ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4778/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. – D.C.V.U.F.C., a solicitat anularea Deciziei nr. 56 din 24 aprilie 2012 emisă de pârât, anularea titlului de creanță, respectiv a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA/13715 din 22 februarie 2012 și exonerarea reclamantului de la plata sumelor astfel imputate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu M.D.R.T., în calitate de A.M. P.O.R., contractul de finanțare nr. 786 din 19 iulie 2010, în calitate de beneficiar al proiectului cu titlul „M. DN 74”, valoarea totală a proiectului fiind de 22.602.077,76 lei, din care valoarea totală eligibilă este de 17.934.378,40 lei, valoarea neeligibilă estimată, inclusiv T.V.A. aferentă acesteia, este de 416.405,48 lei și valoarea T.V.A. aferenta cheltuielilor este de 4.251.293,88 lei. Pentru implementarea proiectului, reclamantul a demarat procedurile de licitație publică având ca obiect atribuirea unui contract de lucrări conform proiectului întocmit și a transmis pe S.E.A.P. din România, spre validare de către A.N.R.M.A.P.

anunțul de participare, documentația de atribuire, precum și clarificările ulterioare, fiind astfel aduse la cunoștința potențialilor operatori economici, care n-au relevat nici un motiv de nelegalitate a prevederilor acestora în raport de legislația incidentă. În ce privește cerința solicitată în anunțul de participare, în fișa de date a achiziției V.3 privind situația economico – financiară, s-a susținut că reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, nu a ținut cont de aceasta, declarând toate ofertele admisibile. În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 66/2011, O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 834/2006. 1. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1.

Prin Sentința nr. 255 din data de 26 iunie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Alba competența de soluționare a acțiunii prin care reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., a solicitat anularea Deciziei nr. 56 din 24 aprilie 2012 emise de autoritatea pârâtă, precum și a titlului de creanță CA/13715 din 22 februarie 2012. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că obiectul cauzei privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare fiind stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat, de până la 500.000 lei, indiferent dacă actul este emis de o autoritate centrală, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu cele ale O.U.G.

nr. 66/2011 și O.G. nr. 92/2003. 2.2. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Alba, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 10413/ CAF din data de 23 noiembrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că în speță sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004, introdus prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, conform cărora „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea U.E., indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Verificând cauza, Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În speță, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de obținere de către reclamant a unor fonduri avansate din fonduri de cofinanțare comunitare, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Conform dispozițiilor art. 46 din actul normativ susmenționat, „Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență” (alin. (1), iar „Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii” (alin. (2). De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din același act normativ, „Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

În temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului de creanță atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Așadar, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei. În speță, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 – în sumă de 84.952,27 lei – asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor C. proc.

fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine Tribunalului Alba . În mod greșit a reținut această din urmă instanță, în motivarea soluției de declinare a competenței, că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât prevederile legale respective au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 și au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din același act normativ, nefiind deci aplicabile la data de 7 iunie 2012, când a fost formulată acțiunea. Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba Iulia în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. în favoarea Tribunalului Alba. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2013.