ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1704/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1704/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față, constată următoarele:

Judecata în primă instanță

Prin acțiunea

înregistrată la 25 noiembrie 2008, V.R. a chemat în judecată pe pârâții N.I.E.,

D.P.E., C.R.D. și cotidianul „I.S.”, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce

o va pronunța să-i oblige pe pârâți la plata sumei de 500.00 euro pentru încălcarea

drepturilor prevăzute de art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

prin publicarea în cotidianul I.S. sub semnătura lui C.R. și N.E. a unui

articol intitulat „Purceaua cu cenușă în cap”, alăturat unei fotografii a

reclamantului și a unei fotografii înfățișând în prim plan un porc.

Prin sentința civilă nr.

274 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Mehedinți – secția civilă a respins

acțiunea ca nefondată, cu următoarea motivare:

Conform art. 3 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi supus torturii,

nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

Curtea definește

tratamentul inuman ca fiind acel tratament care provoacă cu intenție suferințe

fizice sau mentale de o mare intensitate, iar tratamentul degradant ca fiind un

tratament care înjosește individul în fața lui însuși sau a altor persoane ori

care îl determină să acționeze contra voinței sau conștiinței sale.

În cauzele Moldovan,

Anghelescu Barbu contra României, Raninen contra Finlandei, Ilașcu și alții contra

Moldovei, Curtea a considerat ca fiind tratamente inumane sau degradante, de la

caz la caz, aplicarea de lovituri, discriminarea pe motive rasiale, încătușarea

unei persoane și expunerea sa în public, lipsirea de hrană, de lumină,

coroborate cu condițiile de detenție.

În speță, analizând

și declarațiile martorilor audiați, tribunalul a reținut că reclamantul a

suferit un prejudiciu moral prin publicarea fotografiei sale alături de

articolul incriminat, însă că acest prejudiciu este lipsit de intensitatea și

gravitatea necesară pentru a avea caracterul unui tratament inuman și degradant

astfel cum este definit în jurisprudența C.E.D.O.

A mai reținut că la

sfârșitul articolului se menționează că orice asemănare între personajele

pamfletului și persoanele din fotografii este pur întâmplătoare și că orice

asemănare între întâmplările povestite și faptele potențial reale reprezintă o

pură coincidență.

Judecata în apel

Prin decizia nr. 22

din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat

sentința, a admis în parte acțiunea reclamantului și i-a obligat pe pârâți la

plata sumei de 5.000 euro – echivalentul în lei la data plății, precum și la plata

sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a avut în vedere următoarele:

Prima instanță s-a

raportat în pronunțarea soluției exclusiv la considerente teoretice privitoare

la aplicabilitatea art. 3 din Convenție, fără a se raporta și la încălcarea art.

8 din C.E.D.O., ce reglementează dreptul la respectarea vieții private și de

familie, în condițiile în care reclamantul invocase prin acțiunea sa încălcarea

acestui drept, mai exact a componentei vieții private a persoanei, ce cuprinde

și dreptul la imagine, susținând că prin publicarea articolului și a

fotografiei sale imaginea sa a fost grav afectată.

Reanalizând

probatoriul, curtea de apel a constatat că articolul conține referiri lipsite

de echivoc cu privire la persoana reclamantului, în partea de articol

intitulată „Cetățeanul rumeguș”, în care este descris ca „un biet politruc

scrobit cu pretenții de elevat, supranumit Lăutaru din Tenerife, care latră a

pagubă, lipit de fel de fel de somități, afacerist de Pal, care a operat șmenuri

în slujba administrației locale și a dat tunuri în umbra unui biet moșneag

legat de scaun”. Mai este numit „intelectual de casă al grohăitoarei „Purceaua

cu cenușă în cap”, cealaltă persoană vizată de articol, realizatoare de

emisiuni TV, în care era invitat reclamantul”.

Textul conține

expresii insultătoare, jignitoare la adresa reclamantului și a fost publicat în

scopul de a-l umili și înjosi pe reclamant.

În apărarea

formulată, pârâții nu au arătat în concret ce tipologii ori tare sociale au înfierat,

iar articolul nu cuprinde judecăți de valoare critice cu valabilitate

demonstrată ori însoțite de argumentația logică a autorului, ci declarații

factuale, a căror veridicitate trebuia dovedită.

În ceea ce privește

jurisprudența C.E.D.O., s-a reținut că în cele mai multe speță, Curtea a

analizat încălcarea art. 3 din Convenție din perspectiva tratamentelor

degradante pentru cazurile în care victimele se aflau într-o situație privativă

de libertate, dar a statuat asupra încălcării art. 3 și în cazul comportamentului

unui particular față de altul, cum este cazul în speță.

