ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1614/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1614/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice anularea documentului intitulat „Somație" din 18 iulie 2011 emis de autoritatea pârâtă.
La termenul din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, reținând incidența dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta
A.
, fără a indica vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., „Instanța va suspenda judecata: (.) dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii." Alin. (2) al aceluiași articol prevede: „cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă".
În fapt, la termenul de judecată din 7 noiembrie 2011, astfel cum rezultă din practicaua încheierii atacate, procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar la apelul nominal, făcut în ședință publică nu a răspuns niciuna dintre părți, fără a fi indicat vreun motiv justificat
privind neprezentarea. În acest context, în mod legal instanța de fond a
aplicat dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care cuprinde o formulare imperativă („va suspenda") și nu una permisivă, măsura suspendării pentru acest motiv nefiind lăsată la aprecierea judecătorului.
Pe de altă parte, se constată că în speță nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 242 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că nici reclamantul prin cererea de chemare în judecată și nici pârâtul, prin întâmpinare, nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru aceste motive, înalta Curte constată că măsura suspendării judecății cauzei a fost dispusă în acord cu prevederile
procedurale și oricare dintre părți are posibilitatea să solicite repunerea
pe rol a cauzei în fața instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A., împotriva încheierii din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012