ÎCCJ, decizie (scj.ro #85474)

Taxă

pe valoare adăugată. Cazul în care se beneficiază de cota zero pentru servicii

de transport de bunuri exportate plătite în valută

Se beneficiază de cota zero TVA pentru serviciile de transport de bunuri

exportate, numai dacă valuta s-a încasat în conturi bancare deschise la bînci, autorizate

de către Banca Națională a României iar nu și în cazul încasării în numerar a

valutei, chiar dacă aceasta a fost depusă, ulterior în contul bancar personal

din țară al transportului

.

Decizia

nr.761 din 27 februarie 2002

Reclamata societate de transport a chemat în judecată Ministerul Finanțelor,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Garda Financiară Sibiu,

solicitând anularea deciziei nr.1714/2000 și a procesului verbal de control din

7 iunie 2000, prin care s-a dispus obligarea societății la plata sumelor de

6.037.136 lei taxă pe valoarea adăugată și 3.244.090 lei majorări de

întârziere.

Organele financiare au reținut, prin actele a căror anulare s-a cerut, că

societatea nu poate beneficia de cota zero de TVA, întrucât a încasat

contravaloarea serviciilor livrate la extern în numerar și nu prin conturi

bancare, neputându-se astfel dovedi proveniența valutei.

Reclamanta a susținut, că actele normative în materie prevăd posibilittea

încasării valutei într-o primă fază în numerar și apoi depunerea în contul

bancar, fără a impune în exclusivitate transferul bancar din străinătate,

astfel încât societatea care, încasând contravaloarea transporturilor

internaționale în numerar a depus-o apoi în contul său bancar din țară, trebuia

să beneficieze de facilitatea cotei zero de TVA.

Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ

prin sentința civilă nr.117 din 23 mai 2001 a respins acțiunea.

Instanța a reținut că societatea reclamantă – care a efectuat transporturi de

bunuri aferente unor exporturi, încasând contravaloarea serviciului direct în

numerar și depunând suma în contul deschis la Banca Comercială Română – nu

poate beneficia de facilitatea fiscală a cotei zero de TVA, întrucât nu a

încasat valuta prin transfer interbancar, astfel cum prevăd Regulamentul Bîncii

Naționale a României nr.3/1997 și Hotărârea Guvernului nr.401/2002.

Împotriva sentinăței a declarat recurs reclamanta învederând că legea nu

prevede în mod expres obligativitatea încasării valutei prin transfer

interbancar, pretinzând doar încasarea acesteia prin conturi bancare și cum

societatea a respectat această modalitate, trebuie să beneficieze de cota zero

de TVA.

De altfel, sumele au fost încasate în numerar în ideea accelerării plății, iar

justificarea provenienței valutei  s-a făcut cu ocazia depunerii în contul

bancar, banca nepermițând efectuarea operațiunii fără o asemenea justificare,

împrejurare care denotă că s-a realizat finalitatea urmărită de legiuitor.

Recursul este nefondat.

În perioada martie – mai 2000, reclamanta a efectuat transporturi de bunuri

aferente unor exporturi de bunuri, aplicând cota zero de TVA. Societatea a încasat

contravaloarea  acestor bunuri în numerar și a depus-o ulterior în contul

său bancar.

Pentru a putea beneficia de cota zero de TVA pentru transportul mărfurilor,

societatea avea obligația de a face dovada încasării valutei în conturi bancare

deschise la bînci autorizate de către Banca Națională a României.

În acest sens, prevederile art.17 lit.b din Ordonanța de urgență nr.17/2000 se

coroborează cu dispozițiile pct.9 din Normele de aplicare a acesteia, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr.401/2000 și art.16 din Regulamentul nr.3/1997

privind efectuarea operațiunilor valutare.

Potrivit acestor dispoziții nu beneficiază de cota zero de TVA

contribuabilii care încasează valuta în numerar sau prin transferuri

din conturi bancare personale, fiind obligatorie încasarea valutei prin

transfer/interbancar.

Întrucât reclamanta nu a respectat aceste prevederi legale, încasând

contravaloarea mărfurilor livrate la extern în numerar și nu prin transfer

bancar, s-a dispus în mod întemeiat obligarea sa la plata TVA și a majorărilor

de întârziere aferente, soluția instanței de menținere a actului de

control  și a deciziei Ministerului  Finanțelor, fiind legală și

temeinică.

Pentru considerentele expuse recursul a fost respins ca nefondat.