ÎCCJ, decizie (scj.ro #81693)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81693) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație privind tergiversarea
soluționării procesului formulată în cadrul unui litigiu început
sub vechiul Cod de procedură civilă. Inadmisibilitate.
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil. Contestația privind
tergiversarea procesului.
Index alfabetic :
plângere
-
tergiversare
-
principiul legalității
Noul Cod de procedură civilă, art. 24
art. 25, art. 522
Potrivit normelor tranzitorii cuprinse la art. 24 din
Noul Cod de procedură civilă „dispozițiile legii noi de
procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite
începute după intrarea acesteia în vigoare”. În același sens, art.25
din noul cod stipulează că procesele în curs de judecată
începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Așadar, contestația privind tergiversarea soluționării
procesului, întemeiată pe dispozițiile art. 522 din Noul Cod de
procedură civilă, formulată în cadrul unui dosar
inițiat sub imperiul vechii legi de procedură civilă, este
inadmisibilă, întrucât recunoașterea posibilității exercitării
unor demersuri judiciare în alte situații decât cele prevăzute de
legea procesuală, constituie o încălcare a principiului
legalității acestora.
Secția I
civilă, decizia nr.3999 din 25 septembrie 2013
Curtea de Apel Ploiești, Secția I civilă,
prin încheierea din 12 iunie 2013
a respins, ca inadmisibilă,
contestația privind tergiversarea soluționării procesului
formulată de B.R.
S-a reținut în esență, în raport de
dispozițiile art.24 din Noul Cod de procedură civilă, că
având în vedere faptul că procesul a început în anul 2009, sub imperiul
vechiului cod, contestația privind tergiversarea soluționării
procesului este inadmisibilă, motiv pentru care s-a admis excepția
invocată din oficiu.
Împotriva acestei încheieri a formulat plângere B.R.,
în
baza art.522 alin. (5) din Noul Cod procedură civilă.
A arătat că dosarul a cărui tergiversare o
reclamă este foarte vechi, iar dreptul la un proces echitabil, care
să se încheie într-un termen rezonabil, este un drept fundamental
apărat prin legislația și practica CEDO, prin Constituția
României și Legea nr.202/2010 privind accelerarea judecării
proceselor, acest drept existând indiferent de aplicarea în timp a Codului de
procedură civilă.
A mai precizat că nimeni nu poate fi obligat să
rămână în indiviziune și că a obținut partajul cu mare
întârziere la Judecătoria Pucioasa și la Tribunalul Dâmbovița,
în cazul său, timpul fiind esențial pentru valorificarea dreptului de
proprietate.
A menționat că a făcut demersuri în
vederea rezolvării problemei cu respectarea prevederilor art.524 alin.(3)
din Noul Cod de procedură civilă, reglementare care reprezintă
un progres și care, chiar dacă se adresează numai celor care
încep un proces după respectiva dată, poate sensibiliza instanța
și pentru celelalte cazuri, pentru a lua măsuri în baza dreptului
material și a normelor CEDO care prevalează.
A considerat că prezenta cauză este una
tipică de tergiversare, care se poate încadra la art.522 alin.(5) din Noul
Cod de procedură civilă, în măsura în care obligația de
informare asupra dosarului este una legală necesară
soluționării, iar instanța a nesocotit-o pentru a ține cu
orice preț pe loc partajul judiciar.
Plângerea este nefondată, fiind
respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Problema de drept care se ridică în speță
este de a stabili dacă demersului judiciar întreprins de petentă, în
baza unor reglementări introduse prin Noul Cod de procedură
civilă, i se pot aplica aceste dispoziții legale, în condițiile
în care dosarul în legătură cu care s-a formulat contestația a
început în anul 2009.
Cu alte cuvinte, trebuie stabilit dacă petenta se
poate prevala de noile dispoziții procedurale și dacă poate
formula o contestație privind tergiversarea soluționării
procesului în cadrul unui dosar inițiat sub imperiul vechii legi de
procedură civilă.
Relevante în acest context, după cum a reținut
și Curtea de Apel Ploiești prin încheierea atacată, sunt normele
tranzitorii cuprinse la art.24 din Noul Cod de procedură civilă
potrivit cărora „
Dispozițiile
legii noi de procedură
se aplică numai proceselor și executărilor silite începute
după intrarea acesteia în vigoare”.
În același sens, art.25 din
noul cod stipulează că procesele în curs de judecată începute
sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Or, în speță, dosarul în legătură cu
a cărui soluționare a fost formulată contestația, respectiv
nr. xxx3/283/2009, a fost început în anul 2009, sub imperiul vechiului Cod de
procedură civilă, fiind astfel corectă soluția
pronunțată prin încheierea atacată de admitere a excepției
inadmisibilității contestației privind tergiversarea
judecării procesului.
Nu pot fi deci primite solicitările petentei de
soluționare a contestației sale chiar și în situația în
care nu i se pot aplica prevederile noile legi de procedură civilă,
întrucât instanțele judecătorești sunt chemate a aplica legea,
potrivit reglementărilor existente. Or, recunoașterea
posibilității exercitării unor demersuri judiciare în alte situații
decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare
a principiului legalității acestora, precum și a principiului
constituțional al egalității în fața legii și
autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație
inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru cele ce preced, s-a respins, ca nefondată, plângerea.