ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/2015/a1.1, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 408 din 08.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata Societatea C. S.R.L. Ploiești prin lichidator judiciar D. Ploiești, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 814 din 22.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.1, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată din oficiu și, în consecință, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 408 din 08.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015 în contradictoriu cu intimata Societatea C. S.R.L. Ploiești prin lichidator judiciar D. Ploiești.

Împotriva deciziei nr. 814 din 22.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.1 revizuentul a declarat recurs.

În primul rând, motivele de recurs depuse la Înalta Curte la data de 28.02.2017 nu vor fi avute în vedere întrucât acestea au fost depuse peste termenul prevăzut de lege.

De asemenea, este de observat că recurentul a mai depus două rânduri de motive de recurs, primele fiind înregistrate la data de 16.01.2017 la Înalta Curte sub nr. 193, iar cel de-al doilea rând de motive au fost depuse la data de 13.01.2017 la Curtea de Apel Ploiești.

În motivele de recurs depuse la data de 16.01.2017 la instanța supremă, recurentul menționează că, după data de 14.08.2013, i s-a interzis accesul la societatea intimată, deși contractul său era valabil până la data de 31.12.2013, iar la data de 02.09.2013 era programată supravegherea S2 a organismului de certificare S.C. C. S.R.L. și supravegherea S3 la fabricantul E. S.A. de către F. și G. pentru a se constata rezultatul activității sale pe perioada de la supravegherea anterioară până în prezent, în considerarea faptului că revizuentul eliberase certificate pentru conformitate pentru instalațiile de coxare de la H., precum și pentru instalația de la Videle pentru care nu acordase certificate de evaluare, întrucât nu erau stinse toate neconformitățile constatate. Întâlnirea programată nu a mai avut loc deoarece restul asociaților au cerut amânarea supravegherii pe motivul că societatea se afla în reorganizare, iar personalul propus pentru preluarea funcției respective, ing. I. care l-a înlocuit, nu îndeplinea condițiile pentru funcția de director general în cadrul Societății intimate - Societatea C. S.R.L. - situație în care s-a încheiat un contract între el și Societatea C. S.R.L. având ca obiect supravegherea activității I. așa încât documentația întocmită de Societatea intimată să fie avizată de către J. S.A. și să nu existe neconformități care să dea posibilitatea să fie livrate echipamentele proiectate de B. S.R.L. în termenele contractuale.

Prin ședința din 30.04.2012 s-a stabilit modalitatea de acționare în cazul retragerii sale din funcție, cu precizarea că domnul I. nu poate fi numit director general. Revizuentul arată că, la supravegherea din 13.12.2013 nu a fost convocat, iar reprezentanții F., G. și specialistul K. nu au analizat conformitatea certificatelor emise de revizuentul. În opinia recurentului, chiar după retragerea sa din societatea intimată aceasta putea funcționa pentru analiza documentației pentru produsele pentru care au fost încheiate deja contracte în valoare de peste 207 mii euro, ce asigurau funcționarea societății timp de 2 ani; mai arată că, la întâlnirea din 29.04.2013 recurentul nu a fost de acord cu cererea celorlalți asociați de intrare în insolvență a societății intimate.

După retragerea sa din societate, aceasta a intrat în ilegalitate, în sensul că nu i s-au acordat drepturile salariale în sumă de 22.400 RON pentru perioada 01.11.2009 - 13.08.2013 și nici împrumuturile făcute societății, inclusiv dobânda pe perioada împrumutării.

În continuare, recurentul mai arată că, odată cu întocmirea raportului de activitate pe perioada anului 2013 a constatat că noua conducere a societății a modificat și însușit de către lichidatorul judiciar a unor documente încheiate de el și faptul că i s-a violat corespondența cu domnul L. la O.P. nr. x, care i-a prezentat o dovadă că, potrivit căreia ar fi ridicat corespondența, însă pe acest înscris există o semnătură care nu o recunoaște.

Prin motivele de recurs depuse la data de 13.01.2017 la Curtea de Apel Ploiești, recurentul susține că societatea intimată a avut profit cât timp a fost director general, aspect ce rezultă din înscrisurile depus la dosarul cauzei, lăsând o situație clară privind contractele atât cele în derulare cât și cele finisate dar neîncasate. În continuare, revizuentul arată modul în care își desfășura activitatea societatea intimată conform obiectului său de activitate.

După deschiderea procedurii de insolvență, recurentul susține că s-a înscris la masa credală cu o serie de credite pe care societatea intimată i le datora, constând în drepturile sale salariale, stabilite prin ședințele AGA în perioada 01.09.2009 - 02.09.2013, în cuantum de 222.400 RON, la care se adaugă împrumuturile și dobânzile aferente acestor împrumuturi, pe care lichidatorul judiciar i le-a micșorat. Pe lângă cele arătate, revizuentul își exprimă nemulțumirea sub aspectul că lichidatorul judiciar numit neagă adunarea acționarilor care a avut loc la data din 30.04.2012 și îi respinge drepturile stabilite prin evocata ședință AGA. În opinia sa, dacă instanța de judecată ar fi analizat înscrisurile aflate la dosarul cauzei, ar fi observat că la pagina 46 a dosarului există o propunere de măsuri pentru ședința AGA din 30.04.2012, iar la pagina 47 există situația activității economico - financiară la data de 30.04.2012.

În finalul susținerii acestor motive de recurs, recurentul precizează că la data de 11.10.2016 a găsit o copie a procesului-verbal a ședinței din 30.04.2012, iar față de aceste aspecte menționate a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Recurentul nu a circumscris în drept motivele de recurs invocate raportat la dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din data de 25 mai 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 7 iunie 2017, recurentul a depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În cauză, hotărârea a cărei revizuire s-a pronunțat vizează o contestație formulată de contestatorul A. împotriva tabelului preliminar de creanțe, în temeiul Legii nr. 85/2014, care este susceptibilă numai de apel.

În atare situație, recursul declarat de recurent este inadmisibil, în considerarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 43din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 509 și art. 513 C. proc. civ.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 814 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 814 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.