De asemenea, C.E.D.O.

impune realizarea unui just echilibru între dreptul constatat de art. 10 din

Convenție, ce garantează dreptul la liberă exprimare și dreptul la reputație al

persoanei, ca element al vieții private, protejat de art. 8 al Convenției.

Exercitarea

libertății de exprimare a ziariștilor este condiționată de acționarea cu

bună-credință, astfel încât aceștia să ofere informații exacte, demne de

crezare, cu respectarea deontologiei profesionale.

În speță, se are în

vedere atitudinea subiectivă a pârâților, atât în raport cu adevărul celor

afirmate, cât și cu scopul demersului jurnalistic, respectiv dacă a urmărit să

informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public,

îndeplinindu-și astfel datoria de a difuza informații asupra unor subiecte de

interes general sau au avut doar intenția de a afecta în mod gratuit reputația

reclamantului.

Afirmațiile

referitoare la fapte determinate, în absența oricăror dovezi care să le susțină,

nu se bucură de protecția art. 10 din C.E.D.O., astfel încât reclamantul are

dreptul la despăgubiri pe care, în limita rezonabilă a unei marje de exprimare,

Curtea le-a limitat la suma de 5.000 euro.

Judecata în recurs

Împotriva deciziei au

declarat recurs atât reclamantul cât și pârâții N.I.E., D.P.E., C.R.D. și SC T.S.S.

SRL.

reclamant își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și critică decizia sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate de instanța

de apel.

În dezvoltarea

motivului de recurs invocat, recurentul susține că, din moment ce pârâții, cu

excepția lui C.R. nu s-au prezentat la interogatoriu, printr-o corectă aplicare

a dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., aceștia trebuiau obligați la plata

sumei integrale solicitată de reclamant respectiv 500.000 euro.

Lipsa la

interogatoriu a pârâșilor trebuia socotită ca o mărturisire deplină cu privire

la cuantumul despăgubirilor, conform textului de lege menționat.

De asemenea,

consideră că în acordarea sumei de 5.000 euro, curtea de apel a manifestat mai

degrabă subiectivism, raportându-se la practica anterioară a instanțelor, fără

a ține seama de persoana reclamantului, de prejudiciul moral grav creat și de

obstacolele în evoluția și cariera personală și politică.

Recurentul solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei și obligarea pârâților la plata

sumei de 500.000 euro, precum și la plata tuturor cheltuielilor de judecată

efectuate în cursul procesului.

formulat cereri distincte, acestea au conținut identic și cuprind următoarele

critici:

2.1. Interpretând

greșit actul dedus judecății, curtea de apel a schimbat natura sau înțelesul

vădit și neîndoielnic al acestuia.

În dezvoltarea

acestui motiv, recurenții susțin că, deși s-a formulat o cerere în pretenții

întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., curtea de apel a avut în

vedere prevederile art. 3 din C.E.D.O., nu a dispus timbrajul la valoare și nu

s-a comportat ca o instanță națională, ci ca o instanță europeană cu

prerogativele C.E.D.O.

2.2. Hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Deși recunoaște că nu

există probatoriu nici cu privire la rezultatul prejudiciabil și nici cu

privire la legătura de cauzalitate, curtea de apel sfârșește prin a prezuma

existența acestora.

Instanța de apel nu

motivează cum ajunge să facă legătura dintre reclamant și poza unui porc și

concluzionează în mod neîntemeiat că titlul pamfletului „Purceaua cu cenușă în

cap” face trimitere la apelant.

Instanța de apel nu a

observat nici că autorul articolului își asuma întreaga responsabilitate a

acestuia, exonerând astfel pe celelalte persoane conceptate în cauză.

2.3. Hotărârea a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece nu există cele trei

elemente ale răspunderii civile delictuale.

Așa-zisul fapt ilicit

îl reprezintă o creație artistică denumită pamflet, care nu are o

adresabilitate expresă, iar rezultatul prejudiciabil constând în probleme

psihiatrice și familiale, reprezintă probleme personale, care țin de

personalitatea și de starea de sănătate a reclamantului.

Recurenții solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea sentinței, iar, în

subsidiar, casarea ambelor hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

prima instanță.

Intimatul V.R. a

depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului

declarat de pârâți.

Înalta Curte,

constatând că în cauză a declarat recurs SC T.S.S. SRL, care nu a figurat ca

parte în dispozitivul deciziei, a dispus citarea acesteia, precum și a

celorlalți recurenți cu mențiunea clarificării acestei inadvertențe.

Intimatul cotidianul

„I.S.” a precizat, referitor la calitatea SC T.S.S. SRL că, din cauza unei

erori materiale strecurate la dactilografie, figurează în cauză, cotidianul „I.S.”

fiind ziarul editat de acest trust de presă.

Analizând

recursurile, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

susținerilor recurentului reclamant, întinderea cuantumului despăgubirii nu

putea fi determinată în speță prin aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc.

civ., în raport de lipsa la interogatoriu a pârâților.

Potrivit textului de

lege menționat, dacă partea, fără motive temeinice refuză să răspundă la

interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări

ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul părții

potrivnice.

Aceste text nu poate

fi privit izolat de subsecțiunea 7, cuprinsă în secțiunea a III-a a Codului de

procedură civilă, referitoare la proba cu interogatorii.

Potrivit art. 218 C.

proc. civ., se va putea încuviința chemarea la interogatorii când este privitor

la fapte personale care, fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea

ei.

Întinderea

despăgubirii pentru prejudiciul moral nu reprezintă o faptă personală în

înțelesul legii, care să poată fi determinată prin aplicarea sancțiunii

prevăzută de art. 225 C. proc. civ.

Determinarea

întinderii acestei despăgubiri reprezintă o chestiune de apreciere și presupune

luarea în considerare, de către instanța de judecată, a tuturor împrejurărilor

concrete ale cauzei.

În speță, curtea de

apel a avut în vedere diminuarea statutului social al reclamantului, afectarea

reputației și imaginii acestuia, atât în raport cu publicul, cât și în familie

și față de sine și, în raport de toate aceste elemente, a considerat că suma de

500.000 euro solicitată de el este disproporționată.

Simpla afirmație a

recurentului, în sensul că această sumă nu poate fi consideră prea mare în

raport cu prejudiciile cauzate de pârâți, ce i-au afectat cariera profesională

și politică nu poate fi considerată o critică de nelegalitate care să se

circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, în baza art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca

nefondat.

declarate de pârâți sunt, de asemenea, nefondate.

2.1. Contrar

susținerilor recurenților, acțiunea reclamantului a fost fondată pe

dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu indicarea expresă a

prevederilor art. 2 și 3 din aceasta, or, potrivit art. 15 lit. s) din Legea nr.

146/1997, o asemenea cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Nu i se poate imputa

instanței de apel că ar fi soluționat cererea cu schimbarea cauzei juridice a

acesteia și nici că, așa cum susțin recurenții, ar fi interpretat greșit actul

juridic dedus judecății, în sensul avut în vedere de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.

2.2. Decizia atacată

conține motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt nici contradictorii

și nici străine de natura pricinii pentru a fi incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Faptul că instanța de

apel, analizând probele, a stabilit o legătură între articolul publicat în

cotidianul „I.S.”, însoțit de fotografii, și persoana reclamantului, reprezintă

o chestiune ce ține de situația de fapt, iar aceasta nu poate fi reapreciată în

recurs în raport de exigențele art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Critica potrivit

căreia pârâtul C.R. și-ar fi asumat în conținutul publicației întreaga

responsabilitate nu este dezvoltată de o manieră care să permită încadrarea în

prevederile art. 304 C. proc. civ. și care să conducă, eventual, la exonerarea

de răspundere a celorlalți pârâți.

2.3. La situația de

fapt reținută, curtea de apel a aplicat corect legea, nefiind incident nici

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, s-a reținut

că în articolul incriminat s-au făcut o serie de referiri factuale la persoana

reclamantului, de natură a-l înjosi pe reclamant și de a-i leza acestuia

reputația, ca element al vieții private.

De asemenea, s-a

reținut că demersul jurnalistic nu s-a încadrat în limitele exercitării

dreptului la liberă exprimare, afirmațiile factuale privitoare la reclamant

nefiind în niciun fel susținute de dovezi.

În atare situație,

concluzia potrivit căreia reclamantul a suferit un prejudiciu, ca și legătura

de cauzalitate dintre fapta pârâților și prejudiciul încercat de reclamant,

sunt corect stabilite.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge ca

nefondate și recursurile declarate de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamantul V.R. și de pârâții N.I.E., D.P.E., C.R.D.,

SC T.S.S. SRL împotriva deciziei nr. 22 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2011.