabilii care încasează valuta în numerar sau prin transferuri din conturi bancare personale”.

Cum aceste norme explicitează modul de aplicare a prevederilor art.17 lit.B a), nu se poate vorbi că ar adăuga la lege. Deci, justificat s-a reținut că societatea nu beneficiază de cota zero TVA pentru exporturile realizate, în condițiile în care încasarea valutei s-a făcut în numerar de persoane fizice. Aceeași situație se aplică și pentru exportul realizat, în condițiile în care societatea nu justifică încasarea valutei. Pct.9.9 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 arată că: “nerespectarea prevederilor pct.9.3-9.8 privind justificarea cotei zero de TVA și/sau nerespectarea condiției de încasare a valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României atrag obligația plății TVA prin aplicarea cotei corespunzătoare livrărilor și prestărilor la intern și a majorărilor de întârziere aferente, calculate de la data documentului care atestă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor”.

Apărarea societății în sensul că aflându-se în litigiu cu partenerul extern ar trebui să i se aplice prevederile Ordonanței Guvernului nr.18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici nu poate fi primită, operabile fiind dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000 privind TVA. Debitele fiind legale, societatea urmează a suporta și plata majorărilor de întârziere. În consecință, recursul declarat de societate fiind neîntemeiat, a fost respins, iar recursul pârâților fiind fondat, a fost admis, sentința atacată a fost casată și în fond acțiunea s-a respins.