ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4151/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul B.G. a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și D.E.G.

Prin Încheierea din

13 martie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în baza art. 155

1

C. proc. civ., a

suspendat judecata cauzei.

Pentru a pronunța a

această soluție instanța de fond, a avut în vedere faptul că reclamantul nu

și-a îndeplinit obligația procesuală stabilită în sarcina sa prin rezoluția

președintelui de complet, respectiv nu a precizat obiectul juridic al cererii

de chemare în judecată și nu a depus două exemplare ale cererii de chemare în

judecată, în vederea comunicării către pârâți, deși a fost legal citat cu

această mențiune.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamantul B.G. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul arată că

nu a avut cunoștință despre măsurile dispuse de instanță deoarece este o

persoană privată de libertate.

Examinând cauza și

încheierea recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 113

alin. (1) C. proc. civ. „La cererea de chemare în judecată se vor alătura

atâtea copii de pe cerere câți pârâți sunt”.

Conform art. 114

alin. (1) C. proc. civ. „La primirea cererii de chemare în judecată

președintele sau judecătorul care îl înlocuiește va verifica dacă aceasta

întrunește cerințele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se

pune în vedere să completeze sau să modifice cererea și să depună, potrivit

art. 112 alin. (2) și art. 113, cererea și copii certificate de pe toate

înscrisurile pe care își întemeiază cererea”.

Alin. (2) al

aceluiași articol prevede că: „Reclamantul va completa cererea de îndată.

Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra și i se va

acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită

prin poștă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu mențiunea

că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările

necesare”.

De asemenea, alin.

(3) stabilește că „Acordarea termenului, potrivit alin. (2), se face, în toate

cazurile, cu mențiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligațiilor privind

completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecății”.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că instanța a respectat

prevederile legale sus-citate.

La primirea cererii

instanța a pus în vedere reclamantului să-și îndeplinească obligațiile legale.

Ulterior, la termenul

de judecată din 13 martie 2012, constatând că reclamantul nu și-a îndeplinit

obligațiile stabilite, în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc.

civ., Curtea de Apel în mod corect a suspendat cauza.

Instanța de control

judiciar analizând susținerile recurentului constată că acesta sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că încheierea pronunțată de Curtea de Apel este temeinică și

legală.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.G. împotriva Încheierii din 13 martie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM