ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3544/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 5CC din 4 martie

2011, pronunțată în Dosarul nr. 1912/114/2011, Tribunalul Buzău, secția penală,

a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul M.D. cu privire la

Sentința penală nr. 171/1999 a Tribunalului Buzău.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin Adresa, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Buzău a înaintat spre soluționare cererea de revizuire formulată de

M.D. împotriva Sentinței penale nr. 171 din 12 noiembrie 1999 a Tribunalului

Buzău, însoțită de referatul întocmit de procuror.

În motivarea cererii,

revizuentul a învederat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 393 și

art. 394 pct. 1 C. proc. pen. „în sensul că sunt fapte și împrejurări noi care

nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și care constituie

mijloace de probă ce dovedesc cele susținute, cu referire la faptul că una

dintre infracțiuni nu a fost săvârșită de el”. Este vorba de infracțiunea din

data de 10 august 1999, cu un prejudiciu de 76.335.962 ROL, care a fost

săvârșită de numitul F.I., iar bunurile provenite din săvârșirea infracțiunii

au fost vândute lui N.I.

Mai arată condamnatul

că persoana sus-menționată este cea care i-a furnizat filele CEC ștampilate și

actele folosite la săvârșirea infracțiunii.

În susținerea

cererii, condamnatul a solicitat audierea făptuitorului F.I., pentru a dovedi

că acesta este autorul faptei.

Tribunalul, în raport

de actele și lucrările dosarului, precum și a motivelor de revizuire invocate

de condamnat, a constatat că cererea este neîntemeiată pentru următoarele

considerente:

Prin Sentința penală

nr. 171 din 12 noiembrie 1999 a Tribunalului Buzău, inculpatul M.D. a fost

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b)

C. pen.

S-a reținut în

sarcina acestuia că în cursul lunii august 1999 a înscris în 4 file CEC date

necorespunzătoare adevărului și a produs, prin punerea în circulație a

acestora, o pagubă de 300.000.000 ROL SC R.I. SRL București.

Ulterior, la data de

10 august 1999, inculpatul a procedat în același mod la un magazin R., unde s-a

prezentat cu numele de P.R. și a cumpărat cu 2 facturi în valoare de 76.335.965

ROL, predând pentru plată o filă CEC conform valorii facturilor, care nu avea

acoperire, iar la rubrica „delegat” era trecut P.D.

La data de 20 august

1999, inculpatul a cumpărat produse în valoare de 63.039.079 ROL de la alt

magazin R., pentru care a emis file CEC fără acoperire, trecând la rubrica

„delegat” același nume P.R., cu aceleași date de stare civilă.

În aceeași zi,

inculpatul a cumpărat produse în valoare de 31.410.277 ROL de la un alt magazin

R., procedând în același mod.

Atât în faza urmăririi

penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că a

cumpărat actele SC C. SRL Alexandria, de la o persoană necunoscută, că a

cumpărat instalații de încălzire de la 3 reprezentanțe R. din București și a

încercat să procedeze în același mod și la un magazin din municipiul Buzău.

De asemenea, din

actele și lucrările dosarului rezultă că, în cauză, a fost efectuat și un

raport de constatare tehnico-științifică, din care rezultă că semnăturile de pe

cele 3 file CEC aparțin inculpatului.

Potrivit art. 394

alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., constituie motiv de revizuire a

sentinței penale definitive situația în care s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, astfel

încât pe baza faptelor sau împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia

hotărârii de condamnare.

Revizuentul a

recunoscut pe parcursul procesului penal că este autorul actelor materiale ale

infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, inclusiv fapta comisă în dauna

magazinului R. de pe strada L., la data de 10 august 1999.

Instanța de fond și

instanțele de control judiciar au avut în vedere la stabilirea vinovăției

condamnatului atât declarațiile acestuia, cât și declarația martorei D.M., care

l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care s-a recomandat cu numele de

P.R.

De asemenea,

instanțele care au soluționat cauza au putut constata că pe unele facturi în

baza cărora au fost livrate mărfurile apare la numele delegatului P.D., iar pe

alta, din 20 august 1999, se menționează P.R.

Sub acest aspect,

motivul invocat de către revizuent, respectiv neconcordanța prenumelui

menționat la numele delegatului pe facturile de livrare a mărfurilor și cel sub

care s-a prezentat inculpatul nu se încadrează în prevederile art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la fapte sau împrejurări necunoscute la

soluționarea cauzei.

În aceste condiții,

solicitarea revizuentului de a fi audiat un martor, presupus autor al faptei,

reprezintă o cerere de prelungire a mijloacelor de probă ce nu se încadrează în

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva hotărârii

primei instanțe a declarat apel condamnatul-revizuent M.D., criticile privind

nelegalitatea și netemeinicia acesteia, cu referire la împrejurarea că prima

instanță nu a avut în vedere motivele de revizuire invocate, deși acestea fac

dovada că nu se face vinovat de săvârșirea uneia dintre infracțiunile de

înșelăciune reținute în sarcina sa, precum și la faptul că Tribunalul nu a

procedat la administrarea probelor solicitate, împrejurare în raport de care a

fost pus în imposibilitatea dovedirii nevinovăției sale, sub aspectul

învederat.

În consecință,

revizuentul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și

trimiterea dosarului la prima instanță în vederea începerii cercetărilor,

respectiv audierea sa, a lui F.I., a lui N.I. și refacerea raportului de

expertiză, în sensul de a fi expertizate și filele CEC de la magazinul R. de pe

str. L.

Prin Decizia penală

nr. 76 din 9 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea acestei

decizii instanța de apel a constatat că instanța de fond a apreciat în mod

legal asupra cererii temeiniciei cererii de revizuire formulată de revizuent,

constatând că în cauză nu sunt întrunite în totalitate și cumulativ condițiile

prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care reglementează în

mod expres cazul de revizuire avut în vedere de apelantul-revizuent,

dispozițiile acestui text fiind în mod judicios interpretate și aplicate de

instanță.

Împotriva acestei din

urma hotărâri a declarat recurs revizuentul M.D., invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 18 C. proc. pen.

Revizuentul a

susținut că a invocat probe noi, din care rezultă că nu este autorul uneia

dintre infracțiunile de înșelăciune, că a arătat că semnăturile de pe filele

CEC și de pe facturi nu îi aparțin, că bunurile produse prin săvârșirea faptei

de către F.I. au fost vândute lui N.I., probe și cereri asupra căreia

instanțele nu s-au pronunțat.

Examinând hotărârea

atacată în raport de criticile formulate, Curtea constată, în baza lucrărilor

și materialului din dosarul cauzei, următoarele:

Din economia

dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen., rezultă caracterul revizuirii

de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile

judiciare cu privire la faptele reținute prin hotărâre judecătorească

definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care

depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași

dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în

care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe

cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea, privind exclusiv hotărârile determinate de

art. 393 C. proc. pen., poate fi exercitată numai pentru cauzele prevăzute de

art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a

cauzei penale.

O altă interpretare,

în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la

eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecații sau a

unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de

dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din

Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează

calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Revizuentul și-a

întemeiat cererea pe cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., potrivit căruia revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte

sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cererii”.

Din analiza acestui

caz de casare rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau

împrejurări noi, este supusă următoarelor condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ:

- faptul sau

împrejurarea invocate să aibă însușirea de a determina pronunțarea unei

hotărâri diametral opusă celei atacate;

- faptele sau

împrejurările noi să nu fi fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei;

- faptele sau

împrejurările noi să privească netemeinicia hotărârii;

- faptele și

împrejurările noi să fie fapte probatorii, iar nu mijloace de probă prin care

să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și

verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Or, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că revizuentul vizează o prelungire

a probațiunii, cu referire la aspecte deja verificate de instanțele care au

soluționat cauza penală prin hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere.

Totodată, faptele

invocate de inculpat nu satisfac condițiile referitoare la dovedirea

netemeiniciei și aptitudinea acestora de a determina pronunțarea unei soluții

diametral opuse, în condițiile în care motivele invocate privesc numai unul

dintre actele materiale ale infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.

Prin urmare, în mod

întemeiat, cererea revizuentului a fost respinsă, hotărârea atacată nefiind

supusă niciunuia dintre cazurile de nelegalitate conceptualizate prin art. 385

9

C. proc. pen.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat care, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva Deciziei penale nr.

76 din 9 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 11 octombrie 2011.