ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3999/2013

Asupra cauzei

constată următoarele:

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin încheierea din 12 iunie 2013 a respins, ca

inadmisibilă, contestația privind tergiversarea soluționării procesului

formulată de B.R.

S-a reținut în esență, în raport de

dispozițiile art. 24 din Noul C. proc. civ., că având în vedere faptul că

procesul a început în anul 2009, sub imperiul vechiului cod, contestația

privind tergiversarea soluționării procesului este inadmisibilă, motiv pentru

care s-a admis excepția invocată din oficiu.

Împotriva acestei

încheieri a formulat plângere B.R., în baza art. 522 alin. (5) din Noul C.

proc. civ.

A arătat că dosarul a

cărui tergiversare o reclamă este foarte vechi, iar dreptul la un proces

echitabil, care să se încheie într-un termen rezonabil, este un drept

fundamental apărat prin legislația și practica C.E.D.O., prin Constituția României

și Legea nr. 202/2010 privind accelerarea judecării proceselor, acest drept

existând indiferent de aplicarea în timp a C. proc. civ.

A mai precizat că

nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune și că a obținut partajul cu

mare întârziere la Judecătoria Pucioasa și la Tribunalul Dâmbovița, în cazul

său, timpul fiind esențial pentru valorificarea dreptului de proprietate.

A menționat că a

făcut demersuri în vederea rezolvării problemei cu respectarea prevederilor

art. 524 alin. (3) din Noul C. proc. civ., reglementare care reprezintă un

progres și care, chiar dacă se adresează numai celor care încep un proces după

respectiva dată, poate sensibiliza instanța și pentru celelalte cazuri, pentru

a lua măsuri în baza dreptului material și a normelor C.E.D.O. care prevalează.

A considerat că

prezenta cauză este una tipică de tergiversare, care se poate încadra la art.

522 alin. (5) din Noul C. proc. civ., în măsura în care obligația de informare

asupra dosarului este una legală necesară soluționării, iar instanța a

nesocotit-o pentru a ține cu orice preț pe loc partajul judiciar.

A lăsat la aprecierea

instanței dacă remediază problema de incompatibilitate și dacă înțelege să se

refere la obiectul contestației - tergiversare prin soluție dată în eroare de

informare la recurs în Dosarul de partaj nr. 1223/283/2009 reformulând

încheierea, precum și dacă se învestește cu problema ca sesizare care se

soluționează pe altă cale decât Noul C. proc. civ.

A mai arătat că

dosarul de revizuire nr. 336/42/2013 nu este încă întârziat, urmând a solicita

probabil o devansare pentru primul termen sau strămutarea, în raport de

evoluția relației sale procesuale cu Curtea de Apel Ploiești.

Plângerea este

nefondată, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce

succed.

Problema de drept

care se ridică în speță este de a stabili dacă demersului judiciar întreprins

de petentă, în baza unor reglementări introduse prin Noul C. proc. civ., i se

pot aplica aceste dispoziții legale, în condițiile în care dosarul în legătură

cu care s-a formulat contestația a început în anul 2009.

Cu alte cuvinte, trebuie

stabilit dacă petenta se poate prevala de noile dispoziții procedurale și dacă poate

formula o contestație privind tergiversarea soluționării procesului în cadrul unui

dosar inițiat sub imperiul vechii legi de procedură civilă.

Relevante în acest context,

după cum a reținut și Curtea de Apel Ploiești prin încheierea atacată, sunt normele

tranzitorii cuprinse la art. 24 din Noul C. proc. civ. potrivit cărora „Dispozițiile

legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute

după intrarea acesteia în vigoare”. În același sens, art. 25 din noul cod stipulează

că procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Or, în speță, dosarul

în legătură cu a cărui soluționare a fost formulată contestația, respectiv nr. 1223/283/2009,

a fost început în anul 2009, sub imperiul vechiului C. proc. civ., fiind astfel

corectă soluția pronunțată prin încheierea atacată de admitere a excepției inadmisibilității

contestației privind tergiversarea judecării procesului.

Nu pot fi deci primite

solicitările petentei de soluționare a contestației sale chiar și în situația în

care nu i se pot aplica prevederile noile legi de procedură civilă, întrucât instanțele

judecătorești sunt chemate a aplica legea, potrivit reglementărilor existente.

Or, recunoașterea posibilității

exercitării unor demersuri judiciare în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și

a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din

acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru cele ce preced,

se va respinge, ca nefondată, plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

B.R. împotriva încheierii din 12 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie

2013.