ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

septembrie 2001, reclamanta SC V.V. SA Basarabi a solicitat anularea parțială a

procesului-verbal nr. 1854 din 27 iunie 2001, întocmit de Direcția de Control

Fiscal Constanța și a deciziei nr. 1221 din 8 august 2001, emise de Ministerul

Finanțelor Publice, în privința T.V.A., în sumă de 785.138.709 lei și a

majorărilor de întârziere, în sumă de 208.474.894 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în mod nelegal organele de control au dispus colectarea T.V.A.

aferentă contravalorii bunurilor exportate direct sau prin comisionari, pentru

faptul că sumele respective nu au fost încasate în termenele înscrise în

declarațiile de încasare valutară sau în contractele încheiate cu societățile

comisionare. Reclamanta a învederat că pentru exporturile efectuate beneficiază

de cota zero de T.V.A., conform art. 17 lit. b) pct. a din O.U.G. nr. 17/2000,

prevedere legală care a fost încălcată de pârâți la stabilirea obligației sale

de a plăti T.V.A. colectată, cu majorări de întârziere aferente.

Prin sentința civilă nr. 5/CA din 24

ianuarie 2002, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că reclamanta nu a încasat

contravaloarea bunurilor exportate în termenele înscrise în declarațiile de

încasare valutară sau în contractele de export și potrivit pct. 9.9 din Normele

metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000,

nu beneficiază de cota zero de T.V.A., pentru operațiunile de export menționate

în actele de control.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs reclamnta, solicitând casarea hotărârii în baza

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a reținut greșit că operațiunile de export au fost efectuate numai în nume

propriu și că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la pct. 9.3 – 9.6.

din H.G. nr. 401/2000, deși a depus la dosarul cauzei, înscrisurile doveditoare

pentru exporturile din perioada supusă controlului.

Recurenta a criticat hotărârea

atacată, și pentru aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 17/2000 și ale

H.G. nr. 401/2000, potrivit cărora, numai condiția neîncasării valutei în

conturi bancare autorizate de Banca Națională a României, este de natură să

atragă obligația plății T.V.A., în cotă de 19%, nu și nerespectarea altor

condiții, cum este încasarea la termen, reținută eronat de instanța de fond.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 17 lit. b) pct. a din

O.U.G. nr. 17/2000, în România se aplică o cotă zero de T.V.A., pentru exportul

de bunuri, transportul și prestările de servicii legate direct de exportul

bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror

contravaloare se încasează în valută, în conturi bancare deschise la bănci

autorizate de Banca Națională a României.

În procesul-verbal nr. 1854 din 27

iunie 2001 și în decizia nr. 1221 din 8 august 2001, organele de control nu au

contestat realitatea operațiunilor de export efectuate de recurentă în perioada

aprilie 2000 - aprilie 2001 și nici faptul că valoarea în valută a exporturilor

se încasează în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională

a României, motivându-se, însă, că pentru aplicarea cotei zero de T.V.A.,

trebuia să se și încaseze valuta, în termenele prevăzute în declarațiile de

încasare valutară sau în contractele de export.

Instanța de fond a apreciat greșit

ca fiind legale actele întocmite în acest sens de către organele de control,

întrucât O.U.G. nr. 17/2000 nu prevede o asemenea condiție pentru aplicarea

cotei zero de T.V.A. și nici sancțiunea aplicării cotei de 19% de T.V.A., în cazul

nerespectării termenelor de încasare în valută a contravalorii exporturilor.

Obligația recurentei de a plăti

T.V.A., în cotă de 19%, a fost greșit stabilită de organele de control în baza

Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr.

401/2000. Potrivit acestei reglementări, nerespectarea prevederilor pct. 9.3 –

9.8M privind justificarea cotei zero de T.V.A. și/sau nerespectarea condiției

de încasare a valutei (...), atrag obligația plății T.V.A., prin aplicarea

cotei corespunzătoare livrărilor și prestărilor la intern și a majorărilor de

întârziere aferente, calculate de la data documentului, care atestă livrarea

bunurilor sau prestarea serviciilor.

Condiția impusă de acest text de

lege pentru aplicarea cotei zero de T.V.A., este aceea ca valuta aferentă

exporturilor să fie încasată în conturi bancare deschise la bănci autorizate de

Banca Națională a României, condiție care a fost respectată de societatea

recurentă.

În consecință, textele de lege în

baza cărora au fost încheiate actele contestate, nu condiționează aplicarea

cotei zero de T.V.A., de încasarea valutei în termenele prevăzute în

declarațiile de încasare valutară sau în contractele de export.

Nerespectarea acestor termene poate

fi sancționată contravențional potrivit O.G. nr. 18/1994, dar această

reglementare nu prevede și plata T.VA., în cotă de 19% și deci nu poate

constitui temeiul unei asemenea sancțiuni, cum eronat au stabilit organele de

control.

De altfel, prin procesul-verbal nr.

188016 din 27 iunie 2001, întocmit de Direcția Controlului Fiscal Constanța,

recurenta a fost sancționată contravențional în baza O.G. nr. 18/1994, pentru

depășirea termenului de repatriere a valutei pentru operațiunile de export

efectuate în perioada supusă controlului. Pentru soluționarea plângerii

recurentei împotriva acestui proces-verbal, prin care a fost amendată

contravențional cu suma de 2.210.105.328 lei, Ministerul Finanțelor Publice a

dispus la pct. 2 din decizia nr. 1221 din 8 august 2001, ca dosarul să fie

trimis spre competentă soluționare, la Judecătoria Constanța.

Cea de-a doua critică formulată în

recurs este, de asemenea, întemeiată, constatându-se că instanța de fond a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Astfel, instanța de fond a

reținut că toate operațiunile de export menționate în actele de control, au

fost efectuate direct de recurentă și nu prin comisionari, deci acest aspect

era lipsit de relevanță în cauză, față de împrejurarea că nu a fost contestată

realitatea operațiunilor de export, iar O.U.G. nr. 17/2000 prevede cota zero de

T.V.A. pentru exporturi, fără a distinge dacă ele s-au realizat direct sau prin

comisionar. Totodată, în hotărârea atacată s-a reținut neîntocmirea sau

neprocurarea documentelor enumerate în pct. 9.3. din H.G. nr. 401/2000, deși

organele de control nu au reținut în sarcina recurentei, faptul că nu s-au

depus documentele justificative, pentru exporturile efectuate, iar obligația de

plată a T.V.A. a fost stabilită numai pentru depășirea termenelor de încasare

în valută a contravalorii bunurilor exportate.

Față de considerentele expuse,

Curtea va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată și pe fond, va

admite acțiunea formulată de recurenta-reclamantă, va anula pct. 1 din decizia

nr. 1221 din 8 august 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și pct. 2 lit. b)

din procesul-verbal nr. 1854 din 27 iunie 2001, întocmit de Direcția de Control

Fiscal Constanța, privind sumele de 785.138.709 lei, reprezentând T.V.A. și

majorările de întârziere aferente, în sumă de 208.474.894 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC V.V.

SA Basarabi, județul Constanța, împotriva sentinței civile nr. 5/CA din 24

ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea formulată de reclamanta SC V.V. SA, Basarabi.

Anulează pct. 1 din decizia nr. 1221

din 8 august 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și pct. 2 lit. b) din

procesul-verbal nr. 1854 din 27 iulie 2001, întocmit de Direcția de Control

Fiscal Constanța, privind sumele de 785.138.709 lei, T.V.A. și 208.474.894 lei,

majorări de întârziere.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2003.