ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1210/2017

Asupra plângerii de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 19.07.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2009, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă contestația privind tergiversarea soluționării procesului, formulată de petenții A., B. și C. în contradictoriu cu intimații D., E., F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, G., H., I.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea J., K., L., Societatea J., M., N., O., P., Q., R., S. (în prezent decedat), T., U., V. și W..

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a evocat dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 și art. 24 și 25 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și a apreciat că o contestație privind tergiversarea soluționării procesului, formulată în cadrul unui dosar inițiat sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, este inadmisibilă.

Aceasta, întrucât contestația privind tergiversarea procesului nu este reglementată de C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță; or, recunoașterea posibilității exercitării unor demersuri judiciare în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală sub care a început procesul constituie o încălcare a principiului legalității.

Împotriva acestei încheieri, petenții au formulat plângere, solicitând repunerea pe rol a dosarului nr. x/2009

În motivare, au arătat că, în contra celor reținute de curtea de apel, contestația formulată în temeiul art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 este admisibilă, deoarece, prin încheierea din 23.05.2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a suspendat, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2009 și, deși au formulat mai multe cereri de repunere pe rol, acestea au fost respinse.

În opinia petenților, de vreme ce instanța a dispus suspendarea judecății recursului la 23.05.2016, raportat la dispozițiile art. 26 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în speță sunt aplicabile dispozițiile sus-menționatului Cod, care a intrat în vigoare la 15.02.2013; așa fiind, soluția de respingere a contestației privind tergiversarea soluționării procesului este nelegală și reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O.

În acest context, au susținut că, având în vedere că au arătat că nu dețin informații cu privire la moștenitorii defunctului S., curtea de apel avea posibilitatea să facă demersuri în vederea identificării acestora sau să facă aplicarea dispozițiilor art. 95 C. proc. civ. și să dispună citarea prin publicitate, cu respectarea dreptului celorlalți asociați de a uza de calea de atac a recursului, garantat de art. 6 alin. (1) și art. 13 din C.E.D.O.

Analizând plângerea prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Petenții și-au întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile art. 524 alin. (5) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit cărora, împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația privind tergiversarea procesului, petentul poate face plângere în termen de 3 zile de la comunicare.

Înalta Curte notează că petenții au formulat plângere împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o contestație privind tergiversarea unui proces început anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Totodată, ia act că aceștia au susținut că tergiversarea procesului a fost generată de suspendarea judecății recursului înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2009*/a2*.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."

Din interpretarea textului de lege menționat mai sus rezultă că procesele începute anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 sunt guvernate de dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Așadar, în ipoteza în care procesul a fost inițiat sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, dispozițiile acestui Cod vor guverna toate actele de procedură legate de acesta, inclusiv cererile incidentale și căile de atac.

Or, cum contestația privind tergiversarea procesului nu poate fi formulată decât concomitent cu desfășurarea litigiului în discuție, ea este expresia unui incident procedural ad litem, nefiind susceptibilă de a fi formulată pe cale separată.

Prin urmare, petenții nu se pot prevala de dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 pentru a formula o contestație privind tergiversarea unui proces inițiat anterior intrării în vigoare a acestuia, care, așa cum s-a arătat mai sus, se află sub incidența C. proc. civ. de la 1865.

Așa fiind, judicios a reținut curtea de apel că este inadmisibilă contestația privind tergiversarea procesului, întemeiată pe dispozițiile art. 522 și urm. din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, formulată în cadrul unui proces inițiat sub imperiul Codului de la 1865.

Față de considerentele ce preced, încheierea atacată se dovedește a fi legală, astfel că Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petenții A., B. și C. împotriva încheierii din 19.07.2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2017.