ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3544/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 5CC din 4 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1912/114/2011, Tribunalul Buzău, secția penală, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul M.D. cu privire la Sentința penală nr. 171/1999 a Tribunalului Buzău. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Adresa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău a înaintat spre soluționare cererea de revizuire formulată de M.D. împotriva Sentinței penale nr. 171 din 12 noiembrie 1999 a Tribunalului Buzău, însoțită de referatul întocmit de procuror. În motivarea cererii, revizuentul a învederat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 393 și art. 394 pct. 1 C. proc.

pen. „în sensul că sunt fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și care constituie mijloace de probă ce dovedesc cele susținute, cu referire la faptul că una dintre infracțiuni nu a fost săvârșită de el”. Este vorba de infracțiunea din data de 10 august 1999, cu un prejudiciu de 76.335.962 ROL, care a fost săvârșită de numitul F.I., iar bunurile provenite din săvârșirea infracțiunii au fost vândute lui N.I. Mai arată condamnatul că persoana sus-menționată este cea care i-a furnizat filele CEC ștampilate și actele folosite la săvârșirea infracțiunii. În susținerea cererii, condamnatul a solicitat audierea făptuitorului F.I., pentru a dovedi că acesta este autorul faptei.

Tribunalul, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și a motivelor de revizuire invocate de condamnat, a constatat că cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Prin Sentința penală nr. 171 din 12 noiembrie 1999 a Tribunalului Buzău, inculpatul M.D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut în sarcina acestuia că în cursul lunii august 1999 a înscris în 4 file CEC date necorespunzătoare adevărului și a produs, prin punerea în circulație a acestora, o pagubă de 300.000.000 ROL SC R.I.

SRL București. Ulterior, la data de 10 august 1999, inculpatul a procedat în același mod la un magazin R., unde s-a prezentat cu numele de P.R. și a cumpărat cu 2 facturi în valoare de 76.335.965 ROL, predând pentru plată o filă CEC conform valorii facturilor, care nu avea acoperire, iar la rubrica „delegat” era trecut P.D. La data de 20 august 1999, inculpatul a cumpărat produse în valoare de 63.039.079 ROL de la alt magazin R., pentru care a emis file CEC fără acoperire, trecând la rubrica „delegat” același nume P.R., cu aceleași date de stare civilă. În aceeași zi, inculpatul a cumpărat produse în valoare de 31.410.277 ROL de la un alt magazin R., procedând în același mod.

Atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că a cumpărat actele SC C. SRL Alexandria, de la o persoană necunoscută, că a cumpărat instalații de încălzire de la 3 reprezentanțe R. din București și a încercat să procedeze în același mod și la un magazin din municipiul Buzău. De asemenea, din actele și lucrările dosarului rezultă că, în cauză, a fost efectuat și un raport de constatare tehnico-științifică, din care rezultă că semnăturile de pe cele 3 file CEC aparțin inculpatului. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., constituie motiv de revizuire a sentinței penale definitive situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, astfel încât pe baza faptelor sau împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Revizuentul a recunoscut pe parcursul procesului penal că este autorul actelor materiale ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, inclusiv fapta comisă în dauna magazinului R. de pe strada L., la data de 10 august 1999. Instanța de fond și instanțele de control judiciar au avut în vedere la stabilirea vinovăției condamnatului atât declarațiile acestuia, cât și declarația martorei D.M., care l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care s-a recomandat cu numele de P.R. De asemenea, instanțele care au soluționat cauza au putut constata că pe unele facturi în baza cărora au fost livrate mărfurile apare la numele delegatului P.D., iar pe alta, din 20 august 1999, se menționează P.R.

Sub acest aspect, motivul invocat de către revizuent, respectiv neconcordanța prenumelui menționat la numele delegatului pe facturile de livrare a mărfurilor și cel sub care s-a prezentat inculpatul nu se încadrează în prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la fapte sau împrejurări necunoscute la soluționarea cauzei. În aceste condiții, solicitarea revizuentului de a fi audiat un martor, presupus autor al faptei, reprezintă o cerere de prelungire a mijloacelor de probă ce nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel condamnatul-revizuent M.D., criticile privind nelegalitatea și netemeinicia acesteia, cu referire la împrejurarea că prima instanță nu a avut în vedere motivele de revizuire invocate, deși acestea fac dovada că nu se face vinovat de săvârșirea uneia dintre infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina sa, precum și la faptul că Tribunalul nu a procedat la administrarea probelor solicitate, împrejurare în raport de care a fost pus în imposibilitatea dovedirii nevinovăției sale, sub aspectul învederat. În consecință, revizuentul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea dosarului la prima instanță în vederea începerii cercetărilor, respectiv audierea sa, a lui F.I., a lui N.I.

și refacerea raportului de expertiză, în sensul de a fi expertizate și filele CEC de la magazinul R. de pe str. L. Prin Decizia penală nr. 76 din 9 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul ca nefondat. În motivarea acestei decizii instanța de apel a constatat că instanța de fond a apreciat în mod legal asupra cererii temeiniciei cererii de revizuire formulată de revizuent, constatând că în cauză nu sunt întrunite în totalitate și cumulativ condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care reglementează în mod expres cazul de revizuire avut în vedere de apelantul-revizuent, dispozițiile acestui text fiind în mod judicios interpretate și aplicate de instanță.

Împotriva acestei din urma hotărâri a declarat recurs revizuentul M.D., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen. Revizuentul a susținut că a invocat probe noi, din care rezultă că nu este autorul uneia dintre infracțiunile de înșelăciune, că a arătat că semnăturile de pe filele CEC și de pe facturi nu îi aparțin, că bunurile produse prin săvârșirea faptei de către F.I. au fost vândute lui N.I., probe și cereri asupra căreia instanțele nu s-au pronunțat. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, Curtea constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele: Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc.

pen., rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute prin hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea, privind exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen., poate fi exercitată numai pentru cauzele prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecații sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Revizuentul și-a întemeiat cererea pe cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cererii”.

Din analiza acestui caz de casare rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi, este supusă următoarelor condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ: - faptul sau împrejurarea invocate să aibă însușirea de a determina pronunțarea unei hotărâri diametral opusă celei atacate; - faptele sau împrejurările noi să nu fi fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei; - faptele sau împrejurările noi să privească netemeinicia hotărârii; - faptele și împrejurările noi să fie fapte probatorii, iar nu mijloace de probă prin care să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că revizuentul vizează o prelungire a probațiunii, cu referire la aspecte deja verificate de instanțele care au soluționat cauza penală prin hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere.

Totodată, faptele invocate de inculpat nu satisfac condițiile referitoare la dovedirea netemeiniciei și aptitudinea acestora de a determina pronunțarea unei soluții diametral opuse, în condițiile în care motivele invocate privesc numai unul dintre actele materiale ale infracțiunilor reținute în sarcina acestuia. Prin urmare, în mod întemeiat, cererea revizuentului a fost respinsă, hotărârea atacată nefiind supusă niciunuia dintre cazurile de nelegalitate conceptualizate prin art. 385 9 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 76 din 9 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 octombrie 2011.