ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4778/2013

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I Circumstanțele cauzei

fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Municipiul Alba Iulia, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. – D.C.V.U.F.C.,

a solicitat anularea Deciziei nr. 56 din 24 aprilie 2012 emisă de pârât,

anularea titlului de creanță, respectiv a Notei de constatare a neregulilor și

de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA/13715 din 22 februarie 2012 și

exonerarea reclamantului de la plata sumelor astfel imputate.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu M.D.R.T., în calitate

de A.M. P.O.R., contractul de finanțare nr. 786 din 19 iulie 2010, în calitate

de beneficiar al proiectului cu titlul „M. DN 74”, valoarea totală a

proiectului fiind de 22.602.077,76 lei, din care valoarea totală eligibilă este

de 17.934.378,40 lei, valoarea neeligibilă estimată, inclusiv T.V.A. aferentă

acesteia, este de 416.405,48 lei și valoarea T.V.A. aferenta cheltuielilor este

de 4.251.293,88 lei.

Pentru

implementarea proiectului, reclamantul a demarat procedurile de licitație

publică având ca obiect atribuirea unui contract de lucrări conform proiectului

întocmit și a transmis pe S.E.A.P. din România, spre validare de către A.N.R.M.A.P.

anunțul de participare, documentația de atribuire, precum și clarificările

ulterioare, fiind astfel aduse la cunoștința potențialilor operatori economici,

care n-au relevat nici un motiv de nelegalitate a prevederilor acestora în

raport de legislația incidentă.

În

ce privește cerința solicitată în anunțul de participare, în fișa de date a

achiziției V.3 privind situația economico – financiară, s-a susținut că

reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, nu a ținut cont de aceasta,

declarând toate ofertele admisibile.

În

drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, O.U.G. nr. 66/2011, O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 834/2006.

1.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1.

Prin Sentința nr. 255 din data de 26 iunie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale

invocate din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Alba competența de

soluționare a acțiunii prin care reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin

Primar, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., a solicitat anularea Deciziei nr.

56 din 24 aprilie 2012 emise de autoritatea pârâtă, precum și a titlului de

creanță CA/13715 din 22 februarie 2012.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, a reținut, în esență, că obiectul cauzei privește o creanță bugetară,

rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de

cofinanțare, competența de soluționare fiind stabilită exclusiv în raport de

criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat, de până la

500.000 lei, indiferent dacă actul este emis de o autoritate centrală, conform

dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu cele

ale O.U.G. nr. 66/2011 și O.G. nr. 92/2003.

2.2. Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Alba, secția a II- a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 10413/ CAF din data de 23 noiembrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, reținând, în esență, că în speță sunt aplicabile

prevederile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, introdus prin

art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, conform cărora „Toate cererile privind

actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect

sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea U.E., indiferent de

valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și

fiscal ale curților de apel”.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Verificând cauza,

Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține

Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În speță, suma în

litigiu a fost calculată în urma verificării modului de obținere de către

reclamant a unor fonduri avansate din fonduri de cofinanțare comunitare, în

temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea

neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a

fondurilor publice naționale aferente acestora.

Conform dispozițiilor

art. 46 din actul normativ susmenționat, „Împotriva

titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei

ordonanțe de urgență” (alin. (1), iar „Contestația este o

cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se

consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile

legii” (alin. (2).

De asemenea, potrivit

art. 51 alin. (2) din același act normativ, „Deciziile pronunțate în

soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța

judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

În

temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce

privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să

soluționeze contestația formulată împotriva deciziei emise de autoritatea

administrativă emitentă a titlului de creanță atacat, sunt aplicabile

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În

interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod

unitar, că aceste dispoziții

instituie două criterii de determinare a competenței

materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul

actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric,

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor

administrativ-fiscale.

Așadar, dacă litigiul

are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea

debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței

tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei.

În speță,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2 alin.

(1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 – în sumă de 84.952,27

lei

– asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor C.

proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența

materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul

valoric și revine Tribunalului Alba

.

În mod greșit a

reținut această din urmă instanță, în motivarea soluției de declinare a

competenței, că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, întrucât prevederile legale respective au fost

introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 și au intrat în vigoare la

data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din

același act normativ, nefiind deci aplicabile la data de 7 iunie 2012, când a

fost formulată acțiunea.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba Iulia

în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. în favoarea Tribunalului Alba.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 29 martie 2013.