ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4151/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și D.E.G. Prin Încheierea din 13 martie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 155 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei. Pentru a pronunța a această soluție instanța de fond, a avut în vedere faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală stabilită în sarcina sa prin rezoluția președintelui de complet, respectiv nu a precizat obiectul juridic al cererii de chemare în judecată și nu a depus două exemplare ale cererii de chemare în judecată, în vederea comunicării către pârâți, deși a fost legal citat cu această mențiune.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul B.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul arată că nu a avut cunoștință despre măsurile dispuse de instanță deoarece este o persoană privată de libertate. Examinând cauza și încheierea recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 113 alin. (1) C. proc. civ. „La cererea de chemare în judecată se vor alătura atâtea copii de pe cerere câți pârâți sunt”. Conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ. „La primirea cererii de chemare în judecată președintele sau judecătorul care îl înlocuiește va verifica dacă aceasta întrunește cerințele prevăzute de lege.

Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea și să depună, potrivit art. 112 alin. (2) și art. 113, cererea și copii certificate de pe toate înscrisurile pe care își întemeiază cererea”. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că: „Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra și i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poștă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu mențiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare”. De asemenea, alin. (3) stabilește că „Acordarea termenului, potrivit alin. (2), se face, în toate cazurile, cu mențiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligațiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecății”.

Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că instanța a respectat prevederile legale sus-citate. La primirea cererii instanța a pus în vedere reclamantului să-și îndeplinească obligațiile legale. Ulterior, la termenul de judecată din 13 martie 2012, constatând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite, în temeiul dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., Curtea de Apel în mod corect a suspendat cauza. Instanța de control judiciar analizând susținerile recurentului constată că acesta sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Astfel fiind, Înalta Curte constată că încheierea pronunțată de Curtea de Apel este temeinică și legală. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G. împotriva Încheierii din 13 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM