ÎCCJ, decizie (scj.ro #81693)

Contestație privind tergiversarea soluționării procesului formulată în cadrul unui litigiu început sub vechiul Cod de procedură civilă. Inadmisibilitate. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Contestația privind tergiversarea procesului. Index alfabetic : plângere - tergiversare - principiul legalității Noul Cod de procedură civilă, art. 24 art. 25, art. 522 Potrivit normelor tranzitorii cuprinse la art. 24 din Noul Cod de procedură civilă „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”. În același sens, art.25 din noul cod stipulează că procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Așadar, contestația privind tergiversarea soluționării procesului, întemeiată pe dispozițiile art. 522 din Noul Cod de procedură civilă, formulată în cadrul unui dosar inițiat sub imperiul vechii legi de procedură civilă, este inadmisibilă, întrucât recunoașterea posibilității exercitării unor demersuri judiciare în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora. Secția I civilă, decizia nr.3999 din 25 septembrie 2013 Curtea de Apel Ploiești, Secția I civilă, prin încheierea din 12 iunie 2013 a respins, ca inadmisibilă, contestația privind tergiversarea soluționării procesului formulată de B.R.

S-a reținut în esență, în raport de dispozițiile art.24 din Noul Cod de procedură civilă, că având în vedere faptul că procesul a început în anul 2009, sub imperiul vechiului cod, contestația privind tergiversarea soluționării procesului este inadmisibilă, motiv pentru care s-a admis excepția invocată din oficiu. Împotriva acestei încheieri a formulat plângere B.R., în baza art.522 alin. (5) din Noul Cod procedură civilă. A arătat că dosarul a cărui tergiversare o reclamă este foarte vechi, iar dreptul la un proces echitabil, care să se încheie într-un termen rezonabil, este un drept fundamental apărat prin legislația și practica CEDO, prin Constituția României și Legea nr.202/2010 privind accelerarea judecării proceselor, acest drept existând indiferent de aplicarea în timp a Codului de procedură civilă.

A mai precizat că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune și că a obținut partajul cu mare întârziere la Judecătoria Pucioasa și la Tribunalul Dâmbovița, în cazul său, timpul fiind esențial pentru valorificarea dreptului de proprietate. A menționat că a făcut demersuri în vederea rezolvării problemei cu respectarea prevederilor art.524 alin.(3) din Noul Cod de procedură civilă, reglementare care reprezintă un progres și care, chiar dacă se adresează numai celor care încep un proces după respectiva dată, poate sensibiliza instanța și pentru celelalte cazuri, pentru a lua măsuri în baza dreptului material și a normelor CEDO care prevalează. A considerat că prezenta cauză este una tipică de tergiversare, care se poate încadra la art.522 alin.(5) din Noul Cod de procedură civilă, în măsura în care obligația de informare asupra dosarului este una legală necesară soluționării, iar instanța a nesocotit-o pentru a ține cu orice preț pe loc partajul judiciar.

Plângerea este nefondată, fiind respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed. Problema de drept care se ridică în speță este de a stabili dacă demersului judiciar întreprins de petentă, în baza unor reglementări introduse prin Noul Cod de procedură civilă, i se pot aplica aceste dispoziții legale, în condițiile în care dosarul în legătură cu care s-a formulat contestația a început în anul 2009. Cu alte cuvinte, trebuie stabilit dacă petenta se poate prevala de noile dispoziții procedurale și dacă poate formula o contestație privind tergiversarea soluționării procesului în cadrul unui dosar inițiat sub imperiul vechii legi de procedură civilă.

Relevante în acest context, după cum a reținut și Curtea de Apel Ploiești prin încheierea atacată, sunt normele tranzitorii cuprinse la art.24 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora „ Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”. În același sens, art.25 din noul cod stipulează că procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Or, în speță, dosarul în legătură cu a cărui soluționare a fost formulată contestația, respectiv nr. xxx3/283/2009, a fost început în anul 2009, sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, fiind astfel corectă soluția pronunțată prin încheierea atacată de admitere a excepției inadmisibilității contestației privind tergiversarea judecării procesului.

Nu pot fi deci primite solicitările petentei de soluționare a contestației sale chiar și în situația în care nu i se pot aplica prevederile noile legi de procedură civilă, întrucât instanțele judecătorești sunt chemate a aplica legea, potrivit reglementărilor existente. Or, recunoașterea posibilității exercitării unor demersuri judiciare în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru cele ce preced, s-a respins, ca nefondată, plângerea.