ÎCCJ, decizie (scj.ro #87080)

Cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedură civilă. Competența materială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic: revizuire

-hotărâri potrivnice

-competența materială

Noul Cod de procedură civilă, art. 453 alin. (1), art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 pct. 4

Potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 - care prevăd posibilitatea revizuirii în cazul existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat- , cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.

Astfel, în cazul în care hotărârile care fac obiectul cererii de revizuire sunt hotărâri pronunțate de instanțe de grade diferite, respectiv Tribunalul București și Curtea de Apel București, este întemeiată excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în acest caz competența materială de soluționare a cererii revenind Curții de Apel București, ca instanță mai mare în grad față de Tribunalul București, care a pronunțat prima hotărâre.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1757 din 16 mai 2014

Prin cererea înregistrată la 16.10.2013 pe rolul Curții de Apel București, Secția a V-a civilă sub nr. xx42/2/2013, revizuenta T.I. LTD Nicosia, în contradictoriu cu intimatul S.C., a solicitat revizuirea deciziei nr. 329/2013 din 07 octombrie 2013, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. xx026/3/2013, susținând că este contradictorie față de încheierea pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, în ședința din Camera de Consiliu de la 27 noiembrie 2012, în dosarul nr. xx521/3/2012.

În drept, calea extraordinară de atac de retractare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1), art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 pct. 4 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Prin decizia civilă nr. 19/2014 din 13 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența  soluționării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea soluției pronunțate, curtea de apel a reținut că, deși revizuenta a clamat contrarietatea dintre încheierea Tribunalului București, Secția a VI-a civilă, și decizia pronunțată în recurs de Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, în realitate hotărârile potrivnice sunt două hotărâri definitive, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, respectiv decizia civilă nr. 358 din 15 martie 2013, pronunțată în dosarul nr. xx521/3/2012 și decizia civilă nr. 329/2013 din 07 octombrie 2013, dată în dosarul nr. xx026/3/2013.

În raport de această constatare, curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., reținând că, în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe motivul contrarietății de hotărâri prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, competența materială aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, argument în considerarea căruia a declinat competența în favoarea instanței supreme.

Urmare a declinării competenței materiale de către Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă.

La termenul de judecată din 16 mai 2014, intimatul S.C. a depus, prin serviciul Registratură, note de ședință, denumite

precizări

, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire, susținând, în esență, că instanța inițial învestită a dat o eronată interpretare dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ. A arătat că legiuitorul prevede limitativ situațiile în care se atrage competența instanței supreme în soluționarea cererilor de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, respectiv doar pentru cazul în care una dintre hotărârile pretins potrivnice a fost pronunțată de Înalta Curte.

La același termen de judecată, revizuenta însăși, prin avocat, a invocat aceeași excepție.

Înalta Curte, analizând cu prioritate competența materială a soluționării cererii de revizuire de față, în raport cu prevederile art. 510 alin. (2), coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a admis excepția propriei necompetențe materiale, invocată de ambele părți în litigiu și a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a cererii de revizuire, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În realitate, din dezvoltarea motivelor formulate în memoriul depus la dosar rezultă că revizuenta T.I. LTD Nicosia a invocat, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contrarietatea deciziei nr. 329/2013 din 07 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă în dosarul nr. xx026/3/2013, a cărei revizuire o solicită, în raport de încheierea din Camera de Consiliu de la 27 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă în dosarul nr. xx521/3/2012. Acest aspect reiese neîndoielnic din paragraful final al paginii 4 a cererii de revizuire, în care se arată

in terminis

că este vorba despre două hotărâri potrivnice, date de instanțe de grade diferite, respectiv Tribunalul București și Curtea de Apel București.

Această precizare expresă a hotărârilor pretins potrivnice infirmă argumentul adus de curtea de apel în motivarea hotărârii de declinare, referitor la faptul că hotărârile potrivnice ar fi două decizii ale aceleiași curți de apel.

Fiind vorba despre hotărâri pronunțate de instanțe de grade diferite, competența materială revine Curții de Apel București, ca instanță mai mare în grad față de Tribunalul București, care a pronunțat prima hotărâre, în conformitate cu dispozițiile art. 510 alin. (2) teza I, raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2, raportat la art. 132 alin. (1) și (3) și la art. 135 alin. (2) C. proc. civ., instanța supremă, admițând excepția invocată de părțile litigante, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel București.