ÎCCJ, decizie (scj.ro #85361)

T.V.A.

Export. Condițiile cotei 0 a taxei

În perioada de aplicare O.U.G. nr.17/2000 și a H.G.

nr.401/2000, se beneficiază de cota 0 a taxei pe valoarea adăugată numai dacă

prețul bunurilor exportate s-a încasat în valută în termenele stabilite și

numai prin băncile aprobate de Banca Națională a României

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr.1635 din 18 aprilie 2003)

Societatea

Comercială “P. N.” SRL în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, a solicitat anularea deciziei

nr.390/4 iulie 2002 emisă de primul pârât și a procesului verbal din 20 mai

2002 încheiat de cea de a doua pârâtă și exonerarea de plata sumelor de

92.633.536 lei taxă pe valoarea adăugată, 7.251.986.050 lei taxă pe valoare

adăugată și 3.539.244.202 lei majorări de întârziere aferente.

Reclamanta a arătat că, întrucât nu a fost încasată contravaloarea exportului

de animale vii în valoare de 38.904 DM efectuat în Grecia, organele de control

au reținut că a încălcat dispozițiile art.IV punctul 3 din Ordonanța Guvernului

nr.18/1994 și a fost sancționată contravențional conform art.IV pct.7 cu amendă

în sumă de 601.981.224 lei, echivalentul exportului. Corespunzător acestui

export, pentru neîncasarea la termen a sumei de 38.004 DM pentru care

societatea a aplicat cota zero TVA, organele de control au considerat că

trebuie să plătească suma de 92.633.536 lei cu titlu de TVA suplimentar.

Consideră impunerea nelegală întrucât nu s-a ținut seama de faptul că valoarea

exportului nu s-a încasat din cauză că beneficiarul nu a plătit-o, astfel că ea

se află în litigiu, pentru care s-a început procedura judiciară în Grecia.

Referitor la stabilirea cotei de 19% de TVA pentru exporturile a căror

contravaloare s-a încasat, conform opiniei organelor de control, contrar

dispozițiilor art.17 lit.B a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.17/2000

coroborate cu prevederile punctului 9.2 alineatul 2 din Hotărârea Guvernului

nr.401/2000 și pentru care s-a stabilit obligația de plată a sumei de

7.251.986.050 lei cu titlu de TVA suplimentar, consideră că sunt întrunite

condițiile legale pentru cota zero la TVA.

Curtea de Apel Timișoara- Secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința nr.336 din 15 octombrie 2002, a admis în parte acțiunea și a

anulat actele contestate în parte în ceea ce privește obligația reclamantei de

a plăti la bugetul de stat 92.633.536 lei TVA suplimentar, 1.744.883.052 lei

TVA suplimentar și 324.856.368 lei.

Instanța a reținut că pentru exportul efectuat în baza declarației vamale

întocmită în 11 ianuarie 2001, sunt aplicabile prevederile art.17 lit.B punctul

a- întrucât textul nu condiționează aplicarea cotei zero de TVA de încasarea

efectivă a contravalorii exportului, fiind prevăzută doar condiția ca încasarea

valutei să se facă în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca

Națională a României.

Prin urmare, nu sunt incidente nici dispozițiile cuprinse la punctul 9.2 din

Hotărârea Guvernului nr.401/2000 câtă vreme contravaloarea acelui export nu a

fost încasată.

Pentru celelalte exporturi s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada

încasării valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca

Națională a României, astfel nu poate beneficia de cota zero TVA.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, părțile au declarat recurs.

Societatea comercială reclamantă, susține că se impunea admiterea acțiunii în

totalitate, anularea actelor și exonerarea de plata sumelor, întrucât

îndeplinește condițiile legale pentru aplicarea cotei zero TVA.

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad în nume propriu și în

reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice arată că actele contestate sunt

legale, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și în fond

respingerea acțiunii, întrucât instanța nu a ținut cont de prevederile

Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.215/1999 privind modificarea legislației

referitoare la TVA și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000 și a

Hotărârii de Guvern nr.401/2000.

Recursul declarat de societate este nefondat iar recursul pârâților este

fondat.

În urma unui control efectuat la reclamantă de organele de control ale

Direcției Controlului Fiscal Arad, ce a vizat perioada ianuarie 2000- noiembrie

2001, s-au constatat că aceasta până la  data verificării, 20 mai 2002, nu

a încasat contrvaloarea exportului efectuat în baza declarației vamale de

export nr.1488/11 ianuarie 2001, respectiv suma de 38.904 DEM, deși termenul de

încasare era depășit.

Pentru neîncasarea contravalorii exportului pentru care societatea a aplicat

cota zero TVA și pentru nerespectarea condiției de încasare a valutei în

conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României, s-a

constatat că aceasta a contravenit dispozițiilor art.17 lit.B pct.a din

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.17/2000 coroborate cu pct.9.3 și 9.9 din

Hotărârea Guvernului nr.401/2000 astfel i s-a aplicat cota de 19% TVA asupra

contravalorii în lei a exportului, rezultând TVA suplimentară de 92.633.536 lei.

În urma verificării documentelor care atestă încasarea exporturilor efectuate,

s-a reținut că reclamanta nu a respectat condițiile de încasare a contravalorii

acestora, încasând sumele în valută în numerar, acestea fiind depuse ulterior

de către administratorul societății și de către diverse persoane fizice în

contul societății deschis la Banca Transilvania – Sucursala Arad.

Pentru încălcarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.215/1999,

art.1 pct.2 de modificare a art.17 lit.B pct.a din Ordonanța Guvernului

nr.3/1992, republicată, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 14 martie 2000 și a

Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000, art.17 lit.B pct.a pentru

perioada 15 martie 2000 – 30 noiembrie 2001, s-a aplicat cota de 19% TVA la

facturile externe încasate în numerar, rezultând TVA suplimentară în sumă de

7.251.986.000 lei. La debitele stabilite s-au calculat majorări de întârziere

de 3.539.244.202 lei.

În procedura prealabilă fiscală soluția a fost de respingere a contestației iar

la instanță aceea de admitere în parte.

Soluția organelor de control este corectă, potrivit celor ce se vor arăta.

Conform art.17 lit.B pct.a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.215/1999

privind modificarea și completarea unor reglementări referitoare la TVA, cota

zero de TVA se aplică pentru “exportul de bunuri, efectuat de agenții economici

cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi

bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României”.

Aceeași prevedere a fost menținută și prin art.17 lit.B a) din Ordonanța de

Urgență a Guvernului nr.17/2000 privind TVA, în vigoare cu începere de la 15

martie 2000.

Normele privind controlul valutar asupra încasărilor din exporturi și din

celelalte operațiuni cu străinătatea ale Băncii Naționale a României precizează

că “persoanele juridice autorizate să efectueze operațiuni cu străinătatea sunt

obligate să încaseze în termenele prevăzute în dispoziții legale sumele în

valuta convertibilă în lei aferente acestor operațiuni în conturile lor în

bănci”.

Art.16 din Regulamentul valutar nr.3/1997 privind efectuarea operațiunilor

valutare, emis de Banca Națională a României, prevede că, în cazul livrării

mărfurilor la extern, exportatorii au obligația de a întocmi declarația de

încasare valutară, document necesar urmării și controlului efectiv al încasării

valutare și de a încasa în termen valuta. Încasarea valutei trebuie făcută

obligatoriu prin conturi bancare deschise la bănci autoroizate din Banca

Națională a României.

Pct.9.2 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 pentru aprobarea Normelor

de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000 prevede “pentru

operațiunile prevăzute la art.17 lit.B a) din ordonanța de urgență nu

beneficiază de cota zero de taxă pe valoarea adăugată contribuabilii care

încasează valuta în numerar sau prin transferuri din conturi bancare

personale”.

Cum aceste norme explicitează modul de aplicare a prevederilor art.17 lit.B a),

nu se poate vorbi că ar adăuga la lege.

Deci, justificat s-a reținut că societatea nu beneficiază de cota zero TVA

pentru exporturile realizate, în condițiile în care încasarea valutei s-a făcut

în numerar de persoane fizice.

Aceeași situație se aplică și pentru exportul realizat, în condițiile în care

societatea nu justifică încasarea valutei.

Pct.9.9

din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 arată că: “nerespectarea prevederilor

pct.9.3-9.8 privind justificarea cotei zero

de TVA și/sau nerespectarea condiției de

încasare a valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca

Națională a României atrag obligația plății TVA prin aplicarea cotei

corespunzătoare livrărilor și prestărilor la intern și a majorărilor de

întârziere aferente,

calculate de la data documentului care

atestă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor”.

Apărarea

societății în sensul că aflându-se în litigiu cu partenerul extern ar trebui să

i se aplice prevederile Ordonanței Guvernului nr.18/1994 privind măsuri pentru

întărirea disciplinei financiare a agenților economici nu poate fi primită,

operabile fiind dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000

privind TVA.

Debitele

fiind legale, societatea urmează a suporta și plata majorărilor de întârziere.

În

consecință, recursul declarat de societate fiind neîntemeiat, a fost respins,

iar recursul pârâților fiind fondat, a fost admis, sentința atacată a fost

casată și în fond acțiunea s-a respins